de Tony Breeden

Tony Breeden

„Gândul că extratereștii ar putea trăi pe alte planete poate să pară destul de inocent. Dar sub el pândesc pericole teologice întunecate.”

Cu această mică prezentare-reclamă începe articolul Este credința în viața extraterestră inofensivă? al Dr. Danny Faulkner din numărul octombrie/decembrie al Revistei Answers. Ea ne face cunoscut chiar de la început încotro se îndreaptă articolul. Nu este o surpriză. Omuleții verzi sunt ceva rău pentru Biblie.

Concluzia Dr. Faulkner este la fel de categoric aspră cu privire la creștinii care iubesc science-fiction-ul:

„Deci în timp ce vizitele extratereștilor ar putea să dețină un loc distractiv în ficțiunea frivolă, convingerea sinceră că viața există cu adevărat în altă parte poate să aibă ramificații eterne.”

[…] Mai exact, întreabă Dr. Faulkner: „Dat fiind acest tip de publicitate exagerată, ar trebui să le pese creștinilor? Are Biblia ceva de spus?” Sunt întrebări legitime la care toți autorii creștini de SF au nevoie să cunoască răspunsurile. Atât ca predicator, cât și ca apologet și autor de SF, desigur că am explorat aceste întrebări. Primul meu roman, Jonny a venit acasă, prezintă pe copertă prăbușirea unei farfurii zburătoare stereotipe din anii 1950 care a aterizat în fața unei biserici. Scena are de fapt loc în carte.

O să fiu sincer. Autorii creștini de SF și fantezie sunt oaia neagră a ghetoului creștin. Scriem despre extraterești și elfi, despre magie și mutanți cu super-puteri, lucruri care îi fac pe unii creștini să se simtă foarte inconfortabil. Pot să vă spun că noi, autorii creștini de SF și fantezie, ne luăm meseria și credința foarte în serios. Mulți dintre noi ne vedem pe noi înșine ca pe niște apologeți exploratori sau, mai specific, apologeți anticipativi. Anticipăm cum ar putea influența tehnologia și descoperirile viitoare creștinismul tradițional, fiindcă [A] iubim o poveste SF bună și [B] este un mijloc grozav de a pune genul de întrebări inconfortabile care ne permit totuși să anticipăm moduri de fi întotdeauna gata pentru a da un răspuns celor care întreabă în spiritul lui 2 Petru 3:15. Dar când oamenii încep să pună asemenea întrebări, nimeni nu se deranjează să-i întrebe pe cei care au investit o mulțime de timp, punând SF-ului întrebarea „Ce ar fi dacă…?” în ceea ce privește învățătura creștină. Poate din cauză că ficțiunea apologetică se află în ascensiune doar de curând. […]

Trivializarea Evangheliei?

Dr. Faulkner face obiecția că „Un mesaj al Evangheliei care începe cu «Cu mult timp în urmă, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată…»” trivializează Evanghelia.

La care eu răspund: „Prostii!” Care este diferența dintre a le da astăzi oamenilor Evanghelia spunând: „Cu mult, mult timp în urmă, Hristos S-a născut într-o țară foarte, foarte îndepărtată, a trăit o viață fără păcat și a murit de o moarte crudă, pentru a răscumpăra omenirea de păcatul unui om care a trăit cu și mai mult timp în urmă”? Ce pledoarie specială este aceasta? Unii dintre voi ați auzit relatarea despre eforturile Misiunii Noile Triburi de a ajunge la tribul Mouk din Papua, Noua Guinee. Misionarii au încercat metodele de evanghelizare moderne aproape fără niciun succes. Pentru a ajunge la un popor fără nicio cunoaștere a Bibliei, au început cu două luni de relatări biblice din Vechiul Testament. Numai după ce s-a pus această bază, au început să-i învețe despre Hristos. După ce i-au învățat despre Dumnezeu și Biblie, misionarii Misiunii Noile Triburi i-au învățat despre „creație și Adam și Eva, și alegerea omului de a păcătui. Am explicat cum Dumnezeu a promis un Mântuitor care într-o zi avea să vină să ne elibereze de păcat.” Cum este această situație realmente diferită de a le oferi Evanghelia extratereștilor? Și în timp ce întreb asta, rețineți că poate Dumnezeu le-a dat o revelație și poate chiar o Lege care să acționeze ca un învățător, ca o pregătire pentru a li se spune Evanghelia [Galateni 3:24].

O agendă extraterestră?

Ar trebui să spun că doar fiindcă extratereștii nu sunt interziși de Biblie, nu înseamnă că OZN-urile văzute sunt de origină extraterestră. Există mai multe moduri în care am putea considera OZN-urile.

1. Multe sunt obiecte greșit identificate, de o natură mult mai lumească. Lucruri obișnuite precum nori, baloane meteo, comete, aparate de zbor comerciale sau militare etc. Orice susținător excentric al OZN-urilor care insistă că TOATE sau chiar că majoritatea OZN-urilor reperate sunt adevărate are o credință în OZN-uri realmente nerealistă.

2. Există posibilitatea ca unele să fie programe guvernamentale secrete. Nu, nu folosesc aici refrenul „să studiem amănunțit OZN-urile”. Cred că acest gen de gândire este mai degrabă circular. [OK, nu vedem o navă spațială adevărată, dar vedem OZN-uri guvernamentale bazate pe adevăratele OZN-uri, pe care nu le vedem de fapt… hm?] Acestea ar fi doar nave guvernamentale precum bombardierul secret etc. [De exemplu, monstrul din Flatwoods, despre care mulți au crezut că este fie un extraterestru, fie un OZN, mulți pretind că este o lansare test a unui aparat de aterizare pe Lună, care a eșuat și prin urmare a fost identificat greșit!]

3. Poate că vedem unele dintre „semnele din cer” promise de Hristos Isus ca un semn al zilelor din urmă. Dacă așa stau lucrurile, atunci inventăm puțin când vedem lumini și presupunem că au ființe la bord. În acest caz, am vedea un fenomen natural încă neexplicat [precum fulgerul globular] sau mesageri angelici, ca un semn pentru omul de pe Pământ. Lucrul pe care ar trebui să ni-l amintim aici este să semnele cerești [ca fenomene naturale neexplicate], lucruri precum întunecarea soarelui, Luna devenind de culoarea sângelui, comete, ciudățenii cerești și posibil un anumit gen de fenomen natural care cauzează luminile „OZN-urilor” ar putea fi pur și simplu avertizări – chemări cerești de trezire, dacă vreți – că sfârșitul se apropie.

4. Poate că vedem nave și/sau fenomene extraterestre reale. Știți, ca în cărțile despre OZN-uri și extratereștri. Asta îmi pare cu totul improbabil. În timp ce Biblia nu exclude că al nostru Creator ar fi creat alte ființe ca să locuiască în cosmosul nostru, pare improbabil ca ele să viziteze această planetă de atât de mulți ani, fără să existe o dovadă a apropierii lor de sistemul nostru solar. Pare improbabil să nu știm că ele sunt aici. Pare să nu existe niciun motiv ca ele să fie aici, numai dacă nu ar încerca să ne ia resursele sau chiar planeta. Călătoria spațială [de ani lumină] pare o acțiune prohibitivă pentru orice grup de ființe, deci de ce ar încerca o cucerire a unei rase inferioare tehnologic, ascunzându-se ani de zile în fundal, poziționându-se ca un fel de vastă conspirație subversivă extraterestră? Cred că înțelegeți punctul meu de vedere.

5. Poate că vedem ființe interdimensionale, ceea ce ar explica modul în care pot dispărea și apărea atât de brusc. Ne vine în minte ideea unor ființe angelice ieșind din tărâmul spiritelor și reintrând în el, pentru scurte călătorii în planul material. Fenomentul este în concordanță cu relatările biblice despre îngeri. Precum am discutat înainte, dihotomia^[1] dintre îngeri și extraterești poate să fie un procedeu cosmetic, pentru a distanța creștinismul de paranormal și de alte nonsensuri ciudate.

Deci avem:

1. Lucruri de zi cu zi greșit identificate;

2. Cercetări militare/științifice nepublicate, presupuse a fi extraterestre la origine [adică OZN-uri guvernamentale sau nave terestre făcute de om care nu au fost făcute cunoscute];

3. Fenomene cerești naturale, dar încă neexplicate; cunoscute și ca „semne în cer prezise biblic [adică lumini ale unor OZN-uri];

4. Nave extraterestre reale [oricât de improbabile];

5. Ființe interdimensionale [precum îngeri, căzuți sau de alt fel].

Dintre cele două explicații mai exotice [#4 și #5], înclin spre a doua. Adevăraților extraterești pur și simplu le lipsește un motiv și le lipsesc mijloacele necesare. Pe de altă parte, secole de vederi ale unor OZN-uri și conspirația pe care o implică ele au mai mult sens dacă ei ar fi deja aici, separați doar de granița dintre material și spiritual [adică de o graniță dimensională] și dacă pot face călătorii în dimensiunea materială.

În special dacă punem întrebarea: Cine beneficiază, Dumnezeu sau Diavolul, din tot mai multele reperări de OZN-uri și din credința în creștere în viața extraterestră care le urmează? Conduce aceasta la o credință mai mare în Dumnezeu? Sau la o necredință mai mare? O, înțelegeți poziția mea. În timp ce posibilitatea omuleților verzi nu ar invalida în niciun fel Biblia [și creștinismul], fiindcă Biblia este o relatare a lucrărilor lui Dumnezeu cu OAMENII, ea ar fi popularizată ca o dovadă împotriva creației speciale. De fapt, descoperirea extratereștrilor ar fi o dovadă mai mult în favoarea design-ului inteligent, dat fiind sorții improbabili împotriva apariției de două ori a vieții! Dar până când creaționiștilor li s-ar da cuvântul ca să corecteze aceste noțiuni, evoluționiștii vor fi făcut deja manevre și vor fi recrutat din nou pe acei evoluționiști teiști intimidați [sau creaționiștii progresivi sau oricum i-ați numi pe acești adepți ai compromisului], ca să susțină că bunii creștini cred cu adevărat într-o formă de evoluție și, la urma urmei, nu cred în creație. Pioni.

Voi dezvolta scenariul. Asta cred eu că se poate întâmpla.

Cred că îngerii căzuți pot poza ca extraterești și, în cele din urmă, vor „ieși din dulap” și vor înșela lumea că ei ne-au dat naștere și ne-au supravegheat și ne vor ajuta acum în următorul stadiu al evoluției. Cred că ei vor iniția o epurare a credințelor religioase și filozofice care îi contrazic, în numele progresului evoluționist. Semințele vor fi fost deja plantate [credința religioasă este echivalentul evoluționist al copilăriei, și ateismul este un fel de maturizare]. Atât evoluționiștii, cât și creaționiștii progresivi vor fi satisfăcuți, din moment ce atât evoluției, cât și identității, li se vor da crezare [ați evoluat conform design-ului nostru inteligent, muritorilor]. Dacă răpirea are loc înainte sau în același timp cu apariția lor, ei pot să pretindă că dispariția creștinilor este parte a epurării inițiale. Ei pot să învingă obiecțiile morale față de o asemenea curățare religioasă invocând ideea că, într-un sens, suntem proprietatea lor, deoarece ei ne-au proiectat [ușor accentuat], iar pe lângă aceasta noi, creștinii, eram un fel de regres evoluționar sau aveam un defect mental/evoluționar care infecta omenirea și ne reținea de la a ajunge la supraomul evoluționar [puternic accentuat].

Cred că această posibilitate este un bun candidat la „puternica rătăcire” care va fi trimisă lumii în timpul necazului cel mare.

Chiar și așa, problema identității OZN-urilor și a credinței în vizitele extratereștilor pe această planetă este destul de independentă de întrebarea dacă extratereștii ar putea să existe și dacă ei contrazic revelația Bibliei. I-aș avertiza pe creaționiști să nu folosească apelul la emoții bazat pe cea dintâi posibilitate, pentru a condamna luarea în considerare a celei de a doua.

Pericolul prezent

Cred cu tărie că o respingere inconștientă a ideii vieții extraterestre undeva în univers pe baza alarmismului va duce doar la mărirea eficienței înșelăciunii satanice care înconjoară credința în extraterești. În special dacă organizațiile creaționiste influente continuă să insiste pe crearea unei false dihotomii între creștinismul biblic și posibilitatea vieții extraterestre. A spune oamenilor că Biblia spune ceea ce aproape că nu are nimic de spus va pune asupra Evangheliei o potențială piatră de poticnire, dacă lucrul pe care îl tăgăduim noi se va dovedi la urma urmei adevărat.

Deci concluzia cu privire la această chestiune este următoarea:

• Viața extraterestră fără rațiune nu reprezintă nicio amenințare pentru creștinism. Descoperirea ei doar ar confirma că Biblia este o revelațue geocentrică^[2] pentru omenire.

• Posibilitatea extratereștilor cu rațiune necăzuți există, fiindcă îngerii necăzuți există; asemenea extraterești ar fi afectați de blestem, dar nu ar avea nevoie de mântuire.

• Extratereștilor cu rațiune care au căzut separat de căderea lui Adam nu li s-ar oferi neapărat harul arătat omenirii pentru mântuire: Dumnezeu nu poate fi contestat fiindcă împlinește dreptatea, în loc să ofere îndurare.

• Ființele cu rațiune căzute care au căzut împreună cu Adam nu au nevoie ca Hristos să moară pentru ele pe fiecare lume căzută; Hristos a murit odată pentru totdeauna, deci dacă li s-a imputat depravarea omului, înseamnă că dreptatea lui Hristos ar putea, de asemenea, să le fie atribuită.

Singurele circumstanțe în care viața extraterestră ar putea fi cu adevărat o problemă pentru creștinism apar numai dacă creștini bine intenționați iau, în mod greșit, absența vieții extraterestre ca pe o prezicere a Bibliei.

^[1] Dihotomie = diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial.

^[2] Geocentric = care are Pământul drept centru

[Tony Breeden, Is Belief In Alien Life Harmless? Why Creationists Are Wrong About Aliens And The Bible. Copyright © 2015 Tony Breeden. Pentru un alt articol al lui Tony, clic aici.]