Oraşul de sub mare

de Samuel Vagalas Kanko

Vrăjitorul şi Omul
Partea 1: Oraşul de sub mare
Capitolul unu
Rădăcini spirituale
Samuel Vagalas Kanko

Samuel Vagalas Kanko

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit… (Exod 20:2-4)

Sunt Episcopul Samuel Vagalas Kanko de la Misiunea Internaţională Vineyard a Domnului, o biserică creştină minunată, aflată în Accra, Ghana, Africa de Vest. Isus Hristos este Mântuitorul meu personal. Sunt binecuvântat să fiu primul pe care Isus l-a chemat să iasă din vrăjitoria practicată în familia mea, pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu. Isus mi-a dat însărcinarea: „Mergi şi spune poporului Meu ce am făcut pentru tine.”

Mărturia mea este despre îndurarea, harul şi eliberarea Domnului. Este de asemenea o confirmare că nu există păcat pe care sângele Lui să nu-l poată spăla, pentru a face duhul cuiva alb ca zăpada. Povestea mea este o poveste de speranţă pentru miliardele de oameni care vor să fie eliberaţi de Isus, care sunt prinşi în capcană de idolatrie şi de legăturile de vrăjitorie din familie.

Religia ţării mele se bazează pe un amestec de închinare la idoli şi strămoşi. Familia mea se închina la idoli ca dumnezeii soarelui, lunii, pământului, copacilor, maimuţelor, şerpilor etc. Erau singuri dumnezei pe care îi cunoşteam.

UN VAS ALES

Când Isus m-a salvat din ghearele lui Satan, eram vrăjitor de doisprezece ani. În ciuda acestui lucru, Dumnezeu avea alte planuri pentru viaţa mea. M-a ales, m-a mântuit în mod supranatural, m-a eliberat. M-a instruit şi m-a chemat, şi vrea să folosească trecutul meu pentru a dezvălui bisericii Lui misterele autorităţii Lui măreţe asupra planurilor lui Satan şi a puterilor întunericului. […]

Capitolul trei
Omul tufişurilor

Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. (Deuteronom 18:10-12) […]

INVESTIGAREA TUFIŞULUI

Tatăl meu, Aloriga, urma să-mi de puterile lui. În mod normal, în Africa dăm tot ce avem rudei celei mai apropiate, fiului întâi născut. Se aşteaptă ca băiatul, chiar dacă este al treilea copil, să ia locul tatălui său. Tatăl meu vroia să dea drumul puterilor sale asupra mea, fiindcă avea cam şaizeci sau şaizeci şi cinci de ani. Pe vremea aceea credea că avea să moară în curând. Vroia să mă înveţe anumite lucruri despre puterile supranaturale.

Tatăl meu mă instruia ca să preiau mantia lui spirituală. Mi-a spus că a fi prezentat spiritelor din cer şi de pe pământ (din tufiş) era foarte important pentru viitorul meu.

Demonii din pădure sunt numiţi pitici. Există şi demoni marini în mare.

„La început”, a spus el, „când demonii au căzut din ceruri, au căzut în tufişuri, munţi, mări, iar unii au zburat în ceruri.” (Puteţi vedea aceste regate spirituale descrise în Biblie, în Iov 38:31, 33; Iov 1:22; Iov 9:9, Isaia 23:11).

Când tatăl meu mi-a spus despre aceşti demoni, am rămas trăznit şi nu am ştiut ce să spun. Aşa că nu am zis nimic.

În noaptea în care am făcut o călătorie în tufiş, era cam miezul nopţii. Am aflat că puterile întunericului lucrează întotdeauna noaptea. Am mers cam trei kilometri prin desiş şi mărăcini, pătrunzând adânc în pădure. Pe creasta dealului ne-am oprit şi ne-am uitat lung la junglele verzi de la nord-est. Era un ţinut sălbatic, aspru. Populat de turme de elefanţi sălbatici, pitoni şi oameni ai unor triburi ciudate, puţin cunoscuţi de lumea din afară, care hoinăreau prin el. Tata mi-a spus că trebuia să învăţ despre toţi demonii din tufiş.

„Trebuie să avem contat şi cu acei demoni”, m-a asigurat el.

„Sunt foarte puternici.”

Îmi amintesc limpede acea noapte, când luna atârna pe cer ca un opal uriaş care emana lumină şi umbre, în timp ce păşeam prin tufiş. Un elefant măreţ stătea sub umbrele copacilor. Cu trompa ridicată cu mândrie. Pentru un moment, nobila creatură îmi captase toată atenţia. Mult timp elefantul a fost simbolul statutului şi puterii.

Deodată ochii mei au observat o fiinţă spirituală care avea forma unui armăsar înaripat zburând pe cer.

„O!” am spus, arătând încântat. „Uită-te la acel cal minunat1”

„Este Pegas, fiule. Este un cal alb înaripat care face fapte vitejeşti uimitoare. Este fiul dumnezeului Zeus. Este un lucru rar să vezi acest cal spiritual. Este un semn că vei avea un viitor mare.”

Curând am ajuns la tufiş. În acea parte a pădurii, am văzut demonii cu înfăţişarea cea mai bizară. La început am fost uimit de înfăţişarea grotească a acestor demoni. De fapt, la început chiar nu am vrut să am nimic de-a face cu ei. Numai că tatăl meu mi-a zis: „Ai grijă de dumnezei, şi ei vor avea grijă de tine.”

Am fost cu adevărat cuprins de groază când am întâlnit toate spiritele tufişului. Ele au făcut asupra mea o impresie destul de uimitoare. Aceste spirite pitici erau într-adevăr înspăimântătoare. Erau în forma unor pitici, creaturi care arătau monstruos. Stăteau aplecaţi înainte, cu cocoaşe şi capete noduroase ieşind dintre umerii lăsaţi. Unii aveau săbii învăpăiate şi paznici războinici ai înălţimilor. Arătau puternici, ca nişte sălbatici brutali care vizitau oamenii în coşmaruri. Intimidat, ţineam strâns mâna tatălui meu. Părul mi s-a ridicat pe ceafă, în timp ce o teamă de neînvins îmi cuprindea trupul. Dar ei mi-au zâmbit, cu maxilarele lor mari şi cu dinţii lor ştirbi. Nu au vorbit şi nu s-au mişcat, ci cu ochi umflaţi, mi-au aruncat priviri reci, pătrunzătoare.

Tatăl meu m-a învăţat ceremoniile lor secrete. Trebuia să le studiez limbile, ca să pot vorbi cu dumnezeii în propriile lor limbi şi graiuri. Trebuia să învăţ mâncările favorite şi băuturile preferate ale diferiţilor dumnezei. De exemplu, un dumnezeu putea dori un cocoş sau o capră la cină şi băutura lui alcoolică favorită, în timp ce un alt demon putea dori carne şi sânge de om.

Tatăl meu m-a avertizat: „Fiule, nu-ţi fie teamă. Trebuie să faci un legământ cu ei. Vezi, ori de câte ori lovesc pe cineva, dacă acela vine la tine pentru ajutor, vei avea puterea de a-l ajuta. Este important, va trebui să împaci aceste spirite, pentru ca puterile tale supranaturale să lucreze pentru oameni.” Mi-a revelat că aceste spirite nu sunt de încredere.

A continuat spunând: „Apoi spiritele îi vor da pace un an sau doi, apoi dintr-odată îl vor lovi iar. Acestor spirite nu le plac oamenii.”

Am descoperit că demonii nu sunt prietenii omului. Practic vor să distrugă toţi oamenii. Tatăl meu mi-a atras atenţia că mulţi oameni au fost luat ca ţintă de aceste spirite ale morţii. Ei folosesc vraci ca să facă incantaţii, poţiuni şi sacrificii de sânge, ca să-şi omoare duşmanii.

Tatăl meu mi-a spus: „Un vrăjitor sau un magician trebuie să fie foarte atent când aruncă un blestem, şi sub ce termeni o face.”

Mi-a spus că vracii cunoscători întotdeauna vor „examina cu precauţie” sau vor scana (ceea ce se numeşte vedere de la depărtare) persoana înainte de a trimite un blestem.

A spus: „Dacă puterea magică a victimei dorite este mai puternică decât a ceea ce s-a crezut a fi un blestem de către vrăjitor sau magician, sau dacă blestemul nu a fost făcut corect, blestemul va sări înapoi pe cel care l-a aruncat de la bun început.”

RITUALURI STRANII

Într-o noapte, păşeam prin junglă. O ceaţă fantomatică atârna printre copaci. Luna gri ne privea dintre dealuri. De-abia puteam vedea pe unde mergeam. Tatăl meu părea să cunoască zona ca dosul palmei. Aveam în mine sentimente ciudate, iar inima îmi bătea cu putere. Deodată am ajuns la un luminiş bizar. Sunetele incantaţiilor vracilor nativi umpleau aerul.

Am văzut capete de câine care se legănau la intrarea unei peşteri din apropiere. Erau grămezi de animale jupuite, pline de sânge, cu inimile scoase, care erau pregătite pentru a arde pe foc. Preoţii erau cuprinşi de frenezie. Ritualul începuse, când dintr-odată a fost omorât un taur. Vraciul i-a tăiat gâtul. Un alt bărbat a pus un vas mare sub gâtul taurului, ca să strângă sângele. Toţi s-au plecat înaintea dumnezeului Baal, pentru a-i onora sângele pentru ritual. Păreau să se bucure de aceste fantezii morbide şi de torturarea animalelor.

Mari cantităţi de orez şi ardei roşu erau pregătite pentru o sărbătoare. Unii bărbaţi şedeau pe trunchiuri de copac sau pe pietre. Unii stăteau ghemuiţi. Toţi îşi foloseau degetele pentru a mânca, fiindcă nu erau vase de bucătărie. Fiecare avea un vas mic de lut cu orez. Apoi tatăl meu a luat cana din tigva de dovleac şi mi-a turnat apă pe cap. Inima îmi bătea. După ce fiecare a mâncat pe săturate, bărbaţi goi au dansat şi au psalmodiat pe înălţimi.

Înălţimile sunt locurile unde oamenii fac sacrificii pentru dumnezeul zonei, şi astfel devin locul unde sălăşluiesc spiritele demonice. Dumnezeu le porunceşte copiilor lui Israel: „Să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.” (Numeri 33:52)

Demonii priveau şi dintr-odată un fluierat ascuţit a străpuns aerul. Un val de groază mi-a trecut prin trup. Luptându-mă să-mi câştig controlul, brusc am văzut faţa tatălui meu contorsionându-se şi devenind dură. De fapt era posedat de un dumnezeu spirit. Când spiritul a intrat în trupul lui, tata a început să geamă şi să ţipe ca ieşit din minţi. O teamă de neînvins mi-a umplut mintea, când l-am văzut scuturându-se violent şi zvârcolindu-se pe pământ. Apoi ochii i-au devenit foarte sticloşi. Sub impulsul momentului, părea să aibă un acces de epilepsie. Dintr-odată, a devenit hipnotizat, a leşinat şi a căzut la pământ. Demonii urlau, huiduiau şi râdeau cu voioşie. Pe neaşteptate, mi-am simţit măruntaiele mişcându-se şi strângându-se de groază, dar m-am luptat să nu arăt nicio emoţie. Era o încercare diabolică. O voce din cap îmi spunea: „Fii calm, înveţi.”

Piticii au început să cânte şi să danseze lângă foc. Pe feţele lor se reflecta o strălucire atât de demonică. Privind din tufiş, în apropiere se ascundeau umbre neclare. Deodată, am auzit un ţipăt pătrunzător care a străpuns norii de fum. M-au trecut fiori pe şira spinării, în timp ce eram foarte atent la duhoarea cărnii arzând, care umplea noaptea. Curând, trupul unui băiat mic era preparat. Demonii erau ca ieşiţi din minţi. Inima îmi bătea cu furie din cauza fricii. Am sperat că în curând se va termina. Inima mea tânără nu fusese încă demonizată într-o măsură suficient de mare ca să văd aceste lucruri rele. […]

Capitolul patru
BLESTEME MOŞTENITE

Îmi amintesc când tatăl meu mi-a povestit cum a primit puterile demonice de la tatăl lui. Membrii familiei făceau ritualuri vărsând libaţiuni, care fac ca trupul mort să posede o prezenţă demonică, aşa cum stă întins în starea în care se află. Inelele şi batistele care sunt date mortului simbolizează legământul cu cel mort. Când a murit bunicul meu, familia s-a strâns pentru înmormântare. Femeile pregăteau mâncarea pentru înmormântare, ca apă de orez, koko, ceai şi supe. Conducătorii familiei au cunoştinţă de ritualul pregătirii apelor speciale numit „Adukrom Nsu”. Este un amestec de ingrediente atât de murdare, adăugate koko, ceaiului, supelor şi altora pentru a fi consumat. Este demonic. Familia poartă veşminte negre trei sau şase luni când este îndoliată. Aceasta invită spiritele morţii să stea în casă un timp îndelungat. Desigur, hainele împrumutate pentru înmormântare funcţionează ca metodă de a transfera spiritele.

Bocitorii cântau pentru ca dumnezeii să coboare şi să îi posede pe închinătorii în care erau invocate spiritele ancestrale, ca să dea oracole şi să fie o putere în casă. Tatăl meu mi-a spus: „Bunicul tău stătea întins în sicriul negru, iar ochii i s-au deschis brusc. Ochii lui arătau ca nişte fante ca cele ale unui şarpe piton. Îi erau cufundaţi în cap.” Cu adevărat, este o idee morbidă.

După cum a descris tatăl meu, bocitorii strigau şi jeleau şi pledau ca spiritul celui decedat să intre în siguranţă în lumea spirituală. Magicienii care practicau magia neagră şi vracii îşi făceau ritualurile.

Apoi, deodată, bunicul s-a ridicat încet în poziţie şezând. Şi-a lăsat picioarele pe podea. Era într-o stare totală de transă, cu ochi sticloşi, umflaţi. Braţele încă îi fluturau când s-a ridicat. Tremurând, a început să meargă clătinându-se şi poticnindu-se. Mai mult, demonii i-au făcut trupul să meargă în jurul camerei.

Toată lumea din cameră a început să plângă, să jelească şi să ţipe cu voce tare. Se întâmpla ceva supranatural. Se întâmpla ceva foarte înfricoşător. Dar pentru cei dragi ai lui, era straniu, dar credeau că e chiar minunat. Neîndemânatic, mişcându-se poticnit şi traversând cu greu camera, puterile întunericului erau în complet control al corpului său.

„Este spiritul lui Voodoo”, a ţipat cineva.

„Da, este dumnezeul cimitirului, Baron Samedi!”, a exclamat un altul. „El este regele voodoo devorator şi desfrânat al spiritelor cimitirului – spiritul morţii, şi unul dintre cele mai puternice spirite ale panteonului voodoo.”

Atunci bunicul i-a spus tatălui meu că vroia să îi dea puterile lui înainte să treacă în cealaltă lume. I-a cerut tatălui meu să-i aducă trei vase. Apoi bunicul a vomitat, umplând vasele. I-a poruncit tatălui meu să bea. Tatăl meu a ascultat. Apoi, după ce tatăl meu a băut, bunicul s-a întins din nou în sicriu, iar tata a primit putere de la spiritele lui. Mantia bunicului trecuse la tatăl meu.

PUTERI VOODOO

Lumea voodoo vine da la lumea Vodun (însemnând spirit sau obiect sacru) în limba fon din Africa de Vest. Voodoo este un sistem care se concentrează pe un dumnezeu îndepărtat, cunoscut ca Marele Maestru, care se manifestă prin diferite ritualuri. El are un panteon de demoni, ca unii binevoitori, invocaţi de rituri nada, şi demoni mai aspri, invocaţi prin rituri petro sângeroase. Voodoo constă în principal în închinarea la strămoşi şi într-o ierarhie de dumnezei. Demonii caută să se manifeste luând în „posesie” pe închinători, în timpul dansurilor lor frenetice. Aceste zeităţi spirite ancestrale sunt cunoscute în mod colectiv ca Loa. O filozofie voodoo importantă este: „Ai grijă de zei, şi ei vor avea grijă de tine.”

În consecinţă, în timpul ceremoniilor voodoo, „Şeful Bab” (prescurtarea pentru babalawo, sau preot) bea sânge de om şi cântă, şi dansează sălbatic, ceea ce poate continua zile în şir. Iniţiatul se prăbuşeşte şi cade în transe. Apoi are loc posesia de către demoni. Într-o stare alterată a cunoştinţei, demonul care posedă poate să se manifeste şi să înceapă să vorbească, să cânte sau să blesteme, ca şi să ofere sfat sau să vindece bolnavii. Ori de câte ori demonul coboară şi intră în trupurile posedate ale închinătorilor voodoo, de obicei ţipă isteric sau urlă. Unii se scutură sau se îndoaie sălbatic, ca şi când ar experimenta un acces de epilepsie. Sub impulsul momentului, persoana posedată va intra în stare hipnotică. Va leşina şi va cădea la pământ. Pe când se află în transă, prin puterea demonilor, unii închinători calcă peste sticlă spartă sau cărbuni aprinşi. Alţii îşi bagă mâinile în ulei sau alcool care arde. Susţinătorii voodoo jură că dacă închinătorii nu arată nicio vătămare corporală după asemenea practici, înseamnă că demonii au intrat în trupul lor.

În Africa, vracii pot să creeze cu adevărat zombi, care sunt cunoscuţi şi ca „morţii vii”. Ei nu ţin de ficţiune! Corpul mort are o privire goală, sticloasă, o faţă ca de plastic, plină de teroare, şi mişcări încete, şovăitoare, ca de marionetă. Credinţa voodoo este că un spirit poate fi făcut să asculte mecanic dorinţele preotului voodoo. El poate, prin posesiune demonică, să reînvieze cadavrul. Oamenilor le este foarte teamă de puterea voodoo.

Unele dintre simbolurile voodoo sunt lucruri precum fetişuri, icoane şi păpuşi voodoo. Alte simboluri sunt pentru a-l proteja pe purtător împotriva otrăvirii, farmecelor de moarte, spiritelor rele, bolii, rănirii şi accidentelor. Voodoo este o religie ocultă înrădăcinată în satanism. Încercarea de a poseda presupune şi un risc spiritual serios.

Tatăl meu m-a învăţat cum să prepar mâncare pentru morţii vii.

„Vagalas, nu trebuie să mănânci tu însuţi mâncarea”, m-a sfătuit tatăl meu. „Aminteşte-şi că bunicul tău a murit în timpul ultimei luni. Mă priveşte în fiecare clipă şi nu-l voi uita niciodată. El va mânca această mâncare.”

„Deci crezi că bunicul meu este unul din morţii vii?” l-am întrebat pe tatăl meu în timp ce amestecam legumele şi ouăle.

„Da”, mi-a răspuns tatăl meu cu fermitate. „El poate fi invizibil pentru tine, dar asta nu înseamnă că el şi alţi strămoşi nu supraveghează ceea ce facem. Bunicul tău te va supraveghea şi pe tine. El îmi spune că eşti mândria şi bucuria lui.”

Când a terminat de construit altarul, şi-a umplut vasul cu orez, fasole, seminţe, o şopârlă şi trei melci. Era satisfăcut de cum şi-a îndeplinit sarcina. A şezut sub umbra unui copac mango şi m-a privit cum terminam de umplut vasul. […]

Capitolul cinci
Oraşul de sub mare

„De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare [locuitorii pământului şi mării, versiunea engleză]! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apocalipsa 12:12)

INTRODUCERE LA SPIRITELE MĂRII

Ştiu că mulţi nu vor crede această mărturie despre „oraşul de sub mare”. De fapt ei vor vrea să creadă că este doar un basm. Vor încerca să o compare cu ceva precum poveştile „Mica sirenă” sau „Vrăjitorul din Oz”. Credeţi-mă, „oraşul de sub mare” chiar există, din punct de vedere spiritual. Ştiu, fiindcă am petrecut eu însumi doisprezece ani sub mare, şi ştiu că este un loc real. Aceasta este mărturia mea despre cum am locuit cu dumnezeii demoni sub mare. O mărturie puternică!

TRANSFORMAREA MEA SPIRITUALĂ

În sfârşit, a venit timpul ca tatăl meu să mă ducă la marea unde a primit cea mai mare parte din puterea lui. Aceasta era o poartă spre oraşul de sub mare, unde oamenii primesc daruri pentru vrăjitorie.

Pescăruşii se învârteau deasupra valurilor line. Soarele care apunea avea un cerc neclar în spatele norilor gri, coborând dincolo de orizont. Linia orizontului era marcată de umbrele dintre gri-albastrul mării şi albastrul-gri al cerului. Deodată, soarele a dispărut din vedere. Noaptea luminată de lumina lumii s-a întunecat, am simţit splendoarea neliniştită a mării. Am simţit sute de ochi, care puteau să fi fost sau nu umani, privind tăcuţi din valuri.

Găsind o stâncă jumătate în apă şi jumătate în afara ei, ne-am căţărat pe ea ca să ne odihnim. Pentru un moment, am privit micile creaturi ale adâncului sărind libere de forţa mareei. Apoi, în depărtare, am văzut o formă care s-a ridicat pe creasta valurilor. Cu spuma mării încununându-i părul verde întunecat, mâinile îi erau ridicate deasupra capului. A părut să stea pentru o clipă pe coadă. Într-o clipită, cu o împroşcătură puternică, s-a dus… s-a dus înapoi în adâncimile mării.

„Uau! L-ai văzut, tată?”

„Da, Vagalas”, mi-a răspuns tatăl meu. „I se spune sirenă bărbat şi sunt şi sirene femei. Sunt răspândiţi prin mările din toată lumea. Cei mai mulţi oameni care i-au văzut cred că sunt doar închipuiri , dar dacă ai ‘ochi ca să vezi’ supranatural, sunt de fapt spirite în una din multele lor forme. Este doar începutul unei mari aventuri. Aici vei întâlni ‘spiritele mării’”.

Apoi tatăl meu mi-a dat una din puternicele lui poţiuni. Ochii lui străluceau ca nişte mici lumini ale mării, apoi au devenit sticloşi, în timp ce poţiunea a început să-şi facă efectul. Am început să mă simt aerian. Această formă de intrare în lumea spirituală este sporită prin droguri sau poţiuni, în special de tip halucinogen. Asemenea droguri sunt atât de eficiente în a transporta o persoană în lumea spirituală, încât sunt foarte căutate de vrăjitoare şi vrăjitori din toată lumea.

Sub impulsul momentului, tatăl meu a scos un fluierat puternic, şi într-o clipă au apărut doi demoni foarte puternici. Dintr-odată, mi-am simţit spiritul eliberându-se din trup. Unul din demoni a intrat în corpul meu şi a preluat controlul asupra lui, pentru a-mi menţine corpul viu cât timp spiritul meu nu era acolo. M-am simţit la fel de liber ca o pasăre. Corpul spiritual al tatălui meu se mişca pentru a-mi lua mâna. M-am uitat în urmă ca să văd corpurile noastre şezând pe stâncă, în timp ce am început să mergem către mare. Corpurile noastre păreau vii! Era ceva înşelător, căci corpurile noastre se mişcau şi gesticulau unul către celălalt în crepusculul nopţii, fiindcă spiritele demonice ocupau fiecare corp.

Deşi aerul nopţii era liniştit, valurile fără sfârşit ale mareei se spărgeau de ţărm. Când am ajuns la marginea mării, tatăl meu pur şi simplu a bătut în mare cu piciorul. Spre uimirea mea, marea s-a despărţit instantaneu într-o cărare uscată. Puteam vedea peştii şi creaturile mării de amândouă părţile apei ridicate. Înotau şi se agitau de o parte şi de alta a ei. Arătau ca nişte pereţi din oglindă, când am intrat în apă. Era o privelişte ciudată. El m-a luat de mână şi am început să păşim în mare, prin perdeaua de ceaţă. Era foarte supranatural, dar pentru mine părea natural.

Biblia include o lume a morţilor în aceste cuvinte profetice: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat (pe Hristos) nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ…” (Filipeni 2:9-10). Iar Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre mare ca despre un loc care îi dă înapoi pe morţii care sunt în ea (Apocalipsa 20:13).

Puţin ştiam eu pe vremea aceea că începeam să trec printr-o mare schimbare spirituală, care avea să ducă la capturarea sufletului meu de către Satan. Intram în lumea Hadesului, a lui Satan şi a demonilor lui. Sunt experienţe misterioase, şi foarte puţini se mai întorc ca să vorbească despre ele.

Curenţii în formă de creastă au continuat să se despartă, în timp ce păşeam coborând în cea mai de jos parte a mării. M-am oprit şi am ridicat una din frumoasele scoici. Punând scoica la ureche, am putut auzi bătând inima mării. Deodată, au apărut lumini pâlpâitoare şi umbre mişcătoare. S-au repezit în spatele unui deal abrupt, muntos, care era acoperit cu alge marine. Un grup de fiinţe vii se roteau în jur. Aceste fiinţe erau cumva mai mari decât oamenii. Aripioarele lor nu puteau fi confundate cu braţele. „Sunt monştri de mare?” am întrebat.

„Nu, fiule”, a răspuns el, „doar un grup de balene jucăuşe.”

M-am întors să privesc la apa vuind şi prăbuşindu-se. Marea părea să ia ultima gură de aer proaspăt, când s-a închis bubuind în urma noastră. Am văzut o lumină palidă, albă, strălucind fluctuant.

Am simţit nisipul uscat lipindu-se sub picioarele mele. Tatăl meu îmi ţinea mâna strâns. „Aproape am ajuns.” Avea o expresie demonică pe faţă. O figură ursuză, întunecată, stătea pe un pat de coral. Nu s-a uitat la noi şi nu a făcut nicio mişcare în timp ce am trecut pe lângă el.

CASTELE SUB MARE

Tatăl meu şi cu mine am început să coborâm mai adânc în mare, pe pământ uscat. Curând am păşit pe un drum lat care ducea la ceva care emana o lumină strălucitoare în depărtare. „Priveşte, tată”, am exclamat. „Străluceşte şi scânteiază ca un rubin.” „Da, fiule. Mergem în marele oraş de sub mare”, a răspuns tatăl meu. „Nu mulţi îl pot vedea.”

Multe drumuri principale din diferite provincii ale Ghanei se alătură acestui drum lat. Un oraş măreţ, care era aşezat în centrul mării, a apărut înaintea ochilor noştri! Curând am ajuns la un oraş scânteietor care părea să nu aibă început sau sfârşit, ca şi cum ar fi făcut prin magie. Dintr-odată, m-am trezit intrând pe porţile celui mai misterios şi mai frumos oraş de pe pământ. Era dincolo de vise şi viziuni.

Tatăl meu a spus: „Aici va începe instruirea ta, fiule.” Şi-a pus braţul în jurul umărului meu. „Vei fi tare şi puternic, fiindcă te-ai născut pentru această poziţie.” Conform tatălui meu, este un loc unde dumnezeu şi-a pus puterea.

Este imposibil pentru mine să descriu minunea acestui loc uimitor. Fizic nu îl poţi vedea, dar spiritual îl poţi vedea. Totuşi, nu am văzut niciodată pe pământ un oraş mai frumos decât acea misterioasă metropolă de sub mare. Erau zgârie nori gigantici, futurişti, de cristal, şi lumini de laser care făceau curenţii mării uimitori. Era un loc care te fermeca, dincolo de cuvinte, şi care îţi amintea de un Disney World spirtual. Străzile erau făcute din aur – nu aur adevărat, ci ceva care arăta ca aurul. Nu există nimic în lume care s-ar putea compara cu acest loc încântător, un loc de trai atât de uimitor, măreţ şi fermecător. Era un ţinut de basm apocaliptic.

ORAŞUL ASCUNS SUB MARE

Oraşul de sub mare nu este un loc ascuns de oamenii din Africa. De fapt există multe oraşe spirituale mari, care sunt localizate în jurul lumii. În fiecare ţară din lume vei găsi aceleaşi structuri şi activităţi umane sub lacuri şi râuri, care afectează vieţile celor de pe pământul de deasupra. De fapt există drumuri principale sub mare care fac legătura între oraşele spirituale! De la mântuirea mea, Domnul Isus a salvat şi a eliberat mulţi magicieni [vrăjitori de rang înalt] şi vrăjitori africani, care au dat şi ei mărturie despre existenţa oraşelor spirituale, care sunt localizate pe coastele mărilor în toată lumea!

Oraşul misterios care mi-a fost desemnat este un loc supranatural situat sub mare, pe coasta Ghanei, şi se extinde până la Triunghiul Bermudelor, lângă coasta Bermudei. Regiunea localizată lângă coasta Ghanei este unde se formează uraganele. Satan trimite magicieni şi vrăjitori să evoce aceste dezastre distructive. Vrăjitorii pun în libertate dumnezeii distrugerii. Oraşul este făcut dintr-o substanţă dincolo de închipuire, dincolo de credinţa umană, şi este cel mai spectaculos loc de trai din lume.

Remarcaţi că am citat (Apocalipsa 12:12) pentru voi, la începutul acestui capitol. Observaţi că Biblia spune: „Vai de voi, locuitorii pământului şi mării!” [versiunea engleză] Biblia spune clar că există locuitori (fiinţe spirituale) care locuiesc pe pământuri şi în mare. Da, este adevărat. Ştiu, pentru că am trăit şi am lucrat acolo pentru împărăţia lui Satan.

În aceste oraşe demonice îşi antrenează Satan agenţii, ca să fure sufletele oamenilor, femeilor şi copiilor.

SĂLAŞUL DEMONILOR

Oraşul în care am locuit doisprezece ani este situat lângă coasta Ghanei. Oraşul este foarte organizat. Lumea vrăjitoriei este reală şi foarte organizată. Este formată administrativ, iar structura politică urmează aceleaşi tipare ca în guvernele lumii noastre. În guvernul vrăjitoriei, femeile deţin cele mai înalte poziţii.

De fapt, Satan documentează totul despre oamenii de pe pământ. Există o „Carte a Morţilor”, unde este înregistrată fiecare faptă rea a oamenilor de pe pământ. Înregistrările sunt păstrate cu grijă, pentru ca demonii să poată înrobi şi controla legal oamenii care trăiesc pe glob. Satan va folosi de asemenea înregistrările ca să mărturisească împotriva oamenilor înaintea tronului lui Dumnezeu, după sfârşitul lumii. El ştie tot ce e ascuns în vieţile oamenilor. De aceea va fi în stare Antihrist să conducă lumea când va veni timpul. El nu are altă putere decât cea dată lui de rebeliunea oamenilor împotriva lui Dumnezeu.

PORŢILE PUTERII

Biblia revelează că spiritele care locuiesc sub mare există cu adevărat. Dar cumva, Satan a fost în stare să-i vrăjească pe creştini ca să nu mai fie capabili să vadă aceste versete. Când am fost mântuit, învăţătorii creştini spuneau că Antihrist iese din mare. Apoi spuneau că acest cuvânt, „mare”, reprezenta „mulţimile” sau „naţiunile” (de oameni). Nu puteau înţelege spiritual versetele prin ochii Duhului Sfânt.

De exemplu, uitaţi-vă cu atenţie la descrierea metaforică a fiarei în Biblie. „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă” (Apocalipsa 13:1).

Conform multor comentatori ai Bibliei, „fiara” este Antihrist din vremea sfârşitului. „Fiara” reprezintă două lucruri: 1. Este un prinţ al demonilor care în prezent este închis în „abis” şi va fi eliberat în vremea necazului cel mare din vremea sfârşitului (Apocalipsa 11:7). Aici este aceeaşi fiară care iese din mare din „abis”. 2. Această fiară posedă un om muritor, iar acest om muritor primeşte putere de la dragon (Satan) în vremea sfârşitului (Apocalipsa 13:4-10). Prinţul demon care iese din abis, posedă acest om muritor. (Apocalipsa 11:7)

Oraşul de sub mare este foarte organizat în nivele de putere spirituală. De exemplu, dacă o persoană merge la ghicitor sau la vrăjitor, îi dă în mod legal putere lui Satan peste sufletul său. Apoi vrăjitorul sau ghicitorul vor trebui să dea autoritatea asupra sufletului persoanei, lui Satan. Cu adevărat, chiar dacă persoana este dusă la un ocultist în copilărie de către un părinte, numai un creştin care cunoaşte puterea superioară a lui Isus Hristos poate rupe lanţurile. Trecutul său trebuie să fie distrus. Oricând un demon este invitat să intre, trebuie să fie dat afară!

Misteriosul oraş din mare este plin cu surprize, dar şi foarte ştiinţific. De exemplu, ori de câte ori vroiam o ceaşcă de cafea, trebuia doar să apăs pe un buton şi apărea imediat. Multe invenţii sunt inventate aici. Am văzut computere acolo înainte să fi apărut pe pământ.

Există şi centre de cercetare bine echipate pentru vrăjitori, unde lucrează oamenii lor de ştiinţă, doctorii şi mecanicii lor. Unii dintre acei oameni lucrează fără să-şi dea seama, iar alţii o fac în mod conştient. Multe lucruri pe care le vedem în lume sunt produse de vrăjitorie.

ABADON, REGELE ABISULUI

Biblia vorbeşte în Apocalipsa despre fiinţe supranaturale ieşind din mare. „Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion.” (Apocalipsa 9:11)

Fiinţele supranaturale, Leviatan şi Rahav, colindă mările şi luptă pentru controlul intrărilor în Şeol-Hades. În timpul perioadei necazului cel mare care va veni, forţele răului vor obţine în cele din urmă eliberarea tovarăşilor lor de dedesubt, inclusiv a regelui lor, Abadon. Domnul îi va permite lui Satan să elibereze două ordine puternice din Şeol-Hades. Unu: centaurii-scorpioni (Apocalipsa 9:1-11). Doi: Două sute de milioane de călăreţi demoni, arătaţi în Apocalipsa 9:13-21.

În amândouă grupurile vedem forme de cai. Centaurii-scorpioni, a căror înfăţişare este ca a calului şi scorpionului, sunt eliberaţi în timpul necazului cel mare, pentru a-i chinui pe oameni cinci luni (Apocalipsa 9:5). În ce constă chinul, Biblia nu spune, în afara faptului că blestemul acestei plăgi este că „În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” (Apocalipsa 9:6)

În Apocalipsa 9:1-11 va fi eliberarea demonilor depravaţi şi a îngerilor căzuţi, închişi în prezent în Abis. Biblia învaţă că Abisul este o închisoare spirituală (Luca 8:31; 1 Petru 3:19; 2 Petru 2:4; Iuda 6).

În Abis, unii dintre îngerii căzuţi sunt acum legaţi „în lanţuri veşnice, în întuneric”, aşteptând „judecata zilei celei mari”.

În Apocalipsa 9:11 este introdus un personaj care intrigă: „Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului [Abisului, versiunea engleză], care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion.” (Nasu)

Abadon şi Apolion înseamnă amândoi „distrugător”. Cine este acest demon conducător numit „Distrugătorul”, care este eliberat din Abis în timpul mâniei lui Dumnezeu asupra omenirii în ultimele zile ale acestei epoci?

Capitolul şase
Creaturi de sub mare

O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. (Psalmi 139:6-13)

IMAGINI DE SUB MARE

Am văzut mulţi bărbaţi chipeşi şi multe tinere frumoase. Erau şi copii mici acolo. Le-am fost prezentat, şi am fost întâmpinat cu căldură. Copiii jucau jocuri cu sirenele. Sirenele arată ca oamenii de la mijloc în sus, dar ca peşti de la mijloc în jos. Graniţa dintre zona umană şi zona de peşte apare la pelvis. Acea zonă este în parte umană şi în parte de peşte (exteriorul acestei zone este de peşte). Este cu adevărat un spirit cu înfăţişare frumoasă. Este foarte populară printre copiii de sub mare.

Demoni dematerializaţi pândeau în umbrele încăperii. Sub coifuri cu săbii scoase, demoni cu feţe ca de piatră priveau fix scena, cu ochii lor reci, lipsiţi de emoţii. Îngerii căzuţi uriaşi din Geneza stăteau în picioare, păzind intrarea în oraş. Maeştrii Înălţaţi (spirite conducătoare de nivel înalt) priveau în grup. Zâmbetele de la buzele lor ascundeau realitatea răului care se ascundea în inimile lor. Biblia arată că fiinţele supranaturale locuiesc în mare. „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” (Apocalipsa 13:1-2)

Acest oraş exotic spiritual este locul unde m-am instruit ca să devin magician. Aici am învăţat să practic înşelăciunea pentru Satan şi strategiile lui, pentru a-l ajuta să câştige lumea pentru cauza lui rea. El crede cu adevărat că va conduce peste oamenii din lume şi că ei i se vor închina. Planurile lui includeau nu numai înşelarea oamenilor din lume, ci constau şi în vrăjirea oamenilor din bisericile creştine care cad din credinţă.

Biblia spune. „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” [Osea 4:6] Înţelegeţi, Satan ştie că este învins, dar recunoaşte şi lipsa de cunoştinţă a creştinilor. Vă spun, el o cunoaşte. Este motivul pentru care poate profita de oameni. Lucrează liber în multe biserici, fiindcă doar puţini sunt capabili să discearnă lucrările lui, şi de-abia dacă îi crede vreodată cineva.

Biblia dezvăluie realitatea că marea conţine creaturi supranaturale. Leviatanul este descris ca un monstru înspăimântător al mărilor în Iov 41. Numele acesta apare de cinci ori în Vechiul Testament, întotdeauna ca o entitate rea, aliată cu Satan. Acest spirit este numit regele mării!

Rahav este numele unui alt locuitor demonic. „Rahav” este numit şarpele fugar în Iov 26:12-13. În Iov 6, „Abisul de sub mare” este asemănat cu Egiptul, ale cărui armate au fost înecate în Marea Roşie. Oamenii lui Dumnezeu sunt mai puternici, prin urmare învingând şi zdrobind entitatea rea de peste acele ape.

ACTIVITATEA SPIRITUALĂ – TRANSFORMAREA

Când eram foarte mic, Satan mi-a dat puterea de a mă schimba în cinci animale diferite. Şarpe, crocodil, fluture, şopârlă şi crab. Această abilitate înseamnă că eram considerat a fi un vrăjitor de clasă mijlocie. Un demon mi-a spus că avea putere să influenţeze transmutaţii la oameni. Am întrebat: „Ce înseamnă asta?”

„Pot să schimb oamenii în forme de animale”, a răspuns demonul. „Pot să schimb oamenii în animale, sau vice versa.”

Am râs şi deodată, m-a schimbat în şarpe. Am fost atât de încântat încât am vrut să ies din cameră şi să merg să mă joc în forma cea nouă a corpului meu. M-am uitat la uşă, dar era încuiată. Am vrut să o deschid, dar Satan mi-a spus să mă gândesc la acesta şi se va întâmpla. Aşa că m-am gândit că trec prin uşă şi am făcut-o! Fără să realizez că aveam aceeaşi minte, doar un corp diferit, corpul meu schimbat a început să se târască pe pământ ca un şarpe. Apoi m-a schimbat înapoi. L-am întrebat cum beneficia din aceasta împărăţia – sau o făcea doar ca să-şi arate puterea? S-a supărat şi mi-a aruncat provocarea să nu-i mai subestimez niciodată puterea. A zis: „Mai bine nu ai mai râde niciodată de mine.”

„Este vorba doar de putere şi rebeliune”, a spus el. Dintr-odată, m-a schimbat în fluture şi apoi în şopârlă. Am putut să zbor şi să trec prin pereţi cu aceste forme noi ale corpului, şi mă mişcam prin puterea minţii. Am devenit tot mai intrigat de puterile lumii demonice.

MAGIA NEAGRĂ

Aceste puteri sunt descrise în cărţi, desene animate şi filme demonice. Definiţia din dicţionar a unui „vârcolac”: „… o persoană transformată în lup, sau capabilă să-şi asume forma unui lup”. Această transmutare nu este unică în satanism, dar se face numai la nivelele cele mai înalte ale vrăjitoriei. O posesiune demonică severă este de asemenea necesară. Acest proces spiritual este numit şi „schimbarea formei”. Schimbarea formei se face cu puterea demonilor, iar ei pot să-şi asume şi alte forme decât cea de lup!

Dacă aţi fost atenţi, aţi observat mai multe spectacole de televiziune şi filme care au zugrăvit schimbarea formei, precum Roswell şi Vârcolacul, cu Jack Nicholson, Un vârcolac american la Londra, Un vârcolacul american la Paris, Buffy, ucigaşa de vampiri, Un adolescent lup cu Michael J. Fox, şi cărţile şi filmele Harry Potter. Aceleaşi puteri supranaturale sunt arătate în aceste filme. […]

LUMEA FANTEZIEI

Fantezia este lumea în care orice vrăjitor caută acces în mod constant. Este o lume plină de aventuri palpitante, unde magia te aşteaptă la fiecare pas. Un magician consideră „lumea fanteziei” mai palpitantă, mai plină de împlinire decât lumea lui reală. […]

Capitolul şapte
Vrăjitoria de sub apă

De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme. (Apocalipsa 12:12)

VRĂJITORII – MAGICIENII DE SUB APĂ

Una dintre lucrările încredinţate vrăjitorilor/magicienilor de sub apele mării este să conducă centrele maternale din sat. Când o femeie vine la un centru maternal pentru asistenţă, pentru a avea un copil, va fi aleasă o anumită lună pentru ca acel copil să se nască sau să moară. Dar în alte luni copiii vor trăi. Răspunsul la problema sterilităţii — se presupune că un agent este capabil să vindece starea folosind puterile vrăjitoriei juju [obiect folosit ca fetiş sau amuletă în Africa de Vest]. Este o formă de vrăjitorie considerată a fi de cel mai înalt nivel.

Dacă o femeie sterilă se duce la un vraci indigen, i se va cere să aducă anumite lucruri, precum oase de om, cenuşă folosită pentru a se găti mâncare pentru ea. Când rămâne însărcinată şi dă naştere, nu naşte o fiinţă umană obişnuită. Poate să pară un copil obişnuit, dar este un copil format spiritual. La multe femei care sunt sterile, problemele pot fi cauzate de demoni. Nu este ceva rar ca o femeie să fie sterilă pe pământ, dar să aibă copii în mare! […]

PUTEREA MAGICIENILOR

În Africa, un magician de clasa a doua este considerat a fi o persoană foarte puternică. Ceea ce înseamnă că dacă cineva susţine că este vrăjitor sau magician şi nu este iscusit, poate fi eliminat. Dacă nu Îl slujeşti pe Isus, demonii vor încerca să te omoare şi pe tine. În împărăţia întunericului, vrăjitorii şi magicienii în fiecare zi încearcă să-şi testeze puterea unul altuia. Dacă un magician întâlneşte pe cineva care susţine că are puteri supranaturale, magicianul va vrea să vadă dacă celălalt este mai tare. Testarea se extinde la creştinii care spun că au putere spirituală. Felul în care lucrează această putere este: vrăjitorul sau magicianul va zbura şi îi va cerceta pe credincioşi înainte să încerce să facă vrăji.

O face fiindcă orice vrăjitor sau magician ştie că dacă un blestem este trimis peste cineva, iar misiunea eşuează, demonii se vor întoarce şi îşi vor folosi puterile asupra vrăjitorului care a atacat. De fapt demonii vor aduce alţi zece demoni mai puternici, care vor ataca vrăjitorul. Prin urmare, magicianul va trimite „demoni pentru scanare” ca să vadă dacă îşi pot îndeplini atacul. Dacă persoana trăieşte o viaţă sfântă acoperită de sângele lui Isus, un magician înţelept nu va ataca.

ULCIOARELE VRĂJITORILOR

Fiecărui magician i se cere să aibă un ulcior de vrăjitor în care trebuie să prepare carne de om pentru ritualuri. Înainte de a-L primi pe Isus, ori de câte ori aveam nevoie de un sacrificiu uman pentru a face un ritual, mă transformam în crocodil şi căutam un înotător în lac, în râu sau în mare. Crocodilul spiritual scufunda persoana sub apă şi apoi vomitam un fel de mucozitate peste corpul victimei. Apoi persoana sărea din nou la suprafaţa apei. Victima striga şi se zvârcolea îngrozită. Cei care erau împreună cu victima încercau să o înşface şi să o ţină, dar materia alunecoasă îi făcea să nu poată menţine strânsoarea asupra corpului. Corpul aluneca din strânsoarea lor şi se scufunda iar şi iar. Apoi crocodilul spiritual putea să tragă corpul cam la cincizeci de kilometri depărtare în apă. După aceea, luam părţi din corp pentru sacrificiu. Oamenii erau ocupaţi căutând în zona unde văzuseră ultima oară victima. Câteva zile mai târziu, rămăşiţele trupului apăreau altundeva în curentul de apă.

În acele zile, dacă eu, ca magician, vroiam să omor pe cineva, puteam să mă uit în stomacul lui şi să văd totul despre el. Apoi, în mod spiritual, îmi puneam mâna în abdomenul lui şi îi rupeam intestinele, iar apoi, în douăzeci şi cinci de minute, avea o durere de stomac şi suferea. Curând situaţia devenea mai serioasă, iar persoana murea.

Am avut mulţi ochi spirituali pe care Satan mi i-a pus în jurul capului. Puteam să văd oricând în toate direcţiile, în faţă, în spate şi în lateral. Un magician de nivel înalt are arme speciale, astfel încât îşi poate învinge oponenţii spirituali.

COPIII STRĂZII CAPTURAŢI

Unii copii care au fost capturaţi de vrăjitori şi de magicieni din oraşul de sub mare, pot fi salvaţi şi convertiţi. Personal am cunoscut mulţi dintre aceşti copii umani care au fost convertiţi la creştinism. În biserica noastră din Africa, avem copii care au găsit mântuire prin harul lui Dumnezeu. Le spunem despre Isus, dar nu îi lăsăm să Îl primească pe Hristos dacă nu îşi aduc ulcioarele de vrăjitori şi cutiile de vrăjitorie la biserică. Ulcioarele şi cutiile sunt pline de lucruri de vrăjitorie, magice, precum fetişuri de vrăjitori, amulete, cruci, pudră şi „apă sfântă”. Distrugem puterile demonice de peste ulcioare şi articole, prin rugăciune în Numele lui Isus. În concluzie, din experienţa noastră, dacă încercăm să îi convertim fără să obţinem aceste articole, ei doar se vor întoarce la vrăjitorie. Vrăjitorii îi vor atrage pur şi simplu înapoi, prin puterile magice ale sacrificiilor de sânge evocate în ulcioarele lor.

COPIII DE SUB MARE

Sunt mulţi copii în oraşul de sub apă. Unii dintre copii aparţin familiilor de vrăjitori. Totuşi, mulţi dintre copii sunt fiinţe spirituale, în timp ce alţii sunt copii ai străzii flămânzi, care au fost capturaţi de agenţii lui Satan. Sunt copii care au fost abandonaţi de părinţii lor şi hoinăresc pe străzi. Trist, ei sunt „resturi”, şi primii candidaţi luaţi ca ţintă de vrăjitor/magician pentru a fi transformaţi în vrăjitori şi magicieni.

Reginele adunărilor de vrăjitoare şi regii magicieni iau copii ai străzii. Aceşti copii săraci sunt hrăniţi cu poţiuni din carne umană şi beau sânge uman din ulcioarele vrăjitorilor. Curând sunt capturaţi, înrobiţi şi aduşi în oraşul de sub mare, ca să fie instruiţi ca agenţi ai lui Satan. Deoarece aceşti copii nu sunt născuţi în vrăjitorie, nu se pot ridica niciodată la conducere în puterile întunericului. Totuşi, pot fi antrenaţi să fie folosiţi ca agenţi ai lui Satan. Odată ce vin în oraşul de sub apă, trec prin rituri de iniţiere care implică cântări şi îmbăierea în sânge, folosind atât sacrificii animale cât şi umane. Aici sângele uman este folosit pentru a-i linişti pe semizei. În schimb, ei speră să fie binecuvântaţi de zei cu noroc. […]

Demonii le spun să ofere mese rudelor lor, pentru a dobândi putere demonică peste ele. Desigur, vor pune poţiuni magice în mâncare. Copiii sunt căliţi în inimile lor şi se întorc împotriva mamelor, taţilor, surorilor, fraţilor şi mătuşilor lor ca să-i omoare. De multe ori copiii sunt îndrumaţi să folosească puterile rele împotriva rudelor, uneori provocându-le chiar moartea, pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de Satan.

Este o poveste care îşi dă fiori, dar adevărată. În Africa nu avem bucătării în biserici, cum au bisericile din America. Motivul este că uneori vrăjitorii/magicienii încearcă să folosească poţiuni rele pentru a-i scoate pe oamenii slabi din biserică şi a-i aduce în braţele lor. Suntem foarte protectori în ceea ce priveşte copiii noştri creştini. […]

„Oraşul mării” este locul unde sunt instruiţi copiii străzii ca să devină agenţii lui Satan, pentru a fura suflete. Ei sunt trimişi în biserici ca să le distrugă. Mulţi creştini bine intenţionaţi nu pot discerne natura rea a acestor copii fiindcă îi văd doar ca pe nişte copii. Totuşi, demonii care folosesc corpurile copiilor pentru a controla pe alţii, sunt subtili. În acelaşi timp, demonii respectivi sunt sub controlul lui Satan. Demonii folosesc corpurile copiilor doar pentru a jefui, a omorî şi a ucide.

„Copiii mării” sunt în stare să provoace mari confuzii şi diviziuni printre oamenii din biserică. Unii dintre copiii din oraşul de sub mare sunt folosiţi pe plaje ca să vândă/să dea scoici turiştilor din toată lumea. Cumpărătorul, care nu suspectează nimic, va lua scoicile acasă. Demonii se vor ataşa de scoici. Este un mod prin care Satan poate face ca puterile lui să lucreze prin scoici ca punct de contact. El le foloseşte ca să îi distrugă şi să facă să lucreze răul în familiile lor.

Cunosc o femeie care a luat o scoică frumoasă de la un copil, pe plajă. Ochii lui aveau o privire pierdută, goală, care arăta ca nişte lacuri negre, fără fund, cu pupile foarte dilatate, sticloase. Apoi ea a început să aibă vise sexuale chinuitoare. Deodată, curtea i s-a umplut de broaşte. Duhul Sfânt i-a descoperit să distrugă scoica. A făcut-o, iar visele au dispărut, ca şi broaştele.

Copiii vrăjitori sau magicieni pot de asemenea fi văzuţi zburând noaptea, licărind ca nişte rachete de foc pe cer. Uneori pot fi văzuţi făcând noaptea zgomote ca de artificii. Superstiţia spune că sufletul le-a dispărut temporar. Un suflet şi o umbră fiind egale, spiritele invizibile caută o locuinţă. Copiilor le este interzis să se joace cu umbrele lor la lumina lumânării, dacă nu le leagă în noduri, altminteri le vor pierde. Aceşti copii controlaţi demonic au fiecare multe spirite şarpe în stomac, iar aceste spirite rele sunt mediumii însărcinărilor lor rele.

Un băiat mic, în vârstă de şapte ani a apărut recent în biserica noastră. Avea pantofii pictaţi cu un amestec de sânge uman de la victimele lui şi de vopsea roşie. A mărturisit că era regele magicienilor din adunarea lui. A spus bisericii noastre că avea cinci şerpi în stomac, unul roşu, unul alb şi trei negri. A spus că a folosit şerpii ca să omoare oameni pentru sacrificii. Ştiu că este greu pentru o minte normală să creadă asemenea lucruri, dar îl am înregistrat, depunând mărturie pe o bandă video!

O fetiţă a intrat în biserica noastră. Avea nouă ani. Ne-a spus că era regina adunării ei. Ne-a spus că a fost trimisă în biserică pentru a o distruge. Personal am văzut mulţi dintre agenţii de sub apă în alte biserici, lucrând liber, fără detectare.

Iată o porţiune interesantă în acest context: „De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor [Şeol, versiunea engleză], şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi coborî. De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte…” (Amos 9:2-3)

Sunt versete care fac legătura dintre compartimentul infernului, Şeolul, şi şarpele din fundul mării. Era şarpele din grădina Edenului care a prins-o în cursă pe Eva. Aceeaşi creatură este folosită în Apocalipsa 20:2 ca o descriere a lui Satan. Scriptura leagă şerpii de mare de Şeol, o locuinţă subterană a spiritelor morţilor.

Chiar „Şeol” (ebraică) înseamnă „un loc de cercetare”, pentru a aduce teamă în inimile oamenilor, ca să se pocăiască „de furtunile vieţii” la adierea uşoară a Duhului Sfânt. […]

Capitolul opt
Lumea fanteziei

De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe perniţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările!” (Ezechiel 13:20)

CĂLĂTORIA ASTRALĂ

În mod frecvent, ocultiştii doresc profund să petreacă mult din timpul lor în lumea stranie a fanteziei. Pot să călătorească acolo prin călătoria astrală, în care sufletul părăseşte cu adevărat corpul, pentru a intra în următoarea dimensiune: bineînţeles, un spirit demonic trebuie să rămână în corp, ca să nu moară, aşa cum s-ar întâmpla dacă nu are duh. Biblia vorbeşte despre acest fapt cât se poate de clar; în Geneza 25:8, Dumnezeu descrie moartea lui Avraam în acest mod când duhul lui Avraam a fost eliberat, iar el a murit. Geneza 25:8: „Avraam şi-a dat duhul şi a murit, după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.”

Desigur, oricine practică călătoria astrală este în mare măsură posedat de demoni. Un spirit demonic ocupă corpul pentru a păstra corpul uman în viaţă, în timp ce are loc această practică diabolică. Este o posedare a persoanei de către spiritul demon (spiritele demon), într-o strategie a vrăjitoriei. Nu te lăsa înşelat; această lume spirituală este lumea supranaturală a demonicului. În timp ce se află în această dimensiune, spiritul persoanei poate fi complet înşelat de gazda demonică. Când se află sub control hipnotic, copilului i se oferă experienţe contrafăcute, care îl face să se simtă cu adevărat binecuvântat şi foarte satisfăcut. Întreaga experienţă are loc în domeniul supranatural (demonic).

Precum am menţionat mai înainte, Diavolul mi-a dat puterea de a zbura. Biblia ne spune despre călătoria sufletului făcută de vrăjitori şi magicieni care zboară:

Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de cele ce cos perniţe pentru subsuori şi fac marame pentru capetele oamenilor, de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre? Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru câţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete care n-ar trebui să moară şi făcând să trăiască nişte suflete care n-ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe perniţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările! Vă voi rupe maramele şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre; şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Pentru că întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu însumi nu l-am întristat, şi pentru că întăriţi mâinile celui rău ca să-l împiedicaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa – de aceea nu veţi mai avea vedenii înşelătoare şi nu veţi mai rosti prorocii. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul Meu şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” (Ezechiel 13:18-23)

PUTEREA DEMONICĂ

Am avut atât de multă autoritate spirituală încât mulţi lideri ai lumii erau plasaţi sub mine, din punct de vedere spiritual. După experienţa mântuirii mele, I-am promis lui Dumnezeu că nu voi menţiona numele lor. Când îi vedeam, făceam un semn demonic cu degetele, iar ei zâmbeau şi îmi răspundeau cu un semn. Credeam că am control peste toate acele puteri, dar numai după ce L-am primit pe Isus am descoperit că puterile aveau control asupra mea. […]

PUTERILE FUNCŢIONEAZĂ

Nu veneau oameni doar de pe coasta africană. Veneau oameni influenţi, ca mari oameni de afaceri, doctori, avocaţi şi politicieni. Am văzut lideri importanţi venind în oraşul de sub mare, ca indieni, asiatici şi americani. Aceşti oameni veneau din toată lumea… de pretutindeni. Am văzut chiar personalităţi politice puternice, în lumea de sub apă a spiritelor. Erau oameni care îşi vânduseră sufletele pentru poziţii de putere. Se dăduseră lăcomiei şi posesiunii demonice. Îşi vânduseră sufletele, doar ca să stea pe tronurile lumii ca magnaţi, baroni şi regi. Veneau de pretutindeni din lume. Unora dintre cei care fuseseră ridicaţi la poziţii mai înalte li se dădeau coroane şi tronuri. Li se dădeau titluri precum Regina Coastei de Vest, sau Regele Magicienilor etc. Dumnezeii diavolului aveau de asemenea tronuri.

La o vârstă fragedă, mi se dăduseră puteri supranaturale. Puteam să zbor (proiecţie astrală – călătoria sufletului) şi să aduc tatălui meu rapoarte din oraşul de sub mare. O dată am fost să-l reprezint pe tatăl meu în India. Nu am zburat cu avionul. Îmi părăseam corpul şi puneam alţi demoni în corp ca să-l menţină în funcţionare. După aceea puteam să călătoresc cu sufletul oriunde în lume. Apoi, mai târziu, mă întorceam în Africa.

DUMNEZEI CIUDAŢI

Locul de trai ciudat de sub apă era folosit pentru a produce lucruri care să ademenească oamenii într-o viaţă ocupată, ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu. Satan foloseşte dumnezeii banilor, modelor, perversiunilor, pornografiei, tatuajelor şi piercing-ului cu inele. Demonii produc de asemenea invenţii noi. Există şi laboratoare în care sunt inventate articole care să fure sufletele oamenilor. Drept rezultat, aici sunt concepute gadgeturi [dispozitive mici cu caracter practic], înainte ca măcar să apară în lume. De exemplu, îmi amintesc că am văzut computere acolo la începutul anilor ’70, înainte ca să devină populare în lume. Computerele explodează, iar în cele din urmă vor înlocui telefonul şi televiziunea. Mai mult, internetul nu este reglementat, astfel încât este plin de muzica răului, pornografie, vrăjitorie şi siteuri de jocuri demonice rele. Deci este terenul de joacă al lui Satan. Biblia avertizează: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6:19-20) Este o vitrină pentru ca milioane de oameni să se poticnească în răutate. În orice caz, computerul este una dintre cele mai puternice invenţii ale lui Satan de până acum.

Sub mare, în oraş sunt telescoape şi televiziuni care par să fie supranaturale. Acele aparate le sunt date agenţilor pentru a le duce în casele lor ca să privească o persoană. Televiziunile le permit agenţilor să privească mişcările creştinilor şi să dea de urma planurilor bisericilor pe care sunt repartizaţi să le învingă.

Satan inventează de asemenea acolo noi mode, ca să prindă sufletele în cursă. Gândiţi-vă la noile capricii, ca body piercing-ul, tatuarea, electronicele, computerele, cremele, parfumurile, cosmeticele, maşinile frumoase şi lucrurile care ţin de fantezie, pentru a fura sufletele oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu avertizează: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36)

Dacă cineva merge la ghicitor, există o înregistrare scrisă, care este păstrată sub mare. Blestemul legii arătat în Biblie va urmări pesoana şi liniile sale generaţionale. Reţineţi că Satan păstrează înregistrări!

CONDUS DE DEMONI

Deşi lucram cu demoni pe care îi puteam simţi, eram de asemenea controlaţi demonic. Eram ca nişte zombi conduşi de demoni ai răului. Acum pot să văd că demonii au nevoie de corpuri umane prin care să-şi facă faptele rele.

Motivaţiile noastre erau lipsite de sentimente umane. Inimile ne erau tari, reci ca gheaţa şi pline de o ură cumplită. Astfel că oamenii erau pentru noi ca obiectele neînsufleţite, ca păpuşile fără viaţă. Eram total implicaţi în dorinţele noastre de a înainta la nivele mai înalte în lumea demonică. Ca agenţi ai lui Satan, era o adevărată plăcere să prăpădim şi să distrugem subiectele însărcinărilor noastre.

Cauza noastră erau comploturile maligne ale lui Satan împotriva omenirii. Puteam provoca tot felul de accidente, conflicte şi războaie între naţiuni. Ne puteam folosi puterile pentru a cauza moarte, boală şi descurajare, şi pentru a distruge căsătoriile. Puteam lucra cu televiziunile noastre magice, căutând sisteme pentru a ne falimenta pe vrăjmaşii. Creştinii care cădeau de la credinţă erau marcaţi pentru moarte, şi ne puteam mişca repede ca să cauzăm accidente pentru a-i împinge în iad. Reţineţi, diavolul a venit să fure, să omoare şi să distrugă.

Satan nu îi poate apărea cuiva dacă nu îl are în stăpânire şi dacă nu îi este rob ca să-i slujească. La naştere, Dumnezeu construieşte un zid supranatural de protecţie care separă oamenii de domeniile lui Satan. Odată ce zidul este dărâmat de voinţa persoanei, este foarte greu de reconstruit. Pe de altă parte, Satan are permisiune să îi apară când îi aparţine. Unii demoni apar ca îngeri frumoşi. Sunt plini de înşelătorii şi ştiu cum să se deghizeze în îngeri de lumină. Amintiţi-vă că Biblia spune că Beelzebub este numit „prinţul demonilor”. El este demonul care controlează toate genurile de vrăjitorie. Am lucrat cu acest demon înainte. El nu trece pe la puteri şi principalităţi, fiindcă raportează şi este responsabil numai înaintea lui Lucifer. Beelzebub, domnul muştelor, răspunde de vrăjitori şi magicieni. Este întruparea cruzimii.

SPIRITELE APEI

Oraşul de sub mare are mulţi dumnezei. Ei au fost veneraţi de la începutul vremurilor. Am văzut formele acelor dumnezei. Panteonul zeilor şi zeiţelor Egiptului includeau formele unor fiinţe precum Bast, zeiţa pisică. Ea este zeiţa plăcerii. Faimoasa Isus este cunoscută a-şi folosi puterile pentru a vindeca omenirea. Ma’at este zeiţa legii, adevărului şi dreptăţii, în timp ce Set este considerat zeul forţelor haotice. Nehebka cu cap de şarpe prezida peste riturile funerare, Thoth cu cap de ibis este zeul lunii; iar Izabela este zeiţa teritorială care capturează inimile bărbaţilor şi îi întoarce de la credinţă pentru a-i atrage la Baal al ei.

În domeniile demonice, demonii lucrează ca în armată. Fiecare persoană de sub mare are un demon stăpân. El este supervizor. În caz că aveam o întrebare ca: „De ce omorâm?” Odată supervizorul meu mi-a răspuns ceva precum: „Este în Biblie, şi Omul spune că dacă nu-I mănânci carnea şi nu-I bei sângele, nu vei trăi.” Nu ştiam nimic despre Biblie. Aşa că am început să mâncăm carne de om şi sânge de om, ca să putem trăi.

Unii demoni mi-au spus lucruri pe care nu le-am putut înţelege până nu am fost mântuit şi eliberat. Îmi amintesc de un moment când am întrebat un demon: „Care este răsplata noastră pentru uciderile care ni se cere să le facem pentru Satan?”

Demonul mi-a răspuns: „Dacă vrei răsplată, este un Om care a venit în lume. A petrecut numai treizeci şi de trei de ani aici. A murit. Oamenii L-au crucificat. A murit şi în a treia zi a înviat din morţi.”

Am întrebat. „Cine este acest Om?”

Demonul mi-a răspuns: „Nu putem menţiona Numele Lui aici.”

Am întrebat demonul: „Este mahomedan?”

El a spus: „Nu, omule.”

„Este Buda?”

„Nu, omule, nu este Buda.”

A zis: „Dacă vrei o răsplată bună, pocăieşte-te. Noi nu ne putem pocăi, dar tu eşti fiinţă omenească, creată după chipul lui Dumnezeu. Mai ai o şansă. A fost un Om care a venit în lume. A petrecut numai treizeci şi de trei de ani aici. A murit. Oamenii L-au crucificat. A murit şi în a treia zi a înviat din morţi.”

Am zis: „Spune-mi Numele Lui.”

Demonul a spus: „Şşşşş! Nu putem menţiona Numele.”

Am zis: „Este cineva mai puternic decât oamenii noştri?”

El a spus: „O, de o sută de ori.”

Am început să menţionez principalităţile. A replicat: „De o sută de ori.” L-am întrebat dacă era cineva mai puternic decât Guru? (Îl numeam pe Satan, Guru.)

„Mai mult de zece ori”, a replicat demonul.

„Cine este persoana?” l-am chestionat eu.

El mi-a spus: „Pe oamenii care Îl urmează pe Omul despre care vorbesc eu, îi numim oameni rebeli.”

Mi-a spus că dacă te duci să Îl urmezi pe acel Om, nu vei suferi. Nu ştiam despre cine vorbea demonul, fiindcă a spus că îi era interzis să spună Numele Omului.

SCENE SPIRITUALE DIN APĂ

Îmi amintesc că unul dintre dumnezeii mei favoriţi pe care i-am întâlnit în oraşul subteran era Mamona – spiritul aurului. Este făcut dintr-o substanţă ca aurul şi are un ochi în mijlocul frunţii şi semne pe cap. Este cea mai rea creatură de aur a lumii. Are cam opt picioare înălţime [2,48 m]. Merge ca şi cum ar sări pe picioare. Este un semizeu uriaş din lumea morţilor, un spirit care se află în spatele banilor lumii. Conduce vieţile celor dedicaţi numelui său. Este responsabil de depozitul de bani al lui Satan. Îşi are mâinile în orice lucru rău de pe pământ. Este foarte puternic şi venerat de cei care vor să conducă lumea.

Mamona mi-a spus: „Toţi se alătură planului lui Satan pentru Noul Guvern Mondial, din cauza lăcomiei lor după câştig şi pasiune. Pofta după bogăţii este rădăcina tuturor relelor.” Ochii lui întunecaţi se mişcau cu lăcomie înapoi şi înainte.

„Ai dreptate în privinţa asta”, am oftat eu.

„Banii fac lumea să se învârtă.” S-a întors din nou şi a privit direct prin mine. Apoi a vorbit despre statuia lui Zeus care se află în holul de la intrare al Naţiunilor Unite. Dintr-odată a început să râdă.

„Imaginează-ţi. Este zeul războiului. Dar iată-l, păzind locul de unde acei oameni proşti spun că pacea şi siguranţa ar trebui să stăpânească pe pământ.

Apoi m-a întrebat. „Îţi place Zeus mai mult decât mine?”, vocea lui sunând geloasă şi nechezătoare.

„Nu, bineînţeles că nu”, am spus. Dar dintr-odată dispăruse.

Informaţiile pe care vi le spun nu sunt basme, sunt ceva ce am văzut. Nici nu ştiţi ce privilegiaţi sunteţi voi, creştinii. Biblia spune că demonii cred şi tremură. Este adevărat. Demonii mi-au spus că creştinii nu cred că există o problemă. Ei cred că mulţi se află sub înşelare şi necredinţă.

Capitolul nouă
Uriaşii mării

Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13)

BEHEMOŢII MĂRII

Am văzut monştri ai mării, iar mai târziu am descoperit aceiaşi monştri descrişi în Biblie. Este ciudat cum a orbit Satan ochii oamenilor din biserică, în ceea ce priveşte aceste fiinţe.

Biblia arată că monştrii mării sunt demoni, care apar ca fiinţe foarte înşelătoare care trăiesc sub mare. Uitaţi-vă cum descrie Biblia Leviatanul, Regele Mării. „În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare leviatanul [Leviatanul, versiunea engleză], Babilonul, şarpele fugar (Asur) şi leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lângă mare (Egiptul)” (Isaia 27:1).

Cuvântul „dragon” este cuvântul ebraic obişnuit pentru orice şarpe de mare de dimensiune mare. Cuvântul se referă la Leviatan în Isaia 27:1, şi la Rahav ca Egipt, în Isaia 51:9. Cuvântul „dragon” apare de paisprezece ori în Vechiul Testament şi este tradus ca „monstrul de mare”, „şarpe” sau „dragon”. Se referă la orice creatură mare a mării, sau la orice creatură marină care este monstruoasă sau hidoasă – bună sau rea – inclusiv „monştrii mării” pe care i-a creat Dumnezeu în Geneza 1:21. (Creaturile mai mici sunt numite „creaturi vii” şi „peşti”.

Biblia spune: „Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari. Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei” (Psalmi 104:25-26). Vedeţi şi Iov 3:8. „În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare leviatanul [Leviatanul, versiunea engleză]”, Isaia 27:1, „în ziua aceea” se referă la vremurile sfârşitului.

De fapt, sunt multe mistere în mare. De asemenea, marea serveşte multor scopuri. Biblia spune că monştrii din mare sunt reali! Există entităţi spirituale sub mare care îşi schimbă forma (se schimbă) în multe forme diferite şi în apariţii fizice de monştri… mutaţii groteşti care arată ca nişte creaturi preistorice!

Un text doveditor se găseşte în cartea Apocalipsa: este o viziune a dragonului [balaurului, versiunea română], fiarei şi profetului fals, şi din fiecare gură a lor ies „duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite…” (Apocalipsa 16:13-14). Apoi descoperim că cealaltă agenţie puternică a răului din Apocalipsa, este sub aceeaşi influenţă. Vedem că acest simbol al abundenţei „A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat…” (Apocalipsa 18:2) (1)

În căutarea înţelepciunii, se pune întrebarea: „Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii? Adâncul zice: ‘Nu este în mine’; şi marea zice: ‘Nu este la mine.’ Adâncul [Abadon, versiunea engleză] şi moartea [Moartea, versiunea engleză] zic: ‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’ Dumnezeu îi ştie drumul [înţelepciunea], El îi cunoaşte locuinţa. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri. Când a rânduit greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor, când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului, atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.” (Iov 28: 12, 14, 22-27)

Iov găseşte în final înţelepciunea şi „locul înţelegerii”, şi omului El i-a zis: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere” (Iov 28:28).

Deoarece „frica de Domnul este înţelepciunea”, atunci pare să fie adevărat că cei din lumea morţilor, a spiritelor care au murit, nu au înţelepciune (ele sunt reprezentate de „mare”, „adânc”, „Abadon” şi „Moarte”). Abadon este o fiinţă supranaturală uriaşă, care personifică „distrugerea”. În prezent el este închis în Şeol/Hades. El este regele diabolic al centaurilor demonici care vor fi eliberaţi la a cincea trâmbiţă a judecăţii din Apocalipsa 9.

Evanghelia deplină este o Evanghelie echilibrată, care include metodele misiunii lui Isus. El Şi-a îndreptat Biserica în direcţia corectă când a spus. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi.” (Luca 4:18) Un mare procent din misiunea lui Isus a fost eliberarea. „Şi S-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galileea; şi scotea dracii.” (Marcu 1:39) Isus scotea dracii! Isus este exemplul nostru!

Biserica a abdicat în mare parte de la autoritatea ei şi cu nepăsare, nu crede în asemenea lucruri. Duşmanul a intrat ca un potop, şi puţini i s-au împotrivit. […]

Capitolul zece
Puterea magicianului

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. (1 Ioan 4:4) […]

FIINŢE SPIRITUALE

Cineva trebuie să aibă „ochi spirituali” ca să spună diferenţa dintre spiritele demon şi spiritele fiinţelor umane din mare. Unii din demonii din fundul mării apar în formă de om, în timp ce alţii îşi purtau cu ostentaţie natura căzută şi apăreau ca zei şi zeiţe. Unii apăreau ca îngeri de lumină, în timp ce alţii arătau ca monştri mitici. De fapt, poţi să vezi aspectul şi formele unora dintre monştri intrând într-un magazin de muzică rock and roll şi examinând unele dintre coperţile albumelor/benzilor, fiindcă s-au revelat pe ei înşişi artiştilor.

De asemenea, s-au expus pe ei înşişi multor oameni care inventează jocuri de calculator demonice. Un alt promotor este filmul de groază. Trebuie să-l avertizez pe cititor că nu poţi scăpa curat când te expui lumii demonice a fanteziei lui Satan. Duhurile necurate se ataşează de asemenea articole demonice. După aceea intră în casa ta şi apoi în trupul tău. Crede-mă, după ce te-ai expus la pericol, vei fi chinuit, dacă nu Îl primeşti pe Isus Hristos şi eliberarea. […]

Capitolul doisprezece
Adâncimile Satanei

Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:12)

SINAGOGA LUI SATAN

Biblia se referă la vrăjitorie ca la „adâncimile Satanei” (Apocalipsa 2:18-24), care se referă la prorociţa Izabela care îi conduce pe membri în practicile imoralităţii şi idolatriei. Citim despre „o sinagogă a Satanei” (Apocalipsa 2:9) la Pergam, unde este chiar „scaunul de domnie al Satanei”. Din aceste versete, poţi învăţa că o Evanghelie diferită, un Isus diferit, un spirit diferit sunt inspirate de vrăjitorie.

Orice la Satan este exact opusul Împărăţiei lui Dumnezeu. Biblia este adevărată. Ştiu, fiindcă am văzut tronul lui Satan. Este făcut din ceea ce uneori se numeşte „aur fals”, fiindcă deşi arată ca aurul, nu este real. Există un fundal de întunecime înconjurat de stele, lună şi soare. El are cranii umane în jurul tronului. Lumânări profanatoare din grăsime umană pâlpâie din mijlocul unui cap de capră. Tronul era încrustat cu şerpi şi dragoni, iar flăcări şi foc se ridicau din scaun. Lumina lui era atât de strălucitoare încât aproape m-a orbit. Cu adevărat, este un înger de lumină.

Am stat lipit de acel loc, incapabil să mă mişc – hipnotizat. Nu erau scaune acolo, fiindcă toţi i se închinau lui Guru, prosternându-se la pământ. Am văzut o efigie atârnând pe perete, a lui Lucifer, jumătate om şi jumătate animal, cu picioarele despicate. Avea o expresie mândră pe faţă. O altă imagine îl prezenta ca un frumos înger de lumină. În faţă, pe o platformă înaltă se afla un altar, pe el erau cuţite, căni şi vase făcute din aur fals. Am văzut un demon stând în picioare lângă mâna lui dreaptă, cu o sabie învăpăiată. Am ştiut imediat că acel demon puternic era unul din „Maeştrii Înălţaţi”. Noii lideri religioşi din lume cred că aceştia sunt „fiinţe mai înalte” invizibile, şi susţin că ei au condus pământul de la începutul vremurilor. Aceşti New Age învaţă că din când în când unul din Maeştrii Înălţaţi vine ca un mare avatar (lider) ca să posede un individ, pentru a învăţa omenirea unele lucruri foarte importante, pe care lumea trebuie să le cunoască.

Apoi toţi se plecau înaintea tronului lui Guru (Satan), ridicând mâinile în închinare. Toţi scoteau bocete şi făceau invocări lui Guru, marele dumnezeu al întunericului, iar moartea şi misterul au crescut. Aerul era plin de rău. Esenţa lui este învăluită într-o lumină atât de strălucitoare încât de-abia puteam desluşi forma lui Guru.

Un Maestru Înălţat a vorbit: „Îi vom chema pe vechii dumnezei Apollon, sau Apollyon, sau Apollo, depinde dacă eşti roman, pers sau grec, ei nu sunt morţi… ei ne ajută să construim Noua Ordine Mondială, şi toţi i se vor închina lui Guru. Ei cred că marile personalităţi religioase, Buddha, Iman etc. au fost mari învăţători avatar.”

„Faceţi parte din timpul în care vom lua în stăpânire pe toţi liderii din lumea, ca să se ocupe de Noua Ordine Mondială…”

Partea 2: Un vraci, a patra generaţie de vrăjitori în familia lui, Îl găseşte pe Isus
Capitolul opt: Trezirea marelui uriaş

Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat. (1 Samuel 15:23) […]

VRĂJITORII ŞI MAGICIENII ÎI ISPITESC PE CREŞTINI?

Vrăjitorii şi magicienii lucrează prin sugestii ale minţii. Ei folosesc oameni posedaţi pentru a ispiti pe cineva să păcătuiască. Ei folosesc şi visele. Trebuie să-ţi păzeşti viaţa viselor. Ei folosesc vise sexuale explicite. Dau formă morţilor în visele tale, unui soţ sau unei soţii etc. Pot să aducă un tovarăş la tine care să-ţi ceară să mănânci ceva. Creştinii trebuie să fie atenţi cu viaţa lor de noapte, din cauza succubus (spirit necurat masculin) sau incubus (spirit necurat feminin), care vin noaptea să se aşeze deasupra unei persoane care doarme pentru a avut contact sexual cu el sau ea.

Ca protecţie pentru această perversiune demonică, creştinii trebuie să se roage pentru a pune sângele lui Isus în jurul casele lor şi a familiilor lor. Cere un gard de protecţie şi cere îngeri păzitori care să îi protejeze. Orice păcat face o gaură în gardul protecţiei, iar şerpii (demonii) se pot strecura în viaţa creştinului. Fiecare creştin trebuie să se examineze pe sine şi dacă există păcat nemărturisit, trebuie să mărturisească repede şi să se aşeze sub sângele lui Isus. Satan şi agenţii lui nu-l pot învinge pe creştin, fără ca acesta să le dea o uşă deschisă (păcat).

Capitolul unu
Vraciul – Da lui Isus

Este lucrarea lui Dumnezeu prin care fiecare dintre noi, ca un păcătos care merită iadul, poate primi o nouă viaţă. Este o a doua naştere, o naştere spirituală.*

*Adaptat după Paul J. Levin, The New Birth (Bloomington, IL: Bible Tracts, 2000).

O CREATURĂ NOUĂ

Gândiţi-vă la aceasta. Sunt o creaţie nouă în Hristos Isus! Am o nouă linie de sânge. Sunt o făptură nouă, o creaţie nouă! Biblia spune că o creaţie nouă este o fiinţă care există şi care nu a existat niciodată înainte. Dumnezeu mi-a regenerat spiritul, făcându-mă complet nou! Conform Cuvântului, „Că şi ea [Deoarece creatura însăşi, versiunea engleză] va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:21)

VRACIUL ŞI ISUS

În acele zile nimeni nu putea veni la mine să-mi spună: „Isus te iubeşte.” Nimeni nu ar fi îndrăznit să facă un asemenea lucru. Toţi mă ştiau în Africa. Eram atât de puternic, atât de rău şi atât de tare. După mântuire, au trecut şase luni până să am o inimă omenească, fiindcă inima îmi era atât de demonizată. Astfel încât nu puteam simţi nimic. Convertirea mea la Isus a fost cu adevărat un act suveran supranatural al lui Dumnezeu.

Era o sâmbătă noaptea uscată. Încercam să dorm. Luna strălucea prin fereastră în punctul ei culminant. Nu aveam linişte. Parcă aveam scobitori care îmi ţineau ochii deschişi. Pe când mă uitam lung la umbrele din cameră, mii de gânduri îmi alergau prin minte. Nu-mi puteam face creierul să nu mai funcţioneze. Trupul îmi era tensionat, dar mi-am închis ochii.

Nimeni nu-mi spusese vreodată despre Isus. Dintr-odată, am fost trezit şi am auzit o voce strigându-mi numele: „Vagalas, Vagalas, Kanko, Kanko, scoală-te.” Mi-am deschis ochii şi am privit prin cameră. Era cam ora patru treizeci sau cinci. Privind în jur, nu am văzut pe nimeni. Deci încercam să contactez demonul care vorbea, dar nu l-am putut vedea. Ori de câte ori un magician îl slujeşte pe Satan, i se permite să doarmă cam două ore. El îi cere agentului său să lucreze ca o maşină. Diavolii pot controla uşor un magician când este slab şi obosit.

„Vagalas”, o voce stranie mi-a rostit numele. De îndată ce mi-am auzi numele, m-am sculat şi am încercat să contactez spiritele. Am vrut să le spun că astăzi nu aveam nimic de făcut. Deci când am contactat spiritul de la est, nu era acolo. Apoi am contactat demonii de la vest, sud şi nord. Era foarte neobişnuit, şi am început să mă întreb de ce? De fapt, nu se mai întâmplase niciodată aşa ceva. În consecinţă, am încercat din nou să-i contactez. Dar tot nu erau disponibili.

Prin urmare mi-am părăsit trupul cu spiritul şi am zburat în cea de a doua cameră. Am încercat să găsesc demonul care se ocupa direct de mine. Ciudat, şi el plecase! Când m-am întors, iar spiritul mi-a intrat din nou în trup, m-am simţit secătuit. Am adormit. Între cinci treizeci şi ora şase, aceeaşi voce spirituală a vorbit: „Vagalas, Vagalas, scoală-te.” Eram uimit fiindcă era o voce ciudată, pe care nu o mai auzisem niciodată înainte. Privind în jurul camerei, nu am putut vedea prezenţa acelui Spirit. Părea goală. Era ceva foarte bizar, fiindcă demonii nu era vizibili. În trecut erau întotdeauna acolo, privindu-mă şi păzindu-mă.

„Vagalas”, a spus vocea cu fermitate. M-am frecat la ochi şi am dat din cap.

„Vagalas, scoală-te. Du-te şi fă o baie.” M-am aşezat. Este o poruncă ciudată, m-am gândit, magicienii nu fac baie. Orice demon o ştie. De obicei, li se permite de către spirite să meargă o dată pe an să se scalde în râuri. Şi apoi, demonii mă lăsau să dorm doar cam cincisprezece minute o dată. Erau nişte chinuitori cărora le plăcea să mă facă să simt mizerabil şi să mă ţină treaz. Ce se întâmplă? Dintr-odată, mintea mi-a fost cuprinsă de panică.

Am răspuns vocii invizibile: „Ştii că ocupându-mă cu ce mă ocup, nu trebuie să fac duş.”

Ignorându-mi răspunsul, vocea a repetat: „Vagalas, du-te să faci baie.”

Aşa că am decis să contactez din nou spiritele de la nord, est, sud şi vest. Nimic! În tot timpul acela, am simţit că ceva nu era în ordine. Situaţia era ciudată. În ciuda a toate, nu părea corect. Dar în împărăţia lui Satan, nu am îndrăznit să mă răzvrătesc. Ştiam că trebuie să mă supun ordinelor spiritelor înainte să mă plâng. Dacă aveam neînţelegeri, ştiam că era important să-mi fac treaba mai întâi. Ori de câte ori mă întorceam să văd demonii, ei îmi porunceau să „stau jos”. Demonii cred că oamenii le sunt inferiori. Pe lângă aceasta, îi urăsc. Totuşi, sunt legalişti şi dacă îmi puteam argumenta punctul de vedere, mă ascultau.

Indiferent de capcana pe care o construieşte Satan pentru cineva, de un lucru poate fi sigur, va fi distractiv la început, dar distracţia se va transforma în coşmar înaintea ochilor săi. Orice legământ în care se intră cu spiritele rele, este înregistrat sub mare. Este acolo! Ele nu glumesc doar. De fapt, dacă cineva s-a dus la vraci sau la ghicitor, orice s-a spus, este acolo. A fost scris şi va fi folosit împotriva sa şi a copiilor săi. Este scris!

În cea mai mare parte a timpului, mă simţeam ca o marionetă controlată de demoni puternici, tari. Întotdeauna făceau orice vroiau cu mine. Mă înşelaseră până în punctul în care credeam că eu îi controlam! Privind acum în urmă, ştiam că eram cu adevărat un rob al puterilor întunericului.

„Vagalas”, a spus vocea ciudată, „scoală-te şi fă baie.” Deşi nu am recunoscut vocea, m-am supus ca un sclav.

Lumina soarelui a venit, şi valuri de lumină intrau prin crăpăturile draperiilor. M-am frecat la ochi, fiindcă nu-mi plăcea timpul zilei.

După baie, vocea a continuat: „Astăzi vom merge la Adunarea lui Dumnezeu.”

Am replicat spiritului invizibil: „Dar noi nu facem asemenea lucruri în timpul zilei. Ne facem treaba noaptea.” Apoi, înainte de a trece o secundă, o mână mare, invizibilă m-a înşfăcat de partea din spate a curelei pantalonilor şi a început să mă împingă afară din cameră. Mâna m-a dus de-a lungul străzii la o biserică Adunarea lui Dumnezeu.

Şocat, m-am împotrivit. Trăgându-mi trupul înapoi, am spus rigid: „Nu pot să intru acolo. Noi nu mergem în biserici în timpul zilei. Doar lovim spiritual în aceste locuri noaptea.” Mâna era acolo, iar eu eram împins înainte, mergând şi mergând. Mâna a continuat doar să mă împingă înainte, băgându-mă în biserică.

Puteam să aud demonii urlând, gemând şi ţipând. „O, ruşine, ruşine. Ruşine, ruşine.” Plângeau şi îşi acopereau feţele cu mâinile, iar unii îşi ţineau mâinile peste urechi.

Era ciudat. Mâinile îmi tremurau, iar apoi braţele au început să-mi tremure. Ceea ce se întâmpla era că nu puteam să stau liniştit. Demonii au început să plângă în capul meu, şi să hulească biserica şi pe Isus Hristos, blestemându-i pe oamenii rebeli.

A fost ca şi cum o forţă spirituală neobişnuită m-a lovit în faţă când m-am strecurat pe uşă. Vroiam să mă întorc şi să fug, dar nu puteam din cauza mâinii invizibile care mă ţinea strâns. Am simţit o atmosferă ciudată în clădire. În viaţa mea nu mai simţisem aşa ceva. În cele din urmă, mâna invizibilă m-a împins în ultimul rând de bănci al bisericii.

Eram uimit fiindcă acei oameni fuseseră întotdeauna consideraţi duşmanii mei. De ce m-au adus spiritele în acest loc, mă întrebam? Ele urau bisericile şi obişnuiau să ne infiltreze în ele şi să le dividă. De fapt, nu am mers niciodată în asemenea locuri în timpul zilei. Mai târziu am descoperit că eram acolo din cauza unei întâlniri divine stabilite de Dumnezeu.

Cântau şi-L lăudau pe Dumnezeu cu bucurie. Cântecele lor pătrundeau în inima mea rece. „Isus, Isus, Isus, este ceva cu privire la acest Nume.” Muzica îmi provoca o mare agitaţie în spirit. Gura îmi era uscată. Mă simţeam mizerabil, dar am stat în tăcere.

În timp ce slujba continua, atmosfera a devenit şi mai încărcată emoţional. Am avut o experienţă ciudată când oamenii şi-au ridicat glasurile în închinare.

Trupul îmi tremura. Teama striga în mintea mea. „Ieşi de aici, acum!”

Erau şi imnuri: „Măreţul har”, „Chemaţi toţi puterea Numelui lui Isus”, „Aleluia – Aleluia” . Oamenii stăteau cu ochii închişi, cu mâinile ridicate, cu trupurile legănându-se, cântând în închinare profundă faţă de Isus Hristos. Totuşi, unii se întorceau şi mă priveau cu groază. Nu mai văzusem aşa ceva în toată viaţa mea.

O voce demonică dinăuntrul meu continua să spună: „Ieşi de aici. Îmi aparţii mie.” Tonul vocii îmi provoca fiori de-a lungul şirei spinării. O altă voce spunea: „Urmează-Mă doar, te voi salva.”

Apoi predicatorul m-a văzut. A avut cea mai şocată expresie a feţei pe care o văzusem vreodată. A oprit muzica şi s-a uitat direct la mine. A început să-şi întindă mâinile în direcţia mea. Ochii îi erau larg deschişi şi a zis: „Orice spirit care crede că este atât de puternic şi care a venit aici ca să ne tulbure întâlnirea, venim împotriva acelei persoane în Numele lui Isus.”

Am chicotit în mine însumi. Mă cunosc, deci nu au crezut că voi veni aci ca să mă închin Dumnezeului lor.

Când m-a văzut, a crezut că eram acolo ca să fac farse rele. Aşa că a zis: „Oricine este aici ca să joace farse lui Dumnezeu, va vedea că Dumnezeu este mai puternic. Te leg în Numele lui Isus.” Se ruga împotriva mea. Mă insulta. Vocea îi era ridicată – foarte nervoasă.

Toţi din oraş mă cunoşteau. Erau pe deplin conştienţi că membrii familiei mele erau vraci cheie, puternici în zonă.

„Oricine este aici ca să aducă diavoli în această biserică, este legat în Numele lui Isus”, a spus pastorul, fluturându-şi sălbatic mâinile înspre cer.

O sudoare rece mi-a acoperit tot trupul. Gura parcă îmi era ca o minge de bumbac; gâtul îmi era strâns, uscat, când mi-am înţepenit trupul. Mâinile mi-au devenit foarte umede şi reci. Privind în jur, am observat că de teamă nu-mi puteam mişca niciun muşchi, dar puteam să simt spiritul serpentină mişcându-se în sus şi în jos pe şira spinării. Da, este exact ceea ce am simţit. Teamă desăvârşită. Dacă predicatorul ar fi ştiu doar ce se întâmpla înăuntrul meu, ei ar fi avut milă de mine.

A spus: „Să ne rugăm pentru oricine ar putea avea idei rele. Să ne rugăm împotriva demonilor.” Timp de două ore, în timp ce se rugau ca să lege demonii, spiritul şi trupul îmi erau chinuite. Ei îmi distrugeau întăriturile şi avea loc o mare luptă pentru sufletul meu.

O explozie de voci demonice gemeau şi se văitau. Sunau ca un cor, gemând din cauza unui film de groază şi ţipând în capul meu, ca şi în afară, în timp ce continuau să huiduiască.

Aerul era plin de strigăte, deoarece demonii strigau. „Ieşi de aici. Nu-i asculta pe acei oameni rebeli”, sâsâiau demonii ca nişte şerpi (demonii se refereau la creştini ca la „acei oameni rebeli”).

Unghiile-mi strânse săpau o brazdă în palmele mâinilor mele. „Îi urâm”, au mârâit demonii. Aminteşte-ţi cât de mult îi urăşti şi tu.”

Atunci am realizat că acele puteri mă controlau cu adevărat, şi că nu eu le controlam, aşa cum crezusem! Demonii erau supăraţi şi vroiau să ies repede, dar nu puteau să mă mişte, fiindcă puterea lui Hristos este mai tare. Mâna invizibilă mă ţinea strâns pe loc.

Oamenii erau consternaţi. Erau foarte, foarte speriaţi, fiindcă vocea predicatorului era foarte ridicată şi striga tare. „Isus, Isus, leg orice spirit rău în Numele tău.” Trupul i se mişca precum al unui luptător de karate.

O energie fizică sau o intensitate ciudată mă înconjura. M-am trezit clătinându-mă şi tremurând, îmi era greaţă şi mă simţeam foarte slab.

Apoi a predicat din cartea lui Daniel: „Era un rege. A vrut să-L distrugă pe Dumnezeu.”

Oamenii au strigat: „Predică!”

„Dumnezeu l-a transformat în fiară.”

„Predică!” Oamenii au strigat şi apoi s-au întors, şi s-au uitat la mine, şi au spus: „Amin.”

Aerul era încărcat de autoritate spirituală. Predicatorul a făcut o chemare pentru vindecare spirituală. A spus: „Dacă nu L-ai primit niciodată pe Isus Hristos ca Mântuitor al tău, această chemare este pentru tine.” Am simţit o intensitate clădindu-se în mine şi puteam auzi cum îmi bate inima. „Dacă te pocăieşti de păcatele tale, cere-I să te ierte, El te va primi în împărăţia Lui. Apostolul Petru a spus: Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2:38)

Vroiam să-mi pun mâinile peste urechi şi să fug pe uşă. Totuşi, mâna invizibilă mă ţinea pe loc şi nu mă puteam mişca. Cuvintele mă tăiau la inimă.

Aveam spirite chinuitoare înăuntrul meu şi le puteam auzi gemând şi jelind: „Ieşi de aici. Ieşi de aici. Oamenii ăştia sunt nebuni, ieşi, ieşi.” În timpul acelei mari lupte am realizat că spiritele mă controlau. Într-adevăr, spiritele nu erau sub controlul meu, fiindcă erau supuse unei puteri mai mari. Eu vroiam să plec, dar mâna invizibilă mă ţintuise de scaun. Era o adevărată confruntare supranaturală cu forţele binelui şi răului – Isus şi Diavolul. Ceva pătrundea în mintea mea întunecată.

Apoi deodată am simţit mâna ridicându-mă. Am început să mă mişc înspre partea din faţă a bisericii. Fiecare ochi din acel loc privea cu teamă.

În timp ce veneam, predicatorul a spus: „Stai – stai. Ştii ce faci?”

„Da.”

„Eşti sigur că înţelegi ce faci? Vii la Isus?” Părea nervos. „Vin împotriva ta cu sângele lui Isus. Demonii nu pot să stea în prezenţa sângelui lui Isus.”

Când ţii sângele lui Isus înaintea unui demon, pur şi simplu îi aminteşti de înfrângerea lui. Diavolul ştie că este învins, dar tu îi spui doar că şi tu ştii.

„Eşti sigur că ştii ce faci?”

Doar am stat acolo, uitându-mă la el.

Acum predicatorul era pregătit cu adevărat pentru luptă. „Te leg – nu ai nicio putere aici. Vin împotriva ta cu sângele lui Isus.” Se mişca rapid dintr-o parte în alta ca o pisică. „Mă acopăr cu sângele lui Isus.” Era pregătit pentru războiul spiritual.

Am continuat să stau acolo tremurând, privindu-l fix, fiindcă eram mai înalt decât el. De fapt, mă ridicam deasupra lui. (Sunt un african foarte înalt, de şase picioare şi şase inci. [1,98 m.]) El încă încerca să cântărească situaţia. Acolo se întâmpla ceva foarte neobişnuit, iar el ştia. Era curajos, şi cu dinţii încleştaţi a zis: „Vrei să-L primeşti pe Isus?”

Am simţit mâna invizibilă strângându-mă în jurul curelei. „Da. Vreau cu adevărat să-L primesc pe Isus.”

Şocat, a spus adunării: „Rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă.” A continuat: „Te vei pocăi de păcatul tău, ştii, ăăă – de idolatria ta, de vrăjitorie?”

„Da”, am răspuns. Atunci am observat că lacrimile îmi acopereau obrajii. Ceva se întâmpla în interiorul meu, ceva ce nu mi se mai întâmplase niciodată înainte. Nu plânsesem în viaţa mea. Bărbaţii africani nu plâng. Pe lângă aceasta, eram dur şi aveam o inimă demonizată. Eram rece, supărat, plin de ură. Nu prea înţelegeam ce se întâmpla, dar era ceva ce nu era natural. Îmi cuprindea tot trupul cu emoţie pură. Simţeam că mintea îmi era ameţită.

Vocile demonilor erau acoperite, şi am auzit o voce diferită. L-am primit pe Domnul Isus. Era blândă. „Bine ai venit, fiul Meu.”

Predicatorul era cuprins de emoţie şi îşi încolăcise braţele în jurul gâtului meu. Rostea cuvinte neinteligibile şi plângea. „Dumnezeul meu, slavă Ţie, Isuse.” Am avut o senzaţie ciudată. Nimeni, niciodată nu mă îmbrăţişase aşa înainte, nici măcar tatăl sau mama mea.

Când L-am primit pe Domnul, am crezut că mâna mă va lăsa, dar nu a făcut-o. M-a ţinut iar strâns. Apoi am simţit mâna împingându-mă în spaţiul dintre rânduri şi afară pe uşă. Mâna invizibilă m-a dus înapoi la pat şi m-a împins în el. Am căzut într-un somn adânc şi am dormit pentru prima oară de când îmi puteam aminti, cam de la ora unu până la ora douăzeci şi trei noaptea. (Satan nu mă lăsa niciodată să dorm mai mult de două ore pe noapte.)

Capitolul patru
Triumful asupra răului

Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi. (Ioan 8:32)

DRUMUL SPRE LIBERTATE

Am descoperit că viaţa cu Isus Hristos este palpitantă şi binecuvântată cu triumf constant asupra forţelor răului, dar lupta nu se termină niciodată. Îmi amintesc întotdeauna că împreună cu Isus, sunt în majoritate. Războiul este împotriva lui Satan, nu a creştinului. Este adevărat că am avut perioade de întuneric şi momente de luptă dureroasă şi de descurajare. Totuşi, când Duhul Sfânt a pătruns prin întuneric, am avut parte de momente de bucurie şi de gloria lui Dumnezeu. Dumnezeu este întotdeauna de partea mea!

La început, Isus m-a eliberat supranatural de mulţi diavoli chinuitori. Apoi a folosit pe unii slujitori ai Lui pentru a mă ajuta să mă eliberez de puterile întunericului. Misiunea de eliberare nu era practicată în mod real prea mult în Africa când am fost eu mântuit. De fapt, oamenii leşinau când încercam să le spun despre experienţele mele cu vrăjitoria. A trebuit într-adevăr să depind de Isus şi de pastorii mei.

Eliberarea mea nu a durat zece minute sau zece zile, ci de mai mult de doi ani lungi, înainte de a fi eliberat de spiritele vrăjitoriei, manipulatoare, necurate, chinuitoare şi mincinoase. Sângele i-a spălat pe pastorii care cunoşteau puterea sângelui lui Isus Hristos asupra tuturor demonilor, şi care mi-au slujit cu zel. După ce au fost cu adevărat convinşi că mă dedicasem pe deplin lui Hristos şi că eram dornic să-L accept ca Domn al vieţii mele, au început să îndepărteze demonii puterilor întunericului din viaţa mea. Biblia spune că dacă un spirit necurat este scos, se duce în locuri uscate. Nu găseşte pace, deci se întoarce, şi dacă nu găseşte persoana plină cu lucrurile lui Dumnezeu, mai aduce cu el şapte diavoli mai răi ca el.

Credeţi-mă, când cineva vine din adâncimea răului aşa cum am făcut eu, eliberarea completă nu are loc într-o zi. Pastorul meu mă iubea şi s-a dedicat să-mi fie alături până la amarul sfârşit. Mulţi pastori au venit împreună şi au provocat şi au făcut război forţelor răului care erau în mine. Au trebuit să se confrunte şi să învingă puterile şi principalităţile care se luptau să nu-mi dea drumul din exterior. Nu a fost uşor să devin liber. A trebuit să mă menţin în acord cu Cuvântul şi să stau împotriva diavolilor care încercau să nu-mi dea drumul. A fost o luptă cumplită şi au fost momente când m-am întrebat dacă puteam reuşi. Totuşi, Isus lucra întotdeauna cu mine. În cele mai întunecate momente Îl puteam simţi încurajându-mă să nu renunţ. Fiindcă puteam să văd în domeniul spiritual, aceasta m-a determinat să nu renunţ.

De la începutul convertirii mele, agenţii lui Satan au început să mă vâneze. M-au chinuit în vise. Mi-au poruncit să mă întorc. Au provocat noua mea viaţă şi mi-au spus că nu mă vor lăsa niciodată să mă bucur de pace până nu aveam să mă întorc la oraşul de sub mare. Mi-au spus că eram un om marcat – marcat pentru moarte. Însuşi Satan le-a spus să mă facă ţinta lor numărul unu.

„Poţi să fugi la capătul lumii, dar nu vei putea niciodată să te ascunzi”, strigau în urechile mele. Obstacolele şi demonii care mă hărţuiau erau mereu acolo – rânjind, strigând obscenităţi şi ameninţându-mă cu răzbunarea. Îi vedeam pretutindeni. Cu cât pătrunde cineva mai adânc în puterile întunericului, cu atât mai mare este robia!

Eram speriat, nu există îndoială. Spiritele care mă maltratau erau ceva foarte serios. Fără Isus nu aş fi putut reuşi, este sigur. Totuşi, Îl văzusem pe Isus şi cunoşteam gloria şi puterea Lui. Aveam încredere în El, iar El mi-a dat credinţa şi tăria de care aveam nevoie ca să trec prin acele momente oribile. Înainte de eliberare, ocazional am avut perioade de pierdere a cunoştinţei. Eram bântuit de coşmaruri şi chinuit în mintea mea. Avea loc o mare luptă pentru controlul trupului meu, dar Isus avea să fie Biruitorul. Măruntaiele au început să-mi tremure ca atunci când eram băiat, în timpul riturilor de iniţiere. În perioada eliberării, uneori eram inconştient cu privire la ceea ce se întâmpla. Alteori, eram pe deplin conştient de lupta aprigă care se dezlănţuia înăuntrul şi în afara mea.

Rugăciunile pastorilor pătrundeau prin vălul dintre lumi. Avea loc o luptă spirituală dură. Conducătorul angelic al lui Dumnezeu şi josnicii demoni ai iadului se angajau în luptă pentru trupul meu. Îmi puteam simţi stomacul strângându-se din cauza temerii, şi îi puteam auzi pe demoni gemând şi scrâşnind din dinţi. Am văzut mulţi dintre ei în forma lor demonică, părăsindu-mă. Unii erau ca nişte monştri. Unii erau în formă de animale, în timp ce alţii erau ca nişte creaturi ale mării. Au ieşit spirite cu înfăţişare de şerpi de mare, crocodili, caracatiţe, crabi, balene, peşti, rechini, calamari şi sirene. Unii arătau ca şerpi, maimuţe, pui de găină, porci, monştri şi bestii, răi, feroce. Erau legiuni. Feţele le erau ursuze şi contorsionate de teamă. Erau mulţi uriaşi mari, negri, care zburau prin cameră. Un ţipăt şoptit s-a silit să-mi iasă de pe buze, răsucindu-mi muşchii gurii ca un medicament rău la gust.

Am putut să văd şi armatele angelice ale lui Dumnezeu. Avea loc o luptă strategică între demoni şi armatele angelice. Am văzut armate de îngeri luptători. Arătau ca bărbaţi cu înfăţişări incredibile şi frumuseţe strălucitoare. Unii apăreau în forme angelice cu aripi. Demonii păreau să aibă mare teamă de îngeri. Ei se luptau cu creaturi groteşti cu feţe reptiliene şi mii de forme desfigurate. Era o luptă corp la corp. Luptau cu demonii cu săbii învăpăiate care se răsuceau şi fulgerau. Totuşi, cel mai interesant lucru la care am fost martor a fost că ambele armate răspundeau la cuvintele rostite de slujitorii lui Dumnezeu!

„Vă urâm”, strigau ei. Demonii păreau să se teamă şi de slujitori. Păreau să se ţină strâns de corpul meu, fiindcă ori de câte ori un demon era scos, un înger îl lega repede, şi îl captura şi îl ducea de acolo.

Demonii ţipau cu glas tare: „Aţi venit să ne distrugeţi înainte de vreme! Lăsaţi-ne! Mama lui l-a promis. Ne aparţine. Ne-a fost promis de tatăl lui.”

Slujitorii din lucrarea de eliberare păreau doar să ignore tot ce făceau şi spuneau ei, şi au continuat să-i preseze să plece. Părea că un milion de demoni mă pălmuiau şi mă loveau. Unii oamenii îmi ţineau picioarele, în timp ce alţii îmi imobilizau braţele. Puteam să simt cum mi se schimba expresia facială când dintr-odată spiritele demonice îmi dominau personalitatea. Uneori faţa îmi cădea ca şi cum pielea îmi era jupuită. Creatura păcătoasă prelua controlul ochilor mei şi privea repede în jurul camerei. L-am auzit spunând că se uita să vadă dacă era un ipocrit în cameră. „Trebuie să mă supun poruncilor lui, dar mă voi duce în alt trup”, a spus el. Un tremur mi-a schimbat fiecare părticică a feţei. I-am auzit din nou vocea repetând că vroia să găsească un alt corp în care să intre, dar nu vedea niciunul. „Aaaaa-ah”, am strigat, cu vocea ciudat distorsionată şi corpul arcuindu-mi-se în sus. Parcă aveam în stomac un milion de lame de ras care mă tăiau, îndoindu-mă în faţă din cauza durerii răscolitoare.

Pastorul meu a vorbit: „Leg căpetenia. Nu ai putere aici. Leg puterea ta peste mintea, trupul sau spiritul lui Vagalas. Trebuie să pleci în Numele lui Isus.”

Un spirit uriaş în formă de caracatiţă mă ţinea strâns, încleştându-mi pieptul cu toată puterea. Încerca să îmi taie răsuflarea. Picioarele îi erau înfipte adânc în diferite părţi ale trupului meu. Lucrul cel rău a mormăit, şi m-am trezit clătinându-mă, tremurând, pălind şi plângând ca un copil învins. Apoi m-am zbătut ca un peşte. Erau spirite marine. Erau foarte puternic înrădăcinate în viaţa mea, din cauza timpului pe care l-am petrecut în oraşul cel rău de sub mare.

Toţi cei prezenţi puteau să vadă manifestările demonilor şi au început să se roage pentru protecţia lui Dumnezeu şi sângele lui Isus. Cineva cânta: „Este putere, putere, putere care face minuni în sângele Mielului.” Demonii urau acel cântec. Puteam să simt dispreţul lor absolut ridicându-se în mintea mea.

„Tăceţi”, au mormăit demonii. „O să vă pară rău, stăpânul nostru va trimite diavoli pentru întărire, ca să vă omoare”, a ameninţat diavolul.

Un diavol a scuipat salivă înspumată pe podea. Demonii ştiau exact cine erau din punct de vedere spiritual slujitorii din lucrarea de eliberare, şi puterea pe care o aveau. Demonii credeau şi tremurau, fiindcă slujitori erau conectaţi la puterea superioară a lui Isus Hristos şi fiindcă trebuiau să se supună poruncilor lor.

Slujitorii au privit dincolo de cuvintele mele, şi au vorbit direct cu spiritele şi au spus: „Nu aveţi putere aici. Vă legăm în Numele lui Isus şi vă poruncim să tăceţi şi să ieşiţi din el.”

Autoritatea lui Isus era mai puternică. El a scos legiunea în Biblie. Demonii se ploconeau, strigau şi se luptau la poruncile slujitorilor mei. Când diavolii au fost invitaţi să intre, trebuie să fie scoşi cu forţa. Mă răsuceau şi îmi rupeau intestinele.

„Avem o mulţime de biserici aici”, a spus pastorul.

„Ha”, a spus diavolul cel rău, „bisericile nu ne deranjează. Multe din ele sunt acum fără putere, şi multe s-au alăturat întunericului. Numai câteva mai cred în Biblie şi cu greu realizează cineva această putere.”

Un demon numit Lazăr a spus: „Şi apoi, oraşul este al nostru.”

Apoi am auzit un ţipăt ciudat ieşindu-mi din gât – un amestec discordant de două voci – una de mânie sfântă, una de groază. Niciuna nu semăna cu a mea.

„Taci şi ţine-şi gura, eşti un diavol murdar şi rău”, a spus slujitorul. Vocea lui era cu două tonuri mai ridicată.

„Nu suntem interesaţi de planurile voastre stupide. Ştim ce ne-a spus Guru despre voi şi despre planurile voastre prosteşti. Noi vom învinge.”

„Yuk!” a spus demonul cu dezgust, ********. Folosea cel mai murdar limbaj.

„Taci şi pleacă în Numele lui Isus!” a spus cu fermitate unul din slujitori. Spiritul cel rău se manifesta pe deplin.

„Nu, nu, nu, n-o să plec.” Demonul tremura în trupul meu, iar mâinile îmi erau împinse în faţă ca ghearele unei pisici, gata de atac. Demonul privea din ochii mei şi îi fixa acum pe pastori. Puteam să simt acea fiinţă categoric umflându-se de teamă şi ură. Era o privelişte din iad.

Pastorul mi-a vorbit direct mie. „Vagalas, cere-I lui Isus să te ajute, cheamă Numele Lui şi renunţă la puterile întunericului.”

„Nu!” am ţipat eu şi mi-am scuturat capul.

Apoi demonul mi-a preluat din nou vocea. „Lasă-mă în pace, tu ********”, a înjurat demonul, „prostule. E al meu.” Cineva mi-a pus o batistă în gură ca să pună capăt cuvintelor insultătoare ale demonului.

„Ţine-ţi gura închisă şi taci. Nu-l vei distruge. Îţi interzicem să continui manifestările demonice. Puterea noastră este mai mare decât această forţă a răului!”

Îndepărtându-mi batista din gură, un slujitor mi-a vorbit direct. „Vagalas, trebuie să renunţi”, m-a presat pastorul.

„Nu, nu pot…” Cuvintele au ieşit incoerent. Am aruncat o privire circumspectă, pe jumătate uimită, iar apoi un ţipăt ascuţit mi-a ieşit din gât.

O, cum urau demonii atingerea lui Isus. Mâinile predicatorilor erau ca nişte cărbuni aprinşi pe capul meu. Corpul îmi era rigid, acum ud de transpiraţie. Ochii mei nu mai arătau concentrare, în timp ce venele mi se umflau pe gât, pulsând rapid. Spumă îmi picura din gură, dar am încercat să ţin gura strâns închisă ca spiritele rele să nu iasă. Spiritele erau deja agitate, în timp ce el continua să le preseze să plece. Lupta era intensă.

Slujitorul a vorbit. „Nu mi-e teamă, voi, demoni, puteţi să ţipaţi şi să strigaţi, nu mă speriaţi. Ştiu cine sunt în Hristos”, a răspuns slujitorul cu un ton pe care cineva l-ar putea folosi ca să certe un câine.

„E atât de întuneric aici. Atât de întuneric şi atât de pentru totdeauna.” Vocea demonului era străină şi intimidantă. „Te rog, nu mă fă să plec.” Scâncea.

Ne mai uitându-mă la el, faţa mi s-a întors într-o parte şi am privit la perete. Mă temeam pentru mintea şi viaţa mea. Voinţa mea era ultimul bastion al robiei. Pentru un timp, demonul a fost mai degrabă bătăios, dar când slujitorul şi-a exercitat autoritatea asupra lui, un tremur a apărut în vocea demonului. Apoi am devenit slab şi inert. Eram atât de slăbit încât nu am putut ridica Biblia care îmi fusese pusă pe stomac.

Cineva mi-a uns fruntea cu ulei.

Slujitorul acela era puternic, iar demonii au reacţionat violent. „Taci şi supune-te Numelui lui Isus. Nu ai nicio putere aici”, i-a poruncit slujitorul demonului, ca să-şi slăbească strânsoarea.

Simţeam uleiul ca o vergea de fier încinsă de fiecare dată când mă atingea cu el. Apoi mi-a deschis gura şi mi-a turnat ulei pe gât.

„Opreşte asta, tu prostule…” am spus, luptându-mă să mă eliberez.

Era imposibil. Mă legaseră total. Ochii pastorilor urmăreau reacţiile diavolului. Conform Romani 8:37, „Noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”

Broboane uriaşe de sudoare îmi ieşeau prin pori. „Te rog, lasă-mă în pace. Nu vreau să plec”, a spus iar pe un ton plângăreţ. „Aceasta e casa mea. Sunt aici de mult timp. Eram aici când s-a născut Vagalas. A fost promis”, a pledat demonul.

„Taci”, a spus pastorul.

Era plin de înfrângere şi de teamă, şi puteam simţi aceasta. O negreală sufocantă plana asupra mea, ceea ce mă făcea să simt ca şi cum mă luptasem cu un prinţ invizibil al întunericului, o luptă împotriva unei groaze fără nume.

„Pleacă, spirit necurat. În Numele lui Isus! Du-te!” a rostit oficial slujitorul. Imediat a experimentat victoria şi puterea Domnului.

„Nu poţi înţelege că-mi aparţine?” a murmurat demonul cu dezgust. „Aceasta e casa mea. Sunt aici dinainte să se nască.” A tremurat la auzul Numelui lui Isus şi la poruncile slujitorului.

Apoi spumă a început să mi se prelingă din colţul gurii, şi am devenit violent, lovind, smucindu-mă cu o putere extrem de mare.

„În Numele lui Isus… În Numele lui Isus…”, cântau oamenii. Demonii au strigat: „Tăceţi, tăceţi.”

Mi-am acoperit urechile, încercând să înăbuş cuvintele. Cineva citea din Biblie. Aceasta îi înnebunea complet pe demoni. Mormăiau, gemeau, se piteau de frică şi închideau ochii. Am auzit propria-mi voce vorbind, ieşind de departe, din adâncul pântecelui.

„Ajutaţi-mă, ajutaţi-mă – Nu vă opriţi.” Vorbea propria mea voce spirituală. „Sunt legat. Demonii m-au legat aici.” Corpul m-a înţepenit. Apoi braţele şi picioarele mi s-au întins.

La început, pastorul a crezut că era vocea unui demon. „Ieşi, nu vreau să vorbesc cu tine”, a spus pastorul cu fermitate.

Emoţiile îmi erau cu adevărat cuprinse de panică. Vocea îmi tremura, dar a ieşit: „Te rog, nu te opri. Ajută-mă”, au ţâşnit brusc cuvintele, ca lovitura unui bici de oţel.

Eliberarea unei persoane de sub puterile întunericului poate fi uneori destul de uşoară. Totuşi, uneori poate fi extraordinar de dificilă. Gradul de demonizare este un factor, ca şi dorinţa persoanei de a fi de acord cu plecarea demonului. Amintiţi-vă că fusesem sub puterile demonice toată viaţa.

„Isus!” Strigătul mi-a spintecat gâtul.

Ochii mi se zbăteau rapid în spatele pleoapelor strâns închise. Sudoarea formase un film strălucitor pe fruntea şi tâmplele mele. Apoi o gaură neagră ca smoala m-a cuprins. Ori de câte ori iese cineva din magie sau vrăjitorie, demonul morţii va încerca să-l omoare în timpul şedinţelor de eliberare. Ochii i se vor scufunda în fundul capului şi se va vedea doar albul lor. Va avea dificultăţi de respiraţie. Demonii îşi vor mări strânsoarea în jurul gâtului. Va părea suspendat între două lumi. Ceea ce poate fi foarte înspăimântător pentru slujitor, dacă este neexperimentat. Când demonul se manifestă, şedinţa este foarte aproape de sfârşit. Personal nu am fost martor niciodată la omorârea cuiva de către demon în timpul unei şedinţe de eliberare. Şi astfel, am supravieţuit şi eu demonului morţii.

Brusc, un pastor şi-a pus mâinile pe umerii mei. Obosise să-l mai asculte pe acel demon stupid lăudându-se cu puterea lui. Intenţiona să-i arate din plin cine avea mai multă putere. Isus este viu astăzi, la fel cum a fost ieri şi cum va fi mâine. În momentul acela, un foc proaspăt, o ungere supranaturală a venit peste el de la Duhul Sfânt, şi a privit în ochii mei terorizaţi.

„Ieşi din el, în Numele lui Isus”, apoi cu putere, „îl vei dezlega acum!” Vocea lui îmi răsuna în urechi. Mă simţeam prizonier în capul meu. Deodată, toţi demonii care rămăseseră au ieşit în goană, făcând ca o mucozitate urât mirositoare să-mi iasă din gât. Slujitorul s-a luptat cu greaţa. Priveliştea dezgustătoare era destul ca să împingă cea mai dură inimă în braţele lui Isus.

„Sigur, diavolul are putere”, a spus pastorul victorios, „dar Isus Hristos are mai multă putere.” Demonii plecau. Am tuşit, am râgâit şi am inspirat.

Toţi spuneau: „Domnul să fie slăvit. Mulţumesc, Isuse.”

Lupta este cu adevărat a Domnului. Când ultimul demon a ieşit cu un ţipăt pătrunzător, am ştiut instantaneu că eram liber. Mă simţeam sleit, testat şi gol. Corpul îmi era ud de sudoare şi mă simţeam lipsit de putere, uşor şi puţin ameţit. Lupta durase toată noaptea!

În cele din urmă, slujitorul a spus: „Poruncesc tuturor acestor demoni să meargă unde vă trimite Domnul Isus. Vă interzic să vă mai întoarceţi vreodată la Vagalas cât timp trăieşte. Vă pun sub autoritatea lui Isus Hristos, care este ‘mai presus de orice putere’.”

Dintr-odată s-a lăsat o tăcere adâncă. Era o tăcere frumoasă, sfântă, care există când este prezent Duhul Sfânt. Plângeam. Bucuria îmi umplea sufletul. Eram liber! Prezenţa Lui era atât de preţioasă. Eram curat, iar apoi Duhul Sfânt mi-a dat o inimă de carne. Răceala inimii mele fusese îndepărtată de atingerea lui Dumnezeu. Corpul meu ştia că trecuse printr-o luptă.

Pastorul meu şi-a pus mâinile peste capul meu şi s-a rugat ca Duhul Sfânt să vină să umple spaţiile goale. Dintr-odată era pace. În acelaşi timp, am fost cuprins de focul Duhului Sfânt. Am simţit că dădeam pe dinafară din cauza emoţiei. Când Duhul Sfânt a venit dând năvală, m-am simţit minunat, cu adevărat pe deplin liber în sfârşit. Am privit în jur. Totul părea atât de curat. Mă simţeau viu şi că vibrez. Ori de câte ori Duhul Sfânt îmi lua în stăpânire trupul, mă umplea cu El Însuşi, iar bucuria Domnului se revărsa din gura mea. Mâinile mi s-au ridicat în aer, în timp ce Îl lăudam pe Domnul cu toată puterea mea.

Astăzi sunt o creatură nouă în Hristos şi am un veşmânt nou, cânt un cântec nou, şi nu mai port robe de vrăjitor. Am o robă nouă a dreptăţii (Isaia 61:10). Odată ce Duhul te-a atins, nu mai poţi privi niciodată înapoi!

După ce Duhul Sfânt a venit, a început să-mi reveleze Cuvântul lui Dumnezeu. Aveam o aşa foame după Cuvânt, încât fiecare minut în care eram treaz îl petreceam devorând Biblia. Ea a devenit tăria mea. O explozie de fervoare spirituală şi un foc ardeau în oasele mele. Nu voi mai fi niciodată acelaşi! Când s-a terminat, slujitorii au continuat să spună rugăciuni de luptă.

Au uns camera, au legat spiritele rele şi au poruncit fiecărei forţe demonice să plece şi să nu se mai întoarcă niciodată! Era atât de multă pace, încât nu pot să v-o descriu. Pot să vă spun aceasta. Sunt liber prin puterea lui Isus Hristos!

[Pat Holliday, Ph.D., Bishop Samuel Vagalas Kanko, The Witch Doctor and the Man. City Under the Sea. Copyright © 2001 Pat Holliday & Bishop Samuel Vagalas Kanco. Pentru a comanda cartea, clic pe www.amazon.com. Pentru a downloada o mostră din carte, clic pe www.google.com.]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *