Ce este păcatul – Definiţia păcatului

Ce este păcatul – Marea întrebare

Trăim într-o cultură în care conceptul despre păcat a devenit amestecat în discuţii legalistice asupra binelui şi a răului. Când majoritatea dintre noi ne întrebăm: „Ce este păcat?” ne gândim la încălcarea celor Zece Porunci. Chiar şi atunci, tindem să ne gândim la crimă şi adulter ca la păcate „majore” în comparaţie cu minciuna, înjurăturile şi idolatria.

Adevărul este că păcatul, aşa cum este definit în traducerile originale ale Bibliei, înseamnă „a greşi ţinta”. Ţintă în acest caz este standardul perfecţiunii stabilit de Dumnezeu şi dovedit de Isus. Văzut în lumina aceasta, este clar că noi toţi suntem păcătoşi.

Apostolul Pavel spune în Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Ce este păcatul – O perspectivă biblică

Păcatul este menţionat de sute de ori în Biblie, începând cu păcatul „originar”, când Adam şi Eva au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. De multe ori se pare că păcatul este ca şi cum ai încălca orice poruncă a lui Dumnezeu, inclusiv Cele Zece Porunci.

Totuşi, Pavel are acest lucru în vedere în Romani 3:20, atunci când spune: „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.”

Dumnezeu a vrut să ne recunoaştem păcatele. Chiar şi cei care nu au făcut crime şi nu au comis adulter se vor găsi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu de minciună sau de închinare la idoli – cum ar fi bogăţia sau puterea.

În mod tragic, păcatul, oricât de mare sau mic ar fi, ne va depărta de Dumnezeu.

„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă”, ne spune Isaia 59:1-2, „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte.”

Trebuie să rezistăm ispitei de a acţiona şi a ne comporta ca şi cum am fi neprihăniţi; în special, trebuie să renunţăm a ne mai bizui pe faptele noastre bune.

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.” (1 Ioan 1:8-10)

Ce este păcatul – Chemare la pocăinţă

Vestea bună în toată această problemă este că odată ce recunoaştem că suntem păcătoşi, trebuie doar să ne pocăim şi să-L primim pe Isus pentru a fi iertaţi. Isus ne poate ierta, pentru că a murit şi a înviat a treia zi, biruitor asupra păcatului şi a morţii.

Apostolul Pavel se referă la acest proces de recunoaştere a păcatului şi a fi responsabil pentru el ca la „întristare”.

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire”, scrie Pavel în 2 Corinteni 7:10-11. „Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţa aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.”

[Copyright © 2002-2017 AllAboutWorldview.org. Sursa: www.allaboutworldview.org]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *