„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbe 4:23)

Mezmerizmul a fost o mişcare din secolul XVIII, începută în Franţa de un medic austriac, Franz Anton Mesmer (1734-1815), care credea că influenţa astrologică asupra oamenilor era exprimată printr-o forţă sau o substanţă similară magnetismului. El a început mai întâi să trateze pacienţii cu magneţi şi cu fluide cu particule încărcate, dar şi-a modificat repede poziţia, făcând speculaţii că vindecările proveneau de fapt de la o energie sau de la un „fluid magnetic” misterios, venind din mâinile, vocea sau sistemul nervos al practicianului. S-a crezut că această substanţă invizibilă sau magnetismul, era similară electromagnetismului, şi a fost numită „magnetism animal”. Elevii lui Mesmer au fost mai apoi capabili să inducă „somnul magnetic” (stare de transă sau condiţie hipnotică) la pacienţii lor. Termenul „mezmerism” a devenit în cele din urmă analog cu hipnoza, şi a fost legat atât de spiritualism, cât şi de religiile ştiinţei minţii. Hipnoza este de mult timp legată de practicile religioase antice şi de experienţele mistice orientale, care implicau stări de transă similare sau stări de conştiiinţă modificată. Asemenea stări alterate sunt esenţiale pentru practici precum experienţele în afara corpului, proiecţia astrală şi yoga. William Kroger, M.D. şi William Fezler, Ph.D, susţin că „hipnoza a fost practicată într-o formă sau alta în lumea civilizată şi necivilizată, sub multe etichete diferite, de la începutul istoriei.” Ei au observat ulterior că elementele istorice ale hipnozei au fost o parte integrală a practicilor religiilor păgâne şi a religiilor lumii, incluzând exorcismul asiro-babilonian, ghicitoria egipteană, misticismul iudaic, catolicismul bizantin, taoismul chinez, sufismul, hinduismul, şintoismul, forme de budism (tibetan şi Zen) şi Yoga. (Hipnoza şi modificarea comportamentului, pag. 6-8).

„Şi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta; iată porunca dintâi.” (Marcu 12:30)

Pastorul David L. Brown, Ph.D., ne dă acest sfat, în articolul său intitulat Pericolele hipnozei: „Hipnotismul deschide mintea ca să creadă aproape orice. Precum exprimă aceasta un cercetător, inducţia hipnotică… constă într-un sistem de manipulare verbală şi nonverbală, pentru a conduce o persoană la o stare intensificată de sugestibilitate – mai simplu, la o stare în care cineva va crede aproape orice. (Hipnoza şi creştinul de Martin & Deidre Bogan, Bethany House, pag. 17] Afirmaţia ar trebui să ne alarmeze, fiindcă în esenţă ea spune că unei persoane care este hipnotizată i se poate spune o minciună, şi o poate crede. Dar se întâmplă aceasta cu adevărat? Răspunsul este da. Bernard Diamond, profesor de drept şi profesor de psihiatrie clinică, a scris într-un articol pentru Revista Legea în California că oamenii care au trecut prin hipnotism «grefează pe amintirile lor, fantezii sau sugestii transmise de hipnotist, deliberat sau fără voie, iar după hipnoză, subiectul nu poate face diferenţa între o amintire adevărată şi o fantezie sau un detaliu sugerat.» [California Law Review, Martie 1980, Articol: Probleme inerente în folosirea hipnozei asupra unui viitor martor, înainte de proces de Bernard L. Diamond, pag. 314] … Hipnoza este periculoasă fiindcă mintea îşi pierde abilitatea de a distinge între fapt şi fantezie (fapt şi eroare). … Satan poate să profite, şi profită într-adevăr de oportunitate. Permiteţi-mi să dau un exemplu. De-a lungul unei perioade de cinci ani, la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980, s-a făcut un studiu vast pe mai mult de șase mii de persoane care trecuseră prin hipnoză. S-a descoperit că o cincime dintre acele persoane care fuseseră hipnotizate, au spus că trăiseră vieţi anterioare pe alte planete! Ceea ce este bizar, pentru a nu spune mai mult! Dar îngăduiţi-mi să vă spun despre alte câteva experimente. Conform unuia dintre experimentele lui Peter Francuch, «Persoana [care a fost hipnotizată] a putut să descrie foarte precis, cu detalii amănunţite, ce se întâmpla în casa unui prieten la 480 km depărtare. În acelaşi timp, persoana a putut să descrie exact ce se întâmpla în acelaşi loc cu o lună în urmă, cu un an în urmă şi cu zece ani în urmă…»[Principii ale hipnozei spirituale de Peter Francuch, Spiritual Advisor Press, 1981, p. 924] Cineva ar putea să întrebe: «Cum este posibil aşa ceva?» Răspunsul meu este, prin contact demonic! Un autor New Age exprimă aceasta astfel: «Hipnoza poate fi o uşă deschisă pentru experienţe psihice de multe feluri, iar pentru o persoană instabilă emoţional, nesigură sau neurotică, posibilitatea obsesiei sau invaziei psihice de un fel sau altul, este întotdeauna prezentă…» [Multe vieţi, multe iubiri de Gina Cerminara, William Morrow and Company, 1963, pag. 83] Este nevoie doar de o scurtă privire la Fapte 16:16-18, pentru a descoperi sursa puterilor psihice. Hipnoza este periculoasă. Cel puţin împiedică abilitatea cuiva de a discerne între amintirile reale şi amintirile sugerate/grefate. Chiar şi mai periculos este faptul că hipnoza deschide «uşa inimii» (mintea) pentru invazia demonică. Dacă nu ai fost hipnotizat, să nu fii. Dacă ai fost hipnotizat, îţi sugerez să renunţi la asocierea ta cu această practică, rugându-te: «Dragă Doamne, vin la Tine în Numele Fiului Tău, Isus Hristos. Mărturisesc că am participat la hipnotism. Îţi cer iertare şi renunţ la hipnotism, ca fiind contrar Bibliei, care mă avertizează să nu fiu adus sub o altă putere decât a Ta (1 Corinteni 6:12). Mă identific ca un copil al lui Dumnezeu, prin credinţa în Domnul Isus Hristos, care a fost răscumpărat prin scumpul Lui sânge (al lui Hristos). Amin.»” (David L. Brown, Ph.D., Pericolele hipnozei)

„Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.” (Deuteronom 18:10-12)

Martin & Deidre Bobgan

În cartea lor Hipnoza: medicală, ştiinţifică sau ocultă?, Martin şi Deirdre Bobgan scriu: „Din cauza naturii aparent oculte a hipnozei (care este mai evidentă în stadiile mai profunde) şi fiindcă hipnoza este practicată de mulţi care se implică în alte domenii ale ocultului, creştinii ar fi înţelepţi să evite hipnoza chiar şi pentru scopuri medicale. Cuvintele din Noul Testament care sunt traduse «fermecători» şi «descântători» par să indice acelaşi gen de persoane pe care le numim acum hipnoterapeuţi. Dave Hunt, autor… şi cercetător în domeniul ocultului, ca şi al sectelor, spune: «Din punct de vedere biblic, cred că în astfel de locuri precum Deuteronom 18, unde se vorbeşte despre «fermecători» şi «descântători», practica implicată în vechime era exact ceea ce recent a devenit acceptabil în medicină şi psihiatrie ca hipnoză.» [Dave Hunt, scrisoare personală către Walter Martin, 13 ianuarie 1982, pag. 5.] … Există un consens general că indivizii hipnotizaţi sunt cumva vulnerabili la acceptarea fără discernământ, ca fiind adevărată, a oricărei sugestii date de hipnotist. Şi numai acest factor creează potenţialul pentru folosire greşită şi înşelare. Unii cercetători creştini merg un pas mai departe, avertizând că este posibil ca subiecţii hipnotizaţi să fie influenţaţi de alte voci decât cea a hipnotistului. Ei cred că în stare de transă, un om este mai sensibil la opresiunea demonică, sau chiar la posedare, în special dacă subiectul are o istorie de experimentare ocultă. Hipnoza poate fi indirect legată de avertismentele biblice împotriva «farmecelor». Ea este legată istoric de practicile păgâne şi oculte. … Doar fiindcă hipnoza a ieşit la suprafaţă în medicină, nu înseamnă că este diferită de practicile antice ale fermecătorilor şi descântătorilor, sau de cele care au fost folosite mai recent de vrăjitori sau hipnotişti oculţi. John Weldon şi Zola Levitt spun că şi «o abordare strict ştiinţifică a fenomenelor oculte este o protecţie insuficientă împotriva demonismului. Judecata lui Dumnezeu nu face deosebire între implicarea cu puterile străine Lui, ştiinţifică sau neştiinţifică». [John Weldon şi Zola Levitt, Vindecarea psihică, Chicago: Moody Press, 1982, pag. 10.] În diferite secţiuni ale Scripturii, practicile oculte sunt enumerate una lângă cealaltă, fiindcă deşi o activitate poate că diferă de următoarea, sursa puterii şi cel care revelează «cunoaşterea ascunsă», este acelaşi: Satan. Descântătorii, magicienii, vrăjitorii, fermecătorii, cei care consultă spiritele familiare, necromanţii, ghicitorii şi cei care observă vremurile (astrologii), sunt grupaţi împreună ca cei de evitat. (Levitic 19:26,31 şi 20:6, 27; Deuteronom 18:9-14; 2 Regi 21:6; 2 Cronici 33:6; Isaia 47:9-13; Ieremia 27:9) Un singur cuvânt este folosit în Noul Testament pentru cei care practică ocultul: «vrăjitor».” (Martin şi Deidre Bobgan, Hipnoza: medicală, ştiinţifică sau ocultă? pag. 104-106)

„Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9:27-28)

„O altă formă a hipnoterapiei implică descoperirea amintirilor uitate sau reprimate. La fel cum un hipnotist poate sugera efectiv ca subiectul să «uite» evenimente care au loc în timpul transei, el poate de asemenea să extragă amintiri sau detalii ale unor evenimente de mult uitate de mintea conştientă. Criticii avertizează că aceste «amintiri recuperate» pot să nu corespundă realităţii. Fenomenul este prea similar cu amintirile celor care pot să-şi «amintească» prin hipnoză că au fost răpiţi de extratereştri pe un OZN, sau cu ale celor care povestesc amintiri vii despre reîncarnare, după ce au fost duşi înapoi într-un pretinsă viaţă anterioară. (John Ankerberg, John Weldon, Enciclopedia convingerilor New Age, pag. 334-335) Multe dintre primele mituri despre hipnoză s-au dovedit neîntemeiate, iar comunitatea medicală şi de sănătate mintală, au acceptat în general practica. Mulţi creştini totuşi rămân tulburaţi de istoria ei ocultă, de lipsa unui consens ştiinţific despre cum, sau de ce funcţionează hipnoza, de potenţialul influenţei neetice, şi de posibila ei legătură cu interdicţiile biblice împotriva «farmecelor» sau «descântecelor» (Ibid., pag. 309-310).” (Din Watchman Fellowship, Profile despre hipnoză de James K. Walker)

Ceea ce urmează cu privire la hipnoză şi reîncarnare este din cartea lui Dave Hunt, „Invazia ocultă”: „Există studiile psihologului clinic Helen Wambach. Ea a regresat hipnotic sute de subiecţi în «vieţi anterioare», şi a găsit că ei au fost mai mult de 99% precişi în descrierile vieţii şi împrejurimilor. Totuşi hipnoza implică o stare foarte sugestibilă, în care cineva este controlat de hipnotist. Este întru totul rezonabil să credem că un demon ar profita de această stare pasivă, pentru a-şi strecura şi el influenţa. Hipnoza este una dintre cele mai vechi practici oculte. Nimeni nu ar trebui să se supună vreodată hipnozei.”

„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” (1 Timotei 4:1)

Hipnoza este o practică ocultă şi este condamnată cu tărie în Scriptură. Nicio persoană, ca să nu mai vorbim de un credincios născut din nou, nu ar trebui să cedeze libertatea sufletului dată sieşi nimănui, în afara Creatorului. Făcând astfel, se deschide nu numai faţă de hipnotist, ci şi faţă de diavoli. Dave Hunt a atras atenţia că laureatul premiului Nobel, neurologul Sir John Eccles, a descris creierul uman ca fiind „o maşină pe care o fantomă o poate conduce”.

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbe 4:23)

[Hypnosis Is Demonic. Copyright © Real World News. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.real-world-news.org, unde nu mai este disponibil.]