de Patricia Baird Clark

1. Ce este Abuzul Satanic Ritualic?

2. De ce sunt unii aleşi pentru Abuzul Satanic Ritualic?

3. În ce moduri sunt abuzaţi?

4. De ce nu este abuzul descoperit şi raportat?

5. Cum poate dura acest abuz o viaţă întreagă? Ca adulţi, nu pot ei scăpa?

6. Ce este disocierea?

7. Câţi oameni suferă acest fel de abuz?

8. Dar amintirile false? Cum ştiţi că amintirile nu sunt invenţii care vin de la oameni care sunt confuzi sau vor atenţie?

1. Ce este Abuzul Satanic Ritualic?

Abuzul Satanic Ritualic este practica de a abuza o persoană inocentă cu scopul de a obţine puteri satanice. Persoana este aleasă cu acest scop de când este sugar sau copil mic. Unii sunt aleşi chiar din pântecele mamei. Abuzul continuă de-a lungul întregii vieţi şi poate fi oprit numai când ei primesc ajutor de la creştin căruia îi pasă, care poate sluji în puterea şi dragostea lui Dumnezeu.

2. De ce sunt unii aleşi pentru Abuzul Satanic Ritualic?

Sectele vor alege adesea un copil din propria lor familie fiindcă mare parte din abuz este generaţional. Alţi copii vor fi folosiţi pentru că sunt disponibili. Când mama şi tata sunt ocupaţi cu alte interese, iar copiii sunt lăsaţi cu îngrijitori, sunt vulnerabili. Aceasta se întâmplă adeseori din cauză că oamenii sunt ignoranţi cu privire la existenţa şi răspândirea acestui fel de abuz.

3. În ce moduri sunt abuzaţi?

Abuzul este fără limite… Orice poate evoca o minte rea, alimentată de demonii din iad, va fi făcut copiilor inocenţi de-a lungul întregii vieţi. Ei pot fi înfometaţi, îngropaţi de vii, puşi în cutii sau găuri pline de şerpi sau păianjeni, violaţi în mod repetat, forţaţi să mănânce carne omenească şi să bea sânge de om, se poate urina şi defeca pe ei, li se poate refuza somnul, pot fi bătuţi, vânduţi pentru uzul sexual, pot fi folosiţi în pornografie, li se poate refuza dragostea sau atingerea, le sunt introduse obiecte în orificiile trupului… Lista este nesfârşită.

4. De ce abuzul nu este descoperit şi raportat?

Sectele au cu adevărat putere. Ele orbesc ochii oamenilor, pentru ca semnele abuzului să nu fie recunoscute. Pe lângă aceasta, oamenii nu vor să creadă. Răspunsul tipic, când li se spune despre acest abuz, este neîncrederea. Persoanele implicate în abuz sunt adesea membri de încredere, respectaţi ai societăţii, ca doctori, poliţişti, educatori, oficiali ai guvernului etc. Persoana abuzată a disociat şi de obicei nu-şi aminteşte abuzul. A fost de asemenea ameninţată şi intimidată ca să nu spună.

5. Cum poate dura acest abuz o viaţă întreagă? Ca adulţi, nu pot ei scăpa?

Nu pot scăpa fiindcă au fost programaţi pentru abuz. Prin tortură, hipnoză şi tehnici de programare sofisticate, sectele îi pot determina să formeze o identitate a abuzului, care îi blochează în abuz. Pe lângă aceasta, părţile lor disociate care sunt antrenate pentru uzul sectei, se află în subconştientul minţii, unde mintea conştientă nu le poate accesa. Acele părţi lucrează împotriva persoanei.

6. Ce este disocierea?

Disocierea este o sciziune în procesul conştient, în care un grup de activităţi mintale se despart de fluxul principal al conştiinţei şi funcţionează ca o unitate separată, ca şi cum ar aparţine unei alte persoane. Este un mecanism de apărare care îi permite persoanei să supravieţuiască unei traume extreme. Cândva era numită „tulburare de personalitate multiplă”, dar termenul folosit acum este „tulburare de identitate disociativă”.

7. Câţi oameni suferă acest fel de abuz?

Bineînţeles, nu există un mod de a determina aceasta, fiindcă abuzul nu este raportat, iar cei mai mulţi dintre cei care au fost atât de abuzaţi nu şi-l amintesc… Ei suferă efectele abuzului, dar nu şi-l amintesc din cauza disocierii. Totuşi, când cineva înţelege scopul abuzului, poate apoi stabili că abuzul este extrem de obişnuit. În rezumat, puterea poate veni numai când cealaltă persoană devine o jertfă vie şi i se refuză orice plăcere în viaţă. Prin urmare, în fiecare ritual satanic, este abuzat cineva. Ceea ce înseamnă că sunt o mulţime de persoane victime ale Abuzului Satanic Ritualic. Eu cunosc multe şi aud despre ele de la mulţi, prin acest site web.

8. Dar amintirile false? Cum ştiţi că amintirile nu sunt invenţii care vin de la oameni care sunt confuzi sau vor atenţie?

Este uşor de văzut validitatea amintirilor când are loc eliberarea de emoţii reprimate. Într-o eliberare de emoţii reprimate, persoana retrăieşte experienţa în fiecare dimensiune posibilă şi în mare detaliu. Ea experimentează emoţiile – poate să ţipe, să încerce să fugă, să vomite etc., din cauza ororii intense a experienţei. Memoria trupului este evidentă. Unei persoane care îşi aminteşte că a fost bătută, îi pot apărea vânătăi pe trup, care coincid cu amintirea. Dacă în amintire a fost ţinută lângă un foc, se face roşie şi transpiră în timp ce experimentează teama intensă. Când eşti martor la o eliberare de emoţii reprimate, nu poate fi nicio îndoială că persoana care le eliberează a experimentat în realitate ceea ce descrie.

Amintirile par absolut oribile, dincolo de orice imaginaţie. Când alte persoane descriu acelaşi lucru, ştii că nu este ceva inventat. Nimeni nu ar putea pur şi simplu să inventeze asemenea lucruri – este prea bizar.

[Patricia Clark, Satanic Ritual Abuse FAQ. Copyright © 2012 His Presence Online. Tradus şi preluat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.hispresencealone.org, unde nu mai este disponibil.]