de Bill Schnoebelen

[Notă: Acest articol a fost scris iniţial înainte de alegerile din 2008, dar în lumina popularităţii în creştere a mormonului Glenn Beck, am simţit că era nevoie să fie pus din nou pe site.]

Am petrecut cinci ani în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Biserica Mormonă). În acea perioadă am fost foarte activ în funcţiile bisericii şi în sarcinile preoţiei. Mă ocupam de „recomandarea templului” şi m-am dus la templu de multe ori. Aceasta a fost în 1980-1985.

În acea perioadă am dezvoltat prietenii cu mulţi mormoni. Mitt Romney, ca cei mai mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit, este un om excelent, integru, cu un caracter aparent bun. Dacă nu luăm în considerare credinţa lui religioasă, domnul Romney este probabil mai calificat decât cei mai mulţi candidaţi prezidenţiali în acest ciclu de alegeri, indiferent de partid.

Totuşi, cu Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, lucrurile nu sunt niciodată aşa cum par. Când eram eu în biserică, eram învăţaţi multe despre „Planul Mormon pentru America”. Învăţături care nu erau atât de mult discutate în afara bisericii, fiindcă erau cumva radicale sau chiar revoluţionare în natură.

Pe vremea aceea, eram membru a ceea ce se numea Institutul Freeman. Acesta era un grup fondat de W. Cleon Skousen, profesorul la Universitatea Brigham Young şi agent FBI. Nu era un grup mormon oficial recunoscut, ci mai degrabă o organizaţie cvasi-politică de factură profund conservatoare. Numele lui Skousen este bine cunoscut printre cei de orientare dreaptă din secolul XX. Recomandările lui conservatoare sunt impecabile şi el este autorul câtorva cărţi foarte bine privite, care includ Capitalistul gol şi  Comunistul gol. El este bine cunoscut printre grupuri precum Societatea John Birch.

Totuşi, numele grupului „Freeman” vine din Cartea lui Mormon, din cele trei „opere standard” ale credinţei mormone în afară de Biblie.^[1] Este un pasaj din cartea Alma (una dintre „cărţile” din Cartea lui Mormon^[2]):

„Iar cei care doreau ca Pahoran să rămână judecător-şef peste ţară şi-au luat asupra lor numele de oameni liberi; şi aceasta a fost diviziunea dintre ei, căci oamenii liberi juraseră sau făcuseră un legământ ca să-şi menţină drepturile şi privilegiile religiei lor printr-un guvern liber.” (Alma 51:6)

Acum, nu este nimic deosebit de sinistru cu privire la pasajul respectiv, cu excepţia faptului că ilustrează cât de puternic s-a aliat Institutul cu învăţătura Cărţii lui Mormon. Ceea ce ar trebui să fie îngrijorător pentru creştini. Din cauza aceasta, în ultimii ani organizaţia şi-a schimbat numele în Centrul Naţional pentru Studii Constituţionale.

Totuşi, chiar şi acel nume are implicaţii doctrinale mormone. Mormonismul este o religie exclusiv americană, încorporând multe dintre virtuţile graniţei Statelor Unite: încrederea în sine, individualitatea şi mari aşteptări de la moralitate.

Una dintre învăţăturile ei mai speciale în această privinţă este convingerea lor că Constituţia Statelor Unite este un document divin inspirat. Ei o privesc efectiv în acelaşi fel în care privesc Biblia sau Cartea lui Mormon sau alte lucrări standard ale bisericii lor. Astfel, Centrul Naţional pentru Studii Constituţionale are – ca susţinător al său – ideea că documentul pe care îl studiază este o scriere realmente sfântă.

Skousen, precum cei mai bine informaţi mormoni, credea această învăţătură şi privea cu mari suspiciuni apariţia deciziilor Curţii Supreme care păreau să fragmenteze interpretarea strictă a Constituţiei. Ceea ce ar fi în mare măsură precum creştinii care nu au prea mare răbdare cu teologii liberali, care interpretează Biblia foarte vag şi nu o privesc ca pe adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Aceasta i-ar pune pe cei mai mulţi mormoni pe aceeaşi pagină, din punct de vedere politic, ca aripa conservatoare a Partidului Republican. De aceea atât de mulţi conservatori americani îl văd pe Romney ca pe o alternativă viabilă la Rudy Giuliani, care are multe opinii sociale liberale şi un trecut marital oarecum mai puţin perfect. Romney, desigur, are căsătoria mormonă „perfectă”. Este căsătorit de mulţi ani cu aceeaşi femeie şi nu înjură, nu fumează şi nu bea nici măcar cafea sau ceai. Este şi un director cu un incredibil succes în sectorul privat – după ce a reuşit să salveze problematicele Jocuri Olimpice de la Salt Lake City, iar apoi a guvernat cu mai mult sau mai puţin succes statul Massachusetts.

În acest punct, mulţi ar spune: deci care este problema?

Dificultatea este următoarea: mormonismul are o părere unică despre sine în istoria americană. Aceasta nu este ca „problema catolică”, când John Kennedy candida pentru preşedinţie în 1960. Kennedy a fost capabil să privească presa direct în ochi şi să le spună că dacă avea să fie ales preşedinte, nu le va îngădui papei sau arhiepiscopului său din Boston să îi dicteze cum să conducă ţara. Ceea ce a satisfăcut presa şi a potolit destul de mult problema catolică. De-abia dacă s-a aruncat o privire în timpul alegerilor din 2004 la catolicismul lui John Kerry (din nefericire!).

Dar mormonismul este diferit, iar rădăcinile lui Mitt Romney coboară adânc în religia mormonă. S-ar putea susţine că Kennedy era un catolic groaznic. Atât el cât şi tatăl lui, Joseph Kennedy, erau crai notorii şi adulteri. Dar Romney îşi ia credinţa foarte, foarte în serios.

Ca tatăl său, George Romney, care a candidat fără succes la preşedinţie cu o generaţie în urmă (1968), este mare preot în ierarhia preoţiei Bisericii. Ceea ce l-a costat pe George Romney candidatura a fost poziţia Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă cu privire la cursa prezidenţială. Până în 1978, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă învăţa că negrii erau „dezgustători, murdari şi leneşi” (cuvintele liderilor mormoni, NU ale mele) şi că niciun negru nu ar putea deţine vreodată preoţia, până ce nu o primeau toţi bărbaţii albi. În 1978, Biserica a primit o „revelaţie” pentru schimbarea învăţăturii respective. Totuşi, tânărul Mitt Romney a crescut crezând cu sinceritate respectiva dogmă rasistă! Şi numai aceasta şi ar putea fi un motiv de îngrijorare.

(Ar trebui explicat că mormonismul are o ierarhie oarecum ciudată şi complicată pentru preoţie. Spre deosebire de realmente orice altă religie, efectiv toţi bărbaţii adulţi din mormonism sunt „preoţi”. De fapt, la vârsta de optsprezece ani cei mai mulţi mormoni „care merită”^[3] sunt ordinaţi bătrâni. Sunt două preoţii, cea aaronică, care este pentru băieţii sub optsprezece ani şi care include diacon, învăţător şi preot. După optsprezece ani, un tânăr bărbat care merită este ordinat în preoţia mai înaltă, sau a lui Melhisedec. Funcţiile aici sunt Bătrân, Cei Şaptezeci şi Mare Preot. În plus, unii bătrâni sunt chemaţi să conducă epitropia locală [congregaţia mormonă locală] şi sunt ordinaţi mari preoţi [dacă nu sunt deja] şi făcuţi episcopi. După aceasta există lideri regionali şi naţionali. Chiar în vârf se află Cvorumul celor Doisprezece Apostoli condus de Profet şi doi „Consilieri”. Doar pentru a arăta nivelul puterii de care s-a bucurat familia lui Romney în cadrul Bisericii, unchiul lui, Marion G. Romney, a fost unul dintre Primii Consilieri ai Profetului când eram eu mormon.)

Precum se poate vedea din explicaţia de mai sus, Romney s-a ridicat la cele mai înalte nivele ale puterii „preoţiei locale”. A slujit, de asemenea, o perioadă de treizeci de luni ca misionar mormon, ceea ce este „standardul de aur” pentru tinerii mormoni. Un misionar mormon care se întoarce cu succes este echivalentul mormon al câştimormongătorului Medaliei de Onoare a Congresului.

În pregătirea sa pentru a merge în misiune, Mitt Romney ar fi trebuit să-şi „scoată dotările” din templul mormon. Fiind mult prea complicat să explic întreaga moştenire inalienabilă,^[4] este de ajuns să spun că ea implică mult ritual şi dramă ritualică, care îi învaţă anumite lucruri „sacre” pe mormonii care merită, lucruri pe care „păgânii” (ne-mormonii) se presupune că nu le cunosc niciodată. Ele includ semne şi cuvinte care le permit să intre în cea mai înaltă treaptă a cerului.^[5]

Ele includ şi ceea ce erau (pe vremea când le-a făcut d. Romney) legăminte de sânge cumplite de a respecta întocmai anumite „Legi” secrete necunoscute celor din afară. Legămintele respective au fost schimbate cam cu cincisprezece ani în urmă ca să trezească mai puţine obiecţii, parţial ca răspuns la cărţi precum The God Makers^[6] şi a noastră Mormonism’s Temple of Doom.

Aceste legăminte sunt problema pentru un preşedinte mormon. Există mai multe asemenea legăminte, dar unul dintre ele, care ne îngrijorează cel mai mult, este legământul „Respectarea Legii Sacrificiului”. Este un legământ pe care trebuie să-l facă toţi mormonii credincioşi ai templului. În parte, el spune…^[7]

„Aşa cum Isus Hristos Şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea omenirii, aşa ar trebui să ne legăm să sacrificăm tot ceea ce noi [eu] avem, chiar propriile [propria] vieţi [viaţă] dacă este necesar, pentru a susţine şi apăra Împărăţia lui Dumnezeu.”

Punctul cheie de înţeles este că pentru un mormon, termenul „Împărăţia lui Dumnezeu” înseamnă Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Nu există nicio diferenţă între ele. Legământul respectiv implica o pedeapsă care era demonstrată astfel:^[8]

„… punând degetul mare în urechea stângă, palma mâinii în jos, şi mişcând degetul mare repede de-a lungul gâtului până la urechea dreaptă, şi lăsând să cadă mâna într-o parte.”

Acesta se numeşte un semn penal, ceea ce înseamnă că simbolizează pedeapsa pentru violarea legământului. În termeni mai simpli, este un gest simbolic pentru tăierea propriului gât! Este de asemenea efectiv identic cu pedeapsa pentru Gradul Întâi al Lojei Albastre din francmasonerie.

Nu este un lucru surprinzător, fiindcă Joseph Smith, fondatorul mormonismului, a creat ritualul templului foarte curând după ce el însuşi a trecut prin gradele masonice ale Lojei Albastre. Asemănarea dintre ritualurile templului şi riturile masonice este atât de izbitoare, încât mulţi ani Marea Lojă din Utah (francmasoni) a privit Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ca pe o Lojă clandestină (adică o lojă masonică falsă care funcţionează fără un mandat corespunzător).

De fapt, primii cinci profeţi (lideri ai întregii Biserici) erau francmasoni! Deci asemănarea este perfect de înţeles. Totuşi, lucrurile stau şi mai rău.

Mormonii devotaţi cred că „Împărăţia lui Dumnezeu” este o împărăţie teocratică condusă de un Profet din Salt Lake City. Ei cred că în cele din urmă vor conduce o dictatură (sau împărăţie) binevoitoare mondială, care va avea în frunte pe Profetul mormon. Nu va fi doar o împărăţie religioasă şi politică, ci va fi şi o împărăţie economică.

Nu este bine cunoscut că liderii mormoni^[9] sunt aleşi dintre familiile mormone ereditare (ca a lui Romney), care sunt conducători ai industriei şi directori înstăriţi, care s-au realizat prin ei înşişi, cu abilităţi capitaliste extraordinare. Cei mai mulţi sunt milionari înainte ca măcar să-şi asume vocaţia. De aceea, conducerea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a demonstrat o abilitate remarcabilă în construirea unui imperiu economic din micile lor începuturi.

Astăzi, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este probabil cea mai bogată biserică – per capita – din lume. Bineînţeles, Biserica Romei este mult mai bogată, dar a avut o mie șapte sute de ani pentru a-şi aduna capitalul şi are mai mult de un miliard de membri. Mormonii există de aproximativ o sută șaptezeci și șase de ani şi au doar un procent din membrii Bisericii Romei. Dar s-ar afla în topul Fortune 50 al companiilor, dacă ar fi categorisiţi ca afacere.

Parte din strategia conducerii mormone este să investească în posesiuni foarte puternice şi influente. Spre deosebire de cele mai multe biserici, ei au în posesie staţii de televiziune (filiale ale reţelei locale). Au companii de energie. Cel mai neliniştitor, au făcut un efort concertat de a cumpăra mii de acri de teren de fermă, livezi etc., sub acoperirea numeroaselor lor „companii de paie”.

Parte din motivul pentru care mormonii fac aceasta se datorează convingerii lor specifice despre vremurile din urmă. Aici intră în scenă Mitt Romney (sau cineva care îi seamănă foarte mult).

Două profeţii mormone separate întăresc acest scenariu. Prima este o credinţă pe care o învaţă mulţi lideri mormoni – inclusiv Bringham Young – că va veni o vreme când Constituţia Statelor Unite „va atârna de un fir de păr” şi că bătrânii lui Israel (adică conducerea mormonă) vor veni şi vor izbăvi acea zi.^[10]

Mulţi mormoni (şi într-adevăr mulţi americani conservatori) cred că astăzi Constituţia este cu adevărat în pericol, fie din cauza încălcărilor libertăţilor civile de către oamenii planurilor de prevenire a atacurilor teroriste SAU a grupurilor precum ACLU, care par hotărâte să treacă prin tribunalele liberale pentru a scoate religia (şi în special creştinismul) efectiv în afara legii din piaţa publică.

Cum vor salva „bătrânii” Constituţia nu este întru totul clar, dar se presupune că ar avea loc o restaurare a Împărăţiei lui Dumnezeu (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) în întreaga naţiune şi că Ordinea Unită^[11] ar fi restaurată de un Profet mormon binevoitor care va fi şi preot, şi rege peste America.

Nu mulţi americani cunosc că fondatorul mormon Joseph Smith s-a încoronat el însuşi rege peste America (chiar înainte să fie împuşcat în închisoarea Carthage de o mulţime înfuriată).^[12] Se crede că toţi profeţii mormoni de la el încoace cred despre ei înşişi că sunt, de asemenea, suverani.

Credeţi sau nu, Smith a stabilit foarte secretul „Consiliul Celor Cincizeci”, care a fost numit „Consiliul lui Ytfif” pentru cei din afară (cincizeci [în engleză, fifty] scris invers). Cu cei cincizeci de oameni, unii dintre ei nici măcar mormoni, intenţiona să pună bazele unui guvern secret al Statelor Unite, el fiind conducătorul. Destul de ironic, unul dintre grupurile care s-au desprins de Brigham Young după asasinarea lui Smith a stabilit un consiliu similar în zona rurală Wisconsin. L-au numit „Illuminati”!

Cealaltă profeţie este chiar şi mai controversată. Este cunoscută ca „profeţia calului alb” sau profeţia „celui puternic şi tare”. Acum, ea nu este o învăţătură mormonă formală, dar a fost învăţată de mulţi lideri ai Bisericii şi este învăţată şi astăzi. Se spune de către conducerea mormonă că atunci când Constituţia va fi într-un pericol cumplit, va veni cineva care este puternic şi tare. El va veni călărind (poate figurativ) pe un cal alb şi va exercita o uimitoare putere politică şi spirituală.

Acel misterios bătrân al preoţiei va pune cumva mâna pe guvernul Statelor Unite pentru a preveni abrogarea totală a Constituţiei. Îşi va asuma puterea totală şi va crea o „Împărăţie” mormonă în America. Atunci acel „puternic şi tare” va fi proclamat noul „Profet” (Primul Preşedinte) al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă şi va fi de asemenea Preşedintele Statelor Unite. Astfel, el ar exercita puterea politică supremă a celei mai puternice naţiuni de pe pământ, şi ar fi şi „Profetul, Văzătorul şi Revelatorul”^[13] Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

În acelaşi timp, prin vastele posesiuni corporative şi agricole ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (prin variaţii săi subsidiari), ar avea puterea de a hrăni lumea sau de a opri hrana pentru lume. Implicaţia este că obţinerea hranei ar fi dependentă de a obedienţa faţă de Ordinea Unită.

Acum, unui credincios în Biblie toate acestea îi dau fiori, sunând ca descrierea „omului păcatului” (2 Tesaloniceni 2:3) sau anti-Hristos. El va fi un mare lider politic (Apocalipsa 13:2), dar cu o componentă religioasă (Apocalipsa 13:4). Va controla comerţul şi în special distribuţia hranei (Apocalipsa 13:17). Dar cei mai mulţi mormoni nu văd legătura. Ei cred că el va fi un lider spiritual şi politic puternic care va salva Statele Unite de distrugere şi la sfârşit va aduce pacea lumii.

Acum, mulţi ar putea spune: e vorbire fantezistă sau alarmistă. Nimeni nu ar putea face cu adevărat un asemenea lucru în această zi şi în această epocă! Şi Mitt Romney – este un tip atât de drăguţ, de integru! Totuşi, uite cât de multe dintre libertăţile noastre date de Dumnezeu au fost făcute bucăţi de celălalt „tip drăguţ”, George W. Bush, în ultimii câţiva ani. Naţiunea noastră s-a schimbat dramatic din cauza unui om la conducere, care pretindea că este creştin.

Vă rog să înţelegeţi, nu spun că d. Romney este măcar conştient de toate acestea. Probabil că nu candidează ca preşedinte fiindcă ar crede că poate deveni un dictator super-mormon. O face doar pentru ţara lui, deoarece crede că este cel mai bun om pentru a face această slujbă. Aşa sunt antrenaţi să gândească mormonii – că pot fi cei mai buni, şi de obicei chiar SUNT cei mai buni.

Dar amintiţi-vă, omul are învăţăturile mormonă strâns înfăşurate chiar în ADN-ul său. Este strănepotul poligamilor mormoni dintr-o colonie mormonă din Mexic, Gaskell Romney şi Anna Amelia Pratt. Există o robie spirituală foarte reală acolo.

Pe lângă aceasta, legămintele şi obligaţiile templului pe care le-a făcut Romney reprezintă prima lui supunere faţă de „Împărăţia lui Dumnezeu” mormonă. În partea din ritul templului numită „Legea Consacrării”, el a jurat după cum urmează:^[14]

„Tu şi fiecare dintre voi încheiaţi un contract şi promiteţi înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a martorilor acestui altar, că acceptaţi Legea Consacrării aşa cum este ea conţinută în Doctrine şi Legăminte, prin aceea că vă consacraţi pe voi înşivă, timpul vostru, talentele voastre şi toate cele cu care v-a binecuvântat Domnul sau cu care poate că vă va binecuvânta, Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, pentru clădirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi pentru instituirea Sionului.”

Astfel, el TREBUIE să facă tot ce poate pentru aducerea Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi pentru „instituirea Sionului” – care este forma politică a Împărăţiei. Trebuie să realizaţi de asemenea că mormonii s-au plasat în guvern de decenii. Un număr disproporţionat de agenţi FBI, agenţi CIA, oameni din Departamentul de Stat şi alţi oficiali ai guvernului sunt mormoni loiali. La un moment dat, trei dintre cei patru consilieri miliari ai Preşedintelui erau mormoni loiali.

Dacă ceva dintre acestea se va întâmpla sau nu în acest mod, ţine evident de Iahve. Dar mormonii bine antrenaţi de la templu cred că destinul lor evident este să salveze şi să aducă Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, cu profetul lor ca şi conducător al ei.

Vom încheia cu o notă finală sinistră, despre care nu pot dovedi că este adevărată, dar pe care o voi face cunoscută. Când eram mormon la templu şi lucram la templul din Washington DC din Silver Springs, Maryland [c. 1983], am avut o discuţie cu un tovarăş mormon care deţinea preoţia. El era membru al Departamentului de Trezorerie al Statelor Unite şi agent al Serviciului Secret.

Era evident foarte mândru de templu, care era într-adevăr o structură uimitoare de douăzeci de milioane de dolari (în dolarii din 1970!) de marmură albă, strălucitoare. Mi-a făcut cunoscut că foarte puţini ştiau ce se afla pe podeaua etajului cinci al templului. L-am întrebat ce se afla acolo, pentru că nici acelor mormoni demni de templu nu li se permitea accesul la etajul respectiv.

Mi-a spus că se afla o cameră de consiliu care era o replică exactă a Biroului Oval de la Casa Albă. Mi-a spus că aveau chiar tot echipamentul radio şi de telemetrie în funcţiune, ascuns sub un dom în vârful templului. A spus că din camera consiliului, profetul ar putea conduce naţiunea la fel de uşor cum ar putea-o face şi din Casa Albă. A afirmat, de asemenea, că instrumentele electronice de pe acoperiş era atât de puternice încât liniile aeriene trebuiau să evite zborul deasupra templului, altfel avioanele s-ar fi putut prăbuşi.

Nu pot confirma adevărul acestei poveşti. Dar mormonii în mod normal nu mint, iar omul părea sincer mândru de realizarea respectivă – de plasarea unei umbre a „Casei Albe” în incinta unuia dintre cele mai sfinte sanctuare ale mormonismului.

Vă fac cunoscut aceasta în parte fiindcă ilustrează ceea ce mormonii cred că este destinul religiei lor în această ţară. Chiar faptul că acel deţinător al preoţiei a ales să-mi facă cunoscută istorisirea respectivă spune mult despre concepţia mormonă despre destinul lor. Indiferent că povestea este exactă sau nu, ea arată că acel om, care avea sarcina de a-l proteja pe Preşedintele nostru, credea că mormonii vor conduce într-o zi Statele Unite (şi lumea) din templul din Washington.

Chiar acum, mulţi dintre ei cred că Mitt Romney este cel mai bun dintre ei şi cea mai strălucitoare speranţă de a realiza ţelul respectiv. Aţi vrea cu adevărat un om la Casa Albă care crede cu sinceritate că poate deveni un zeu^[15]? Vă rog să aveţi în minte aceasta când veţi vota.

Note

^[1] Acestea sunt cărţi extra-biblice care sunt – bineînţeles – false după standardele creştine tradiţionale. Ele sunt: Cartea lui Mormon, Doctrină şi Legăminte şi Perla de mare preţ.

^[2] Cartea lui Mormon are „cărţi” în ea, la fel cum Biblia are „cartea” Geneza sau Matei. Numele totuşi sunt destul de ciudate pentru urechea creştină. Una dintre cărţi se numeşte chiar Eter.

^[3] „Să meriţi” înseamnă să păzeşti cu credincioşie toată învăţătura Bisericii, să păstrezi Cuvântul Înţelepciunii, care este porunca de a te abţine de la alcool, tutun, cafea, şi de asemenea să fii pur din punct de vedere moral – fără sex premarital şi fără masturbare, şi bineînţeles fără homosexualitate.

^[4] Pentru mai multe despre templu, vezi cartea noastră deschizătoare de drumuri, Mormonism’s Temple of Doom (1987) de William Schnoebelen şi James R. Spencer.

^[5] Mormonii sunt învăţaţi să există trei trepte ale cerului. Prima este Împărăţia Telestă, unde merg pierde-vară din punct de vedere spiritual, de toate felurile. Se aseamănă pământului aşa cum este acum, în starea lui căzută. Apoi există Împărăţia Terestră, unde merg oamenii buni de toate credinţele şi de asemenea şi mormonii mediocri. În sfârşit, există Împărăţia Celestă, unde mormonii care sunt fideli şi credincioşi tuturor legămintelor vor intra în prezenţa Tatălui Ceresc, iar în cele din urmă vor deveni zei şi zeiţe ale propriilor planete şi vor avea o „creştere eternă a seminţei” – însemnând că vor avea miliarde de copii spirituali cu care îşi vor popula planeta. Este ţelul măreţ al fiecărui mormon devotat, de a ajunge în a treia Împărăţie şi de a deveni un zeu.

^[6] De Ed Decker şi Dave Hunt, Harvest House, 1984.

^[7] www.saintsalive.com/mormonism/temple_ritual.htm

^[8] Ibid.

^[9] Nivelul mai înalt al ierarhiei este numit Autorităţile Generale şi ar fi aproximativ analog cu Colegiul Cardinalilor din catolicism.

^[10] Vezi Journal of Discourses, vol. 7, p. 15.

^[11] Ordinul Unit era un sistem economic socialist instituit de Joseph Smith, în care fiecare membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă urma să contribuie cu proprietatea şi banii săi la un fond comun („depozitul episcopului”), care avea apoi să fie folosit de către fraţi pentru membri după cum era nevoie. Nu a funcţionat prea bine şi a sfârşit prin a fi abandonat „din cauza păcătoşeniei oamenilor”. Dar mormonii cred că va fi restaurat în vremurile din urmă de către profet. Ordinea Unită ar include, de asemenea, căsătoria plurală (poligamia) şi ispăşirea prin sânge – învăţătura mormonă că anumite păcate nu pot fi ispăşite prin sângele lui Isus, ci numai prin vărsarea sângelui păcătosului pe pământ.

^[12] Pentru mai multe despre începuturile ciudate ale mormonismului şi despre sfârşitul tragic al lui Joseph Smith, vezi noua carte de benzi desenate Crusader, The Enchanter, disponibilă pe site-ul nostru.

^[13] Acesta este unul din titlurile oficiale ale Primului Preşedinte al Bisericii Mormone.

^[14] Ibid., ritual al templului.

^[15] Mormonii învaţă de fapt că dacă sunt cu adevărat sinceri şi credincioşi, vor deveni zei şi zeiţe. Un motto mormon popular este: „Aşa cum este omul, a fost cândva Dumnezeu. Aşa cum este Dumnezeu, poate deveni omul.”

[William J. Schnoebelen, Mitt Romney and the Mormon Plan for America. Copyright © 2007 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Jeff Harshbarger

Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi sângelui, ci a forţelor spirituale ale răului.

Satan caută pe cine să înghită.

Satan este un înşelător. El înşeală prezentându-ţi un măr. Mărul este ispita ta, oportunitatea ta de a fi propriul tău Dumnezeu. Şi devii propriul tău Dumnezeu urmând orice altceva din exterior, în afară de adevăratul Dumnezeu. Poate fi materialismul, poate fi doar faptul de a fi cool. Pentru mine a fost satanismul.

Am devenit satanist. Numele meu este Jeff Harshbarger. Şi mă bucur că Isus Hristos m-a eliberat.

Intrarea mea în satanism… Eram doar eu şi acel tip. El s-a rugat pentru mine să primesc, să fiu umplut, să fiu posedat de demoni. Şi ştii ce? Era o euforie. Vreau să spun că… aveam sentimentul, senzaţia, ca şi cum eram un anti-poliţist, senzaţia de a fi umplut cu întuneric. Ştiu că am fost posedat de demoni în noaptea aceea pentru că demonii efectiv au vorbit prin mine. Au râs şi am experimentat prezenţa lor în interiorul meu, euforia puterii, abilitatea de a cunoaşte cealaltă latură. Şi era atât de atrăgător. Ceea ce am vrut să fac cu adevărat a fost să le dau cu totul viaţa mea. Şi ştii ce? Am urmat asta, am urmat asta cu tot ce eram, dar apoi s-a întors împotriva mea.

Demonii care au început să mă umple, şi am început să simt tot mai mult prezenţa lor şi puterea lor şi abilităţile lor, au început să se întoarcă împotriva mea ca persoană. Şi ştii ce? Asta spune Biblia, că Satan vine să omoare, să fure şi să distrugă. Şi în final, ceea ce au făcut ei a fost – odată ce au intrat în mine, scopul lor, singurul lor efort din acel moment a fost să mă distrugă. Au încercat să mă scoată din luptă, omule. Au încercat să-mi ia viaţa. Şi nu mi-a spus nimeni că asta se va întâmpla. Mi s-a spus că voi avea putere, voi avea bani, voi avea… am înghiţit fructul, minciuna, că voi fi Dumnezeu. Şi aceste lucruri, aceşti demoni au sfârşit prin a încerca să mă omoare. Şi ştii ce? Isus Hristos le-a întrerupt planurile şi mi-a salvat viaţa.

El S-a ocupat de acei demoni şi de toată puterea lor pe cruce. Când I-am dat viaţa mea, au trebuit să abandoneze, au trebuit să plece, au trebuit să se supună Atotputernicului Dumnezeu, Puternicului, Atotputernicului Dumnezeu. Omule, am muşcat, am înghiţit minciuna şi acum am fost eliberat de puterea, adevărata putere a lui Isus Hristos.

Înainte de a deveni satanist, omule, am auzit despre Isus Hristos, dar nu părea adevărat, părea că era o entitate a bisericii şi era, ştii, încearcă să fii bun, şi încearcă să fii, toate lucrurile astea. Nu există încearcă să fii. De fapt este eliberarea de a încerca să fii orice. Dacă Îl vrei cu sinceritate pe adevăratul Hristos, Cel adevărat, viu, înviat, Dumnezeu atotputernic, El este disponibil. El nu este acolo sus, iar noi, aici jos, nu ne neglijează. El este atât de aproape cât vrem noi să fie. Şi ştii ce? Este atât de simplu: te dai pe tine însuţi Lui şi în acest proces, vreau să spun, e atât de simplu: înseamnă să recunoşti când ai nevoie de El, că Îl vrei şi că eşti păcătos. Toate acestea înseamnă, ştii, nu că eşti o persoană rea, un tip rău, dacă vrei, ci că faci ce vrei, trăieşti în propriul tău tablou, urmăreşti altceva. Dă-ţi viaţa lui Hristos. Este la fel de simplu ca a spune: „Da, Te primesc şi Te vreau, şi am nevoie de Tine.” El va veni în viaţa ta, va schimba nu numai viaţa ta, ci te va schimba pe tine. Te va schimba ca să fii mai mult ca El. Este o experienţă uimitoare. Hei, poţi accepta acest sfat bun, acest sfat sănătos, de la cineva care în trecut a fost plin de întuneric. Te provoc în seara aceasta să-L primeşti pe Isus Hristos. Dă-I viaţa ta Lui, ca Domnul şi Mântuitorul tău, ca să umbli cu El în toate zilele vieţii tale. Dacă eşti serios cu privire la aceasta, este cineva aici în seara aceasta, care s-ar bucura să se roage cu tine.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui. Tit 3:5

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Romani 10:9

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

[Video: Ex-Wiccan/Satanist to Follower of Jesus Christ – Jeff Harshbarger]