Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru un creştin întors de curând la Dumnezeu este foarte important ca el să înceapă bine. De aceasta prima lecţie are că scop să vă ajute ca să vă întăriţi credinţa în Biblie, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Ţineţi seama că Biblia nu este o carte de filozofie, deşi ea este filozofică. Nu consideraţi Biblia ca pe un tratat ştiinţific. Cu toate acestea nu este nicio contrazicere între faptele stabilite de ştiinţă şi Biblie.

Biblia nu este o carte de istorie, dar când vorbeşte despre istorie, ea dă date exacte.

Biblia a fost dată de Dumnezeu omului pentru a-L descoperi pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu – Fiul, Unicul Mântuitor.

Ioan 14:6 „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”

EL este centrul şi circumferinţa. Este Hristos de la Geneza până la Apocalipsa.

Ioan 5:39 „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

Biblia este aşa de sus deasupra tuturor celorlalte cărţi, după cum sunt de sus cerurile faţă de pământ. Cineva a spus despre Biblie: „Citeşte-o ca să fii înţelept, crede-o ca să fii mântuit şi aplic-o, ca să trăieşti o viaţă adevărată!”

PUNCTUL I

BIBLIA AFIRMĂ CĂ ESTE CUVÂNTUL INSPIRAT A LUI DUMNEZEU

2 Timotei 3:16-17 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Creştinii care se conduc după învăţăturile Evangheliilor au la bază acest adevăr. Biblia afirmă că este cuvântul insuflat al lui Dumnezeu. Prin „insuflare” înţelegem că Duhul Sfânt a exercitat (a pus în mişcare) influenţa Sa supranaturală asupra scriitorilor Bibliei. Scrierile au fost insuflate – nu neapărat scriitorii lor, întrucât Biblia nu susţine nicăieri că a fost scrisă de oameni inspiraţi.

1) Duhul Sfânt este autorul Bibliei.

2 Petru 1:20-21 „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Isus Hristos a spus ucenicilor Săi că EL va lăsa „multe lucruri” nedescoperite şi că va veni Duhul Sfânt şi-Şi va alege anumite persoane prin care El Îşi va descoperi oamenilor voia Sa cea desăvârşită, şi că Duhul Sfânt va fi Învăţătorul credinciosului.

Ioan 16:12-15 „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

2) Omul este instrumentul folosit de Duhul Sfânt ca să scrie Biblia.

3) Rezultatul: Cuvântul infailibil (care nu greşeşte) al lui Dumnezeu.

De aceea, Biblia este fără greşeli şi absolut demnă de încredere.

Psalmi 119:89 „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”

Matei 24:35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

PUNCTUL II

BIBLIA ESTE O CARTE GREU DE ÎNŢELES

1 Corinteni 2:14-16 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?» Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Biblia este o carte greu de înţeles, pentru că ea a venit din infinit, la ce este finit – de la Nemărginit, Atotputernicul Dumnezeu, la omul mărginit. De aceea nu poţi înţelege Biblia aşa cum ai putea înţelege scrierile lui Platon sau Socrate.

Dacă Biblia ar putea fi înţeleasă de omul firesc (natural), ar fi o carte obişnuită şi nu ar mai putea fi Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL III

BIBLIA ESTE O CARTE UNITARĂ

2 Petru 1:21 „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Unitatea Bibliei este o minune. E o bibliotecă de 66 de cărţi, scrise de peste 35 de autori diferiţi, într-o perioadă de aproximativ 1500 de ani. Autorii alcătuiesc un fragment de umanitate, printre ei găsindu-se învăţaţi şi neînvăţaţi, incluzând împăraţi, pescari, slujbaşi de stat, ţărani, învăţători şi medici. În textele ei se include religie, istorie, legislaţie, ştiinţă, poezie, dramă, biografie şi profeţie. Totuşi părţile ei variate sunt la fel de armonios unite ca şi părţile care formează trupul omenesc. Pentru ca 35 de autori, cu un trecut şi o educaţie atât de deosebite, să scrie despre atât de multe subiecte, pe o perioadă de aproximativ 1500 de ani, într-o armonie absolută constituie o imposibilitate matematică. Asta nu se putea întâmpla! Cum ne explicăm atunci cazul Bibliei?

Singura explicaţie acceptabilă (mulţumitoare) este „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.

PUNCTUL IV

BIBLIA ARE O PUTERE DEOSEBITĂ

Evrei 4:12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător.”

1) Biblia spune că are o putere de separare la fel ca o sabie. Biblia desparte pe om de păcat (Psalmi 119:11 „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”), sau păcatul îl desparte pe om de Biblie.

Isaia 59:2 „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

2) Biblia spune că are o putere de reflecţie la fel ca o oglindă.

Iacov 1:22-25 „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

În Biblie ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu pe noi – ca păcătoşi.

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

3) Biblia spune că are o putere de curăţire la fel ca apa.

Efeseni 5:25-26 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.”

David s-a rugat că Dumnezeu să-l spele de nelegiuire şi să-l cureţe de păcat.

Psalmi 51:2 „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!”

4) Biblia spune că are o putere de reproducere (de înmulţire) la fel ca sămânţa.

1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

Suntem copii Lui Dumnezeu pentru că am fost născuţi în familia Lui Dumnezeu prin sămânţa care nu poate putrezi a Lui Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou.

Ioan 3:1-8 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: «Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?» Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou.» Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

5) Biblia spune că are o putere de hrănire la fel ca mâncarea.

1 Petru 2:2 „şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.”

Biblia este hrana spirituală a sufletului. Creştinul NU poate rămâne tare în Domnul dacă nu cercetează Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL V

BIBLIA PORUNCEŞTE CREDINCIOSULUI SĂ CERCETEZE SCRIPTURILE

2 Timotei 2:15 „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” este o poruncă.

Pe măsură ce vei studia Biblia, vei descoperi nu numai că ea conţine Cuvântul Lui Dumnezeu – ci că ea ESTE Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să reţii de asemenea că Biblia conţine cuvintele Lui Dumnezeu, cât şi cuvintele lui Satan, ale demonilor, îngerilor şi oamenilor – atât bune cât şi rele! Dumnezeu este ADEVĂRUL şi nu poate să mintă. Satan „este mincinos şi tatăl minciunii”.

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Omul este natural (firesc) şi de aceea limitat şi nu spune totdeauna adevărul.

Matei 22:15-46 „Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: «Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?» Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: «Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.» Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: «Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?» «Ale cezarului», I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: «Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: «Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.» Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.» Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.» Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: «Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» «Al lui David», I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: «Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: «Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?» Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

În pasajul biblic de la Matei 22:15-46 avem cuvintele lui Isus, ale fariseilor, ale irodienilor şi ale saducheilor. Fariseii, irodienii şi saducheii încercau să-L încurce pe Isus în învăţăturile Sale, ca să-L poată acuza de călcarea Legii lui Dumnezeu.

Cuvintele erau rostite cu intenţii rele, dezvăluind gândirea omului firesc, în paralel (odată) cu cuvintele lui Dumnezeu care veneau de pe buzele Lui Isus.

În timp ce cercetezi Biblia, puneţi următoarele întrebări:

1) Cine vorbeşte: Dumnezeu, un demon, un înger sau un om?

2) Cui vorbeşte: poporului Israel, neamurilor, Bisericii, oamenilor în general sau unui om sau fiinţe aparte?

3) Cum poate fi aplicat acest cuvânt la propria mea viaţă, ca să mă facă un creştin mai bun?

[Sursa: Viaţa creştină prin Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cu Psalmii, îndrumări biblice şi note culese de Porter Barrington, 1991]

One comment

  1. Codrin says:

    Fiţi binecuvântaţi! Aş dori să ştiu din ce cult evanghelic faceţi parte dvs. Domnul să vă binecuvânteze pentru site-ul ăsta, că multe lucruri folositoare aţi pus la dispoziţia oamenilor pentru a fi citite!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *