de Clayton Carlson

Noile descoperiri despre neanderthalieni ar trebui să îi umple pe creștini de teamă sau de uimire?

Nimănui nu îi place să admită că o idee în care a crezut mult timp este greșită. Cu cât credem mai mult o idee și cu cât se potrivește ea mai mult cu perspectiva noastră generală despre lume, cu atât mai probabil este să ne agățăm de ea. Deci a fost interesant să citesc un articol scris de Jon Mooallem în Revista New York Times, în care a explicat cum numeroși oameni de știință au fost nevoiți să admită că perspectivele tradiționale despre neanderthalieni erau greșite.

Neanderthalienii au fost studiați în literatura științifică începând cu anii 1800. O lucrare cu mare influență, la care face referință Mooallem, a fost scrisă de William King în anul 1864. Articolul lui King se încheia cu o concluzie care mai degrabă reflecta perspectiva autorului, decât caracteriza craniul de Neanderthal pe care încerca să îl descrie. „Se potrivește mai mult creierului unui cimpanzeu”, scria King, „incapabil de concepții morale sau teiste – se pare că nu există niciun motiv să credem altceva decât că o întunecime similară caracteriza ființa căreia i-a aparținut craniul.”

Examinând puțin mai mult decât un craniu, King a emis judecăți dure despre caracterul moral al individului pe care îl studia (chiar și despre și despre specie). Evaluarea lui King și evaluările contemporanilor săi au avut consecințe de durată asupra modului în care au fost priviți neanderthalienii în ultimii o sută cincizeci de ani. Timp de decenii orice descoperire a fost prezentată respectând presupunerea că neanderthalienii erau brute fără minte, incapabile de cultură. Erau animale. În articolul său, Mooallem citează o  istorie a neanderthalienilor, scriind: „Neanderthalienii au devenit oglinzi care reflectau, în întreaga lor grozăvie sau în întreaga lor excelență, natura și umanitatea celor care i-au cercetat.”

Dovada că neanderthalienii erau mai mult decât niște brute a devenit mai clară când geneticienii s-au alăturat discuției. Articolul lui Mooallem vorbește despre geneticianul care a jucat cel mai mare rol în schimbarea modului în care îi înțelegem pe neanderthalieni: Svante Pääbo^[1]. Pääbo, un cercetător care a secvențiat cu succes, la o rezoluție ridicată, întregul genom al omului de Neanderthal, recunoaște că schimbarea gândirii este dificilă. „Știința este departe de cercetarea obiectivă și imparțială a adevărurilor indiscutabile, pe care și-o imaginează cei care nu sunt oameni de știință”, scrie el în Omul de Neanderthal: În căutarea genomurilor pierdute.

Această nouă lucrare a revelat că neanderthalienii foloseau unelte, aveau o cultură a lor și își îngropau morții.

Domeniul cercetării fiind resetat de geneticieni, cei care îi studiază pe neanderthalieni au putut să gândească mai deschis cu privire la subiecții lor. Mooallem scrie: „Mare parte din noua gândire despre neanderthalieni provine din reexaminarea materialelor excavate cu decenii în urmă, aflate în muzee, folosind noua tehnologie sau pur și simplu o minte deschisă.” Această lucrare recentă a arătat că neanderthalienii foloseau unelte, aveau o cultură a lor și își îngropau morții. Geneticienii ne-au învățat că neanderthalienii nu erau doar ființe omenești din vechime, nici nu erau doar un alt tip de maimuță antropoidă. Neanderthalienii erau cu siguranță umani, deși s-a demonstrat că nu erau același tip de oameni cum suntem noi.

Deci cum afectează modul în care îi vedem pe neanderthalieni perspectiva noastră creștină despre lume – că aceasta este lumea cea bună creată de Dumnezeu, deformată de păcat, răscumpărată de Hristos și care se îndreaptă înspre restaurarea deplină?

Putem alege să îi întâmpinăm pe neanderthalieni cu ostilitate. Ne putem agita că nu par a se potrivi cu primele capitole din Geneza și, conduși de teamă, putem declara că toți geneticienii și paleontologii cu siguranță greșesc. Putem găsi în ei un prilej de poticnire și putem decide că Scriptura și-a pierdut veracitatea. Aceia dintre noi care încercăm să îi învățăm pe alții sau să vorbim despre știință și credință, cu siguranță am văzut că știința pe nedrept numită astfel poate înlocui credința. Cărți precum Adam și genomul, scrisă de teologul Scott McKnight, sunt scrise parțial din grijă pastorală pentru studenții la științe.

Dar neanderthalienii nu trebuie priviți ca o amenințare, la fel cum oamenii de știință din trecut nu ar fi trebuit să îi considere animale. Fiindcă aceasta este lumea cea bună a lui Dumnezeu, creată și susținută de iubitorul nostru Creator, îl putem întâmpina pe omul de Neanderthal cu mintea deschisă – cu uimire. Îl putem recunoaște ca pe un alt tip de om care a pășit cândva pe această planetă, plin de speranțe, vise și temeri. Ne putem întreba unde s-au dus toți neanderthalienii și cum ne-ar putea afecta ei chiar și acum, în absența lor. La urma urmei, cei mai mulți oameni au în genomul lor ADN de la omul de Neanderthal.

Deci să continue cercetarea amănunțită și interpretarea dintr-un punct de vedere nou. Dacă îi privim din perspectiva despre lume care se bazează cu încredere pe Dumnezeu, Creatorul nostru, al tuturor, le putem îngădui neanderthalienilor să ne reamintească faptul că descoperirea lui Dumnezeu în creație este mai minunată și mai misterioasă decât ne-am fi putut imagina noi vreodată.

Notă

^[1] Pentru secvenţierea genomului Omului de Neanderthal, Svante Pääbo a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2022. [N.tr.]

[Clayton Carlson, Rethinking the Neanderthals. Copyright © 2017 Clayton Carlson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://thinkchristian.net. Clayton Carlson este Profesor asociat de biologie la Trinity Christian College din Palos Heights, Illinois.]

de Joel Duff

Statutul fizic și spiritual al neanderthalienilor a fost dezbătut cu aprindere încă de la descrierea primelor oase fosilizate găsite în Valea Neander din Germania în anul 1856. De atunci au fost recuperate oasele a mai mult de patru sute de neanderthalieni, găsite într-o vastă zonă geografică (fig. 1). Sutele de studii publicate despre acele oase, despre artefacte precum unelte, despre așezări și posibile lucrări artistice, iar acum și despre ADN, ne oferă o imagine mai clară despre capacitățile fizice și culturale ale acestor hominizi.

Pentru creștinii evanghelici întrebările despre neanderthalieni trec dincolo de asemănările fizice. Un și mai mare interes prezintă statutul lor spiritual.

Fac parte neanderthalienii din rasa umană sau se află dincolo de hotarul celor creați după chipul lui Dumnezeu? Cum se potrivesc neanderthalienii cu învățăturile de bază despre păcatul original și cu dezbaterea despre istoricitatea lui Adam?

Răspunsurile comunității creștine la aceste întrebări au fost confuze și contradictorii, pentru a ne exprima eufemistic. Unii cred că neanderthalienii nu erau fundamental diferiți de orice grup de oameni care trăiește astăzi. Alții cred că erau o specie diferită, care nu avea legătură cu oamenii moderni și, prin urmare, nu au fost creați după chipul lui Dumnezeu. Nu este surprinzător că din cauza acestor răspunsuri contradictorii ale teologilor și liderilor creștini laici, mulți creștini sunt confuzi cu privire la neanderthalieni.

În cele ce urmează voi oferi câteva perspective diferite despre neanderthalieni, după care voi face o trecere în revistă a modului în care știința care joacă un rol cheie și organizațiile creștine tratează problema omului de Neanderthal.

S-au reprodus între ei omul de Neanderthal și omul modern?

Întrebarea mea nu este chiar ipotetică. De fapt mi-am testat genomul pe 23andme.com, iar rezultatul analizei a sugerat că am moștenit 2,9% din genomul meu de la omul de Neanderthal.

Voi ilustra diversele răspunsuri ale comunității creștine cu privire la neanderthalieni prin răspunsurile la o întrebare pe care am adresat-o la întâlnirea organizată de Societatea Teologică Evanghelică în anul 2014.

Am participat la o discuție de tip prezentare în fața publicului, între membri ai BioLogos, Reasons to Believe și Baptiștii din Sud (Vedeți Partea I și Partea a II-a cu privire la reflecțiile mele despre întâlnirea organizată de Societatea Teologică Evanghelică).

În timpul sesiunii de întrebări și răspunsuri care a urmat prezentării, am adresat următoarea întrebare, în primul rând reprezentanților Reasons to Believe: „Când mi-am trimis ADN-ul pentru a fi analizat genetic, am primit rezultatul și mi s-a spus că sunt în proporție de 2,9% Neanderthal. Ce ar trebui să cred despre asta?” Am continuat exprimându-mi acordul că în spatele acelui procent existau câteva presupuneri discutabile, dar ideea de bază era că majoritatea geneticienilor fuseseră convinși de astfel de date că în trecut neanderthalienii și oamenii moderni s-au reprodus între ei.

Dr. Rana de la Reasons to Believe a răspuns primul. El a recunoscut că într-adevăr opinia prevalentă pare să se încline înspre acceptarea hibridizării între neanderthalieni și oamenii moderni în trecut. Totuși, punctul lui de vedere a fost că ar fi prematur să tragem o asemenea concluzie. El a pus sub semnul întrebării calitatea secvențelor ADN-ului omului de Neanderthal și a sugerat că modelele genetice nu erau suficient de clare pentru a ajunge la o astfel de concluzie.

Dr. Rana a continuat vorbind despre populațiile scăzute de neanderthalieni și despre improbabilitatea statistică a faptului ca neanderthalienii să fi întâlnit oameni moderni în timpul scurtei suprapuneri a existenței lor în Europa. Am descoperit mai târziu că mare parte din răspunsurile sale erau similare opiniilor pe care le exprimase în articolul Datele despre populația de neanderthalieni au aruncat îndoieli asupra reproducerii dintre omul modern și omul de Neanderthal, pe care îl scrisese cu numai o lună înainte.

Dr. Faulk, care reprezenta BioLogos, a obiectat la modul în care Rana a interpretat datele. El a menționat rezultatele secvențierii unui genom ADN uman vechi, obținut cu câteva luni în urmă dintr-un os vechi de 45000 de ani, conservat în Siberia. ADN-ul a arătat că osul aparținea unui om modern din punct de vedere anatomic, care avea un procent de ADN de Neanderthal similar procentului pe care îl au europenii din zilele noastre. Dr. Faulk a continuat explicând semnificația genetică a acelei descoperiri. Deoarece citisem cu doar câteva săptămâni în urmă lucrarea la care făcea referire Dr. Faulk, am înțeles ce spunea. Cu toate acestea, am avut sentimentul că probabil eram unul dintre cei câțiva oameni dintre cei o sută prezenți care înțelegeau semnificația genetică a datelor de care era atât de încântat. I-am apreciat entuziasmul, dar în explicația sa a oferit prea multe detalii. Nu pot rezuma aici acele date, dar voi încerca să o fac în notele de final.*

Dr. Hugh Ross (Reasons to Believe) a răspuns făcând observația că se adresase recent problemei omului de Neanderthal (nu am reușit să găsesc scrierea respectivă), punând întrebarea cum ar sta lucrurile dacă hibridizarea ar fi existat. Deși a mărturisit că nu era convins că hibridizarea avusese loc, a explicat totuși că dacă hibridizarea neanderthalienilor cu omul modern ar fi avut loc, aceasta nu ar fi fost o dovadă că neanderthalienii au fost creați după chipul lui Dumnezeu. În schimb, a lansat ipoteza că ar fi putut fi vorba de zoofilie, împotriva căreia Vechiul Testament a avertizat cu atâta fermitate. Omul este păcătos, iar hibridizarea ar fi putut fi mai degrabă un act de răzvrătire, decât o relație între urmașii lui Adam și ai Evei.

Perspective evanghelice cu privire la neanderthalieni

Am considerat răspunsurile primite la întrebarea mea despre omul de Neanderthal fascinante și edificatoare. Diferențele dintre datele științifice și interpretarea biblică ale BioLogos și Reasons to Believe erau în mod clar evidente. Contrastul deplin dintre ele de la prezentarea din cadrul întâlnirii Societății Teologice Evanghelice m-a făcut să mă întreb cum se raportau răspunsurile lor la alte puncte de vedere creștine. În cele ce urmează rezum pe scurt perspectivele a patru grupuri de oameni de știință teiști, care îi ajută cu dedicare pe creștini să își formuleze credința cu claritate, în lumina descoperirilor științifice.

Reasons to Believe (Creaționiștii progresiști)

Reasons to Believe acceptă opinia generală a oamenilor de știință că neanderthalienii au trăit cu 200000-40000 de ani în urmă.(1) Ei cred că neanderthalienii au fost o specie creată separat, prin urmare nu au un strămoș comun cu omul modern și nu au fost înzestrați cu chipul lui Dumnezeu. Orice asemănare cu omul modern se datorează trăsăturilor comune folosite de Dumnezeu pentru a crea omul modern și alți hominizi, nu unei descendențe fizice comune. Ei se opun dovezilor care arată o descendență comună și în general minimalizează sau pun sub semnul întrebării dovezile că neanderthalienii foloseau unelte complexe și că este posibil să fi produs artefacte. În ceea ce privește o posibilă hibridizare, oferă o ipoteză alternativă pentru a explica posibilitatea ei, contestând astfel opinia prevalentă că hibridizarea a avut loc.

Ideea principală: Neanderthalienii sunt o creație animală veche, separată, fără legătură cu omul modern, și nu erau ființe spirituale.

Creaționiștii științifici (Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului): Aproape în unanimitate susțin că neanderthalienii sunt urmașii lui Adam și ai Evei, prin urmare au fost creați după chipul lui Dumnezeu. Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului cred că toate trăsăturile pe care le vedem astăzi la neanderthalieni au fost incluse în ADN-ul celor opt oameni salvați în corabia lui Noe. Prin urmare, toți neanderthalienii au trăit după potopul universal, care s-a încheiat cu doar 4350 de ani în urmă. Se sugerează că au reprezentat populațiile de indivizi care au migrat de la turnul Babel în Europa cu aproximativ 4250 de ani în urmă și care s-au adaptat să trăiască în peșteri. Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului sunt de acord că neanderthalienii au dispărut înainte de apogeul ultimei ere glaciare, despre care cred că s-a întâmplat cu 4100 de ani în urmă. (Vedeți cronologia epocii glaciare conform Answers in Genesis.) Toți neanderthalienii sunt astfel reduși la cel mult 150 de ani de istorie a pământului! Unii creaționiști clamează că trăsăturile craniene frapante și oasele lor puternice erau doar rezultatul traiului în condițiile frigului dur care a urmat erei glaciare.

Cum rămâne cu hibridizarea? Pentru creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului dovezile hibridizării nu sunt neobișnuite, deoarece neanderthalienii erau o populație de oameni și astfel ar fi avut o anumită interacțiune cu alți oameni care au migrat în Europa puțin mai târziu.

Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului minimalizează cu regularitate diferențele dintre neanderthalieni și oameni, inclusiv diferențele genetice descoperite. De asemenea, acceptă cu ușurință descoperirile făcute de antropologi conform cărora neanderthalienii este posibil să fi avut anumite forme de cultură, precum îngroparea morților și producerea de artă. Pe lângă acestea, este demn de notat că în general creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului consideră toate filiațiile Homo, inclusiv Homo erectus, Homo floresienses (hobbitul) și Homo hiedelbergensis ca variații ale oamenilor moderni și descendenți ai lui Noe și ai familiei lui. Este remarcabil că unii dintre creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului îl acceptă pe Homo naledi, recent identificat în Africa de Sud, ca fiind uman, dar alții, precum Answers in Genesis, consideră că fosilele respective reprezintă o linie de maimuțe antropoide. (Vedeți Oasele controversei: Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului confuzi cu privire la fosilele Homo naledi.)

Ideea principală: Neanderthalienii erau urmașii lui Adam și ai Evei și nu erau diferiți de tine și de mine, cu excepția unor diferențe anatomice minore.

Designul inteligent: Există o diversitate de opinii printre promotorii designului inteligent. Cei mai mulți lideri ai mișcării designului inteligent par să adopte poziția că neanderthalienii erau ca noi. Ei cred că neanderthalienii și alte specii de hominizi precum Homo erectus and Homo hiedelbergensis au fost descendenții unui strămoș creat anume de un designer inteligent al tuturor Homo. Cei mai mulți promotori ai designului inteligent nu cred în descendența comună a omului și a altor primate, dar sunt gata să accepte că este posibil ca primul om creat să fi dat naștere, prin procese naturale, la diferite rase de oameni. Ei acceptă urmele fosile ale Homo ca fiind urmele a un milion de ani sau mai mult de schimbări în descendenții Homo. Deoarece neanderthalienii sunt doar o rasă umană, fiind legați de celelalte rase printr-un strămoș comun, nu au o problemă cu acceptarea dovezilor despre hibridizarea între omul de Neanderthal și omul modern.

Deoarece designul inteligent nu clamează o credință într-un anumit designer și nu discută probleme teologice, rămâne ca fiecare individ să determine ce înseamnă că omul este purtător al chipului lui Dumnezeu și când a pus Dumnezeu acel chip în descendenții Homo. Probabil că promotorii creștini ai designului inteligent au diferite opinii cu privire la această chestiune, variind de la perspectiva că acel Homo original, care a trăit cu un milion de ani în urmă, și toți descendenții lui sunt purtători ai chipului lui Dumnezeu, la perspectiva unei origini posibil mai recente a chipului lui Dumnezeu, conferit numai descendenților genetici pe care acum îi numim Homo sapiens. Cei care doresc să asocieze omul creat după chipul lui Dumnezeu cu o mare conștiență culturală pot plasa conferirea chipului lui Dumnezeu mult mai târziu, caz în care chipul lui Dumnezeu nu ar fi fost dat unui singur cuplu care a dat naștere tuturor celorlalți oameni, ci unei perechi reprezentative sau unui întreg grup. Acel grup ar fi putut fi alcătuit în întregime din oameni moderni din punct de vedere anatomic, excluzându-i pe neanderthalieni, sau ar fi putut exista înaintea despărțirii omului modern de omul de Neanderthal.

Ideea principală: Neanderthalienii sunt una dintre filiațiile Homo care a ajuns să difere în mod natural, de la crearea intenționată a oamenilor de către un designer inteligent în urmă cu aproximativ un milion de ani.

Creaționiștii evoluționiști (BioLogos): Creaționiștii evoluționiști sunt de acord cu perspectiva științifică prevalentă că omul de Neanderthal este o specie soră a omului modern. Hibridizarea cu omul modern s-a întâmplat într-adevăr, chiar dacă foarte rar, cu 40000-60000 de ani în urmă. Membrii BioLogos adoptă abordări diferite cu privire la înțelegerea statutului spiritual al neanderthalienilor. Este posibil ca neanderthalienii să fi avut chipul lui Dumnezeu și să fi fost descendenții primului Adam, care era înzestrat cu chipul lui Dumnezeu și care a fost strămoșul comun al ambelor populații. O altă posibilitate este o perspectivă reprezentativă, că Adam a reprezentat omenirea, iar chipul lui Dumnezeu a fost dat tuturor celor care făceau parte din umanitate, inclusiv neanderthalienilor, păcatul lui Adam fiind atribuit, în același fel, tuturor celor care purtau chipul lui Dumnezeu. O altă posibilitate este ca neanderthalienii să nu fi fost pe deplin umani, dar să fi întreținut ilicit relații cu rasa aleasă de Dumnezeu. Cei mai mulți creaționiștii evoluționiști sunt convinși că, în mod clar, neanderthalienii nu erau ca omul modern în ceea ce privește statutul fizic și nu erau înrudiți îndeaproape cu niciun om modern în viață în zilele noastre, dar că a existat într-adevăr un strămoș comun. Se estimează că acel strămoș a trăit cu 300000-400000 de ani în urmă.

Ideea principală: Neanderthalienii s-au despărțit de strămoșii oamenilor moderni cu sute de mii de ani în urmă și au hibridizat cu omul modern. Se poate să fi purtat sau să nu fi purtat chipul lui Dumnezeu, în funcție de ceea ce înțelege fiecare că înseamnă chipul lui Dumnezeu și de momentul în care Dumnezeu a ales primii oameni care să poarte chipul Său.

Gânduri de final

Ar trebui să fie evident că modul în care îi privim pe neanderthalieni divide în mod clar comunitatea creștină. Aici poziția creaționiștilor care susțin vârsta tânără a pământului are un mare avantaj deoarece pare să ofere un răspuns simplu, care se conformează pozițiilor tradiționale anterioare despre unitatea rasei umane, despre oameni ca purtători ai chipului lui Dumnezeu și despre universalitatea naturii noastre păcătoase. Ea păstrează istoricitatea lui Adam și a Evei și îi plasează pe neanderthalieni în arborele genealogic uman. Din nefericire, această perspectivă simplă este combătută de lipsa de dovezi fizice. Creaționiștii care susțin vârsta tânără a pământului sunt nevoiți să construiască un lung șir de explicații ad-hoc în ceea ce privește distribuția fosilelor de hominizi, trăsăturile anatomice diferente ale neanderthalienilor și particularitatea lor genetică. Se ridică, de asemenea, întrebarea aparentei lipse la neanderthalieni a celor mai multe capacități intelectuale pe care unii le consideră ca parte a faptului de a fi un purtător al chipului lui Dumnezeu. Explicația creaționiștilor care susțin vârsta tânără a pământului se dovedește a nu fi deloc un răspuns simplu, ci mai degrabă un răspuns simplu, amăgitor și prin urmare de puțin folos.

Incapabili să reducă întreaga rasă neanderthaliană la o scurtă istorie între un potop global și o singură eră glaciară, creștinii care consideră că Geneza, Capitolul 1, nu prezentă un timp precis, nu sunt scutiți de provocarea neanderthaliană. Dacă ultimul om de Neanderthal a pășit pe pământ cu aproximativ 40000 de ani în urmă, cum rămâne cu starea lui spirituală? Originea temporală a chipului lui Dumnezeu devine o chestiune centrală, pentru care nu există un răspuns simplu. Când mă uit la sondajul cu șapte opțiuni pentru înțelegerea lui Adam și a evoluției creat de Lee Irons și mă întreb cum s-ar potrivi statutul spiritual al omului de Neanderthal în tabelul respectiv, pare evident că ar putea să existe o extraordinară variație a opiniilor chiar și în cadrul multor categorii. Nu am răspunsuri teologice satisfăcătoare la aceste întrebări teologice fundamentale. Faptul că neanderthalieniii erau diferiți din punct de vedere genetic pare destul de clar, dar nu știu dacă aceasta îi plasează în afara omenirii.

Deoarece există atât de multe necunoscute, personal înclin înspre abordarea BioLogos. Abordarea lor consideră întrebările morale și spirituale despre neanderthalieni ca fiind deschise și fără răspuns. Oamenii de știință și teologii sunt încurajați să studieze datele, să emită ipoteze și să le testeze cu Scriptura și cu cartea naturii lui Dumnezeu. Știm că studiile despre genetica omului din vechime se află abia în primele stadii de dezvoltare. Într-un deceniu zeci de mii de oameni din vechime vor fi analizați genetic, iar noile descoperiri arheologice vor continua, cu siguranță, să remodeleze perspectivele noastre despre capacitățile culturale ale grupurilor de hominizi din vechime.

Creștinii ar trebui să abordeze cu smerenie întrebările dificile, chiar dacă sunt întrebări foarte importante. Adoptarea unei anumite convingeri, în lipsa unei justificări scripturale suficiente, îl pune pe cel în cauză într-o poziție care conduce la interpretarea faptelor – biblice sau fizice – pe baza unor noțiuni preconcepute. Mai avem multe de învățat atât de la știință, cât și de la viitoare studii biblice despre ce înseamnă a fi creat după chipul lui Dumnezeu. Mă rog ca într-o zi să avem răspunsuri clare, dar până atunci sper că vom deveni mai perspicace folosind critica constructivă.

Addenda: Dovezi științifice că neanderthalienii erau diferiți din punct de vedere genetic și fizic de oamenii de astăzi

Percepțiile noastre despre neanderthalieni au fost puternic influențate de primele reprezentări și de primele speculații despre ei. O descriere de început a neanderthalienilor ca oameni moderni care sufereau de boli genetice sau de rahitism, din cauză că – așa se credea – trăiau în peșteri, a avut un impact de durată asupra publicului. Timp de o sută de ani neanderthalienii au fost cunoscuți doar prin câțiva indivizi, dar astăzi avem sute de indivizi neanderthalieni și am identificat numeroase locații în care au trăit. În ultimul deceniu a fost obținută o imagine mai clară a acestor hominizi. Cea mai importantă dovadă recentă provine din secvențele de ADN extrase din oase și dinți.

Mai jos prezint câteva cifre care rezumă datele adunate în ultimul deceniu, care i-au convins pe geneticieni că neanderthalienii reprezintau un neam de hominizi diferit din punct de vedere genetic și anatomic, dacă nu cumva o specie diferită. Prezint numai datele științifice, neînsoțite de comentarii despre modul în care ar trebui interpretate teologic.

Mai întâi avem o imagine a diferențelor genetice dintre oamenii zilelor noastre, neanderthalieni și alte două fosile de hominizi. Lungimea liniilor care conectează eșantioanele reprezintă cantitatea de diferențe genetice. Se poate vedea că toți oamenii care trăiesc astăzi seamănă mult mai mult unul cu celălalt decât cu orice Neanderthal. De asemenea, observați că neanderthalienii din câteva locații au fost analizați genetic și deși erau despărțiți de sute de kilometri și de mii de ani, sunt mult mai asemănători genetic unul cu celălalt decât cu orice alte secvențe de ADN cunoscute până în prezent. Aceasta este o dovadă foarte puternică a faptului că neanderthalienii reprezentau un neam diferit, din punct de vedere genetic, de orice neam de oameni din zilele noastre.

Comparație între gradul de similaritate a ADN-ului mitocondrial la oameni, neanderthalieni și alte fosile. Fig. 7. Nature (2013) doi:10.1038/nature12788. O secvență de genom mitocondrial la un hominin din Sima de los Huesos. Matthias Meyer et al.

Imaginea de mai jos arată un set similar de date, dar cu mai multe mostre. Mostrele gri reprezintă indivizi din toate grupurile de oameni din prezent. Lungimea liniilor arată cât de diferiți sunt din punct de vedere genetic, neamurile africane având cea mai mare variație. Toate secvențele de neanderthalieni seamănă mai mult între ele decât seamănă secvențele oricărui om din prezent.

Poate suntem tentați să credem că aceste diferențe sunt doar rezultatul examinării ADN-ului oamenilor din prezent versus examinarea secvențelor unui neam care a dispărut cu mii de ani în urmă, dar în ultimii câțiva ani a fost secvențiat ADN-ul din oasele unor oameni moderni care au trăit cu câteva mii de ani în urmă, chiar cu zeci de mii de ani în urmă, iar oasele respective au produs ADN care s-a încadrat exact în grupul gri. Un exemplu este Ötzi, omul gheţii, al cărui corp a fost găsit înghețat în Alpi cu un deceniu în urmă. În ciuda faptului că a trăit cu mai bine de cinci mii de ani în urmă, secvența lui de ADN a arătat că era înrudit îndeaproape cu oamenii din prezent din sudul Europei.

Imaginea de mai jos arată câteva diferențe tipice în caracteristicile craniului la oameni și neanderthalieni.

În prezent europenii au în ADN-ul lor un mic procent, de 1-3%, care se potrivește cu genomul neanderthalian. ADN-ul neanderthalian este răspândit în jurul genomurilor noastre în forma unor mici bucățele. Pentru a se răspândi la toți europenii, evenimentul de intermixare ar fi trebuit să aibă loc cu mult timp în urmă, pentru ca ADN-ul neanderthalian să fi avut timp să se răspândească. La fiecare generație acel ADN nu numai că s-a transmis, dar s-a și mixat în genomurilor noastre, deoarece ne recombinăm cromozonii anterior reproducerii. Astfel, modelele genetice pot calcula cât timp ar fi fost necesar, de la evenimentul hibridizării, pentru ca genomurile noastre să arate ca în prezent. Modelele sugerează că evenimentul s-ar fi produs cu 50000-60000 de ani în urmă.

Anul trecut s-a obținut o secvență completă de la un om modern care a trăit cu 45000 de ani în urmă într-o peșteră din Siberia. Analiza scheletului a arătat că acel individ avea și el aproximativ 3% secvență de Neanderthal, dar semnificativ este că ADN-ul de Neanderthal a fost găsit mai degrabă în bucăți lungi de segmente de genom neanderthalian, decât în mii de bucăți disparate precum în genomul meu. Este întocmai ceea ce apreciază geneticienii că s-ar găsi la cineva care a fost mult mai apropiat în timp de evenimentul hibridizării. De fapt, cu acel genom geneticienii au putut să calculeze mult mai precis câte generații au trecut de la introducerea ADN-ului neanderthalian în neamul care a condus la acel om care a trăit cu 45000 de ani în urmă.

Referințe

1) Pinhasi, Ron, Thomas F. G. Higham, Liubov V. Golovanova, and Vladimir B. Doronichev. Revised age of late Neanderthal occupation and the end of the Middle Paleolithic in the northern Caucasus. Proceedings of the National Academy of Sciences 108, no. 21 (2011): 8611-8616.

Note

Hominid, hominizi – grupul include oamenii moderni, cimpanzeii, gorilele, urangutanii și toți strămoșii lor apropiați [N.tr.]

Hominin, hominini – grupul include oamenii moderni, speciile umane dispărute și așa-zișii lor strămoși apropiați (membri ai genurilor Homo, Australopithecus, Paranthropus și Ardipithecus) [N.tr.]

[R. Joel Duff, Christian Responses to the Spiritual and Physical Status of Neanderthals. Copyright © 2015 R. Joel Duff. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://thenaturalhistorian.com. R. Joel Duff este Profesor de biologie la Universitatea din Akron și adept al teologiei reformate. Este interesat de filosofie, de istoria științei, de dezbaterea evanghelicilor cu privire la origini și tatăl a cinci copii.]