de Jeff Hammond
Vreau să examinez călătoria omenească în timp din perspectivă teologică creștină. În timp ce realitatea ei în sine trebuie să fie investigată științific, și deși aș putea să mă înșel în concluziile mele cu privire la modul de aplicare a teologiei creștine la chestiunea călătoriei în timp, mă simt destul de sigur când spun că o călătorie în timp în trecut este antitetică teologiei creștine pentru cel puțin trei motive.
Mai întâi, teologia creștină arată că timpul are un început definit și un sfârșit definit. Ea spune că Dumnezeu este „începutul și sfârșitul”. Iahve este zugrăvit ca fiind suveran asupra timpului, orchestrând evenimentele din timp și direcționându-le spre finalul dorit de El și timpul desemnat de El. Satan este înfățișat ca încercând să schimbe timpul stabilit de Dumnezeu, ca să evite finalul lui Dumnezeu. Orice scenariu al călătoriei în timp, așa cum îl înțeleg eu în prezent, ar depinde inevitabil de timp ca fiind fluid, astfel, s-ar spune că timpul în sine nu are un început. În cazul în care călătoria în timp este un gen de „cauzalitate inversată”, atunci universul nu are nevoie de un început, nici de un sfârșit cauzal.
În al doilea rând, teologia creștină arată că Dumnezeu este suveran în mod activ în timp. Dumnezeu vorbește profetic despre ce va aduce. Dumnezeu este agentul „cauzal” primar al viitorului pe care Îl dorește. Prin urmare, putem spune că orice s-a întâmplat în istorie este ceea ce Dumnezeu, în suveranitatea Lui, a adus sau a decis să îngăduie. Călătoria în timp în trecut ar fi în directă contradicție cu noțiunea certitudinii profetice, deoarece un călător în timp ar submina suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei. Imaginați-vă, dacă Isus ar fi fost cumva împiedicat să moară pe cruce în anul 33 AD de un călător în timp neghiob?
În sfârșit, teologia creștină arată că timpul este o înregistrare absolută, după care trebuie judecate acțiunile omului. Iahve este văzut judecând faptele omenirii pe baza a ceea ce este înregistrat în „cărți”. Cauzalitatea este baza judecății. Dacă călătoria în timp în trecut ar fi posibilă, ar fi imposibil de stabilit o istorie absolută, iar alterările în cauzalitate ar submina esența a cine este o persoană. Dacă aș fi „diferit din punct de vedere moral” într-un trecut alternativ, față de cum am fost în trecutul meu original, care eu va fi judecat și cum?
Orice fel de inversare reală a timpului pur și simplu ar inversa indicatorul cauză efect, astfel încât viața s-ar desfășura invers. Acum știu că unii pretind că ar putea să existe un fel de univers alternativ, în care ceea ce pare să fie „călătoria în timp” este de fapt călătoria către o altă axă a timpului, astfel încât cineva nu călătorește în propriul său trecut, ci participă de fapt într-o axă de timp complet separată. Dar dacă lucrurile ar sta așa, atunci propriul său indicator personal cauză efect nu s-a inversat niciodată.
Dacă acest ultim scenariu ar fi real, ar putea creștinismul să fie adevărat? Teoretic, presupun că ar putea fi, dacă omul ar sări pe variate axe ale timpului. Timpul într-un asemenea multiunivers tot ar un absolut pozitiv. Istoria reală a unui individ ar putea, prin urmare, să fie înregistrată și judecată și nu ar exista nicio enigmă a cauzalității. Universul ar fi doar „mai mare”, iar posibilitatea viitoare ar fi mai mare.
Dar mă îndoiesc că și în acest scenariu creștinismul ar avea mult sens, fiindcă într-un asemenea multiunivers Hristos ar putea să fie efectiv crucificat și astfel Și-ar împlini misiunea Lui declarată, dar într-o altă „buclă spațiu-timp” Hristos ar da greș în misiunea Lui sau ar fi ispitit eficient de Satan. Isus din Nazaret, Însuși Dumnezeul-Om, ar fi dificil de definit. Și apoi, un singur Isus din Nazaret, trăind cu succes o viață fără păcat și fiind crucificat într-un singur univers dat din cadrul multiuniversului, ar fi suficient ca mijloc de ispășire pentru toate popoarele din toate posibilele axe ale timpului?
În orice caz, mă îndoiesc că o călătorie în timp va fi vreodată realizată și cred că toate acestea vor rămâne meditații prostești. Dar dacă călătoria în timp ar avea loc cu adevărat, aceasta ar fi o mărturie puternică împotriva teologiei creștine tradiționale, cerând o reexaminare a felului în care înțelegem Scripturile creștine în cel mai bun caz, și renunțarea la ele în cel mai rău caz.
Dar îngăduiți-mi să spun cu încredere: viitorul meu este cu Dumnezeu.
[Extras din Jeff Hammond, A Theology Of Time Travel. Copyright © Jeff Hammond. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.quantumpork.com, unde nu mai este disponibil.]
