Imoralitate şi ocultism în muzica creştină

Pentru a asculta online sau a downloada, clic pe link.

Dan Bercian, Radio Unison Atenţie la muzica creştină!

Dan Bercian, Radio Unison Evanghelia falsă din cântările creştine

Dan Bercian, Radio UnisonImoralitate şi ocultism în muzica „creştină”, Partea I

Dan Bercian, Radio UnisonImoralitate şi ocultism în muzica „creştină”, Partea II

Dan Bercian, Radio UnisonMuzica – agentul sub acoperire infiltrat în Biserică

Dan Bercian, Radio UnisonMuzica New Age în biserică

Dan Bercian, Radio UnisonPsihoza in masa

Claudiu Pop, Radio UnisonDiabolus în muzică

Muzica New Age în biserică!

de Dan Bercian

Cu cât se apropie mai mult cea de a doua revenire a Domnului Isus Hristos pe pământ, cu atât nivelul luptei spirituale este tot mai ridicat, iar înşelătoria este tot mai mare. Lupta este pe viaţă şi pe moarte, şi cei ce nu sunt atenţi pot cădea cu uşurinţă în miile de capcane întinse de duşmanul nostru, adică de Satan.

Deşi ştiam şi am insistat aici de multe ori despre pericolul pe care îl reprezintă muzica aşa-zis creştină, în urma unei scrisori primită de la o tânără, Cosmina, care este foarte atentă cu tot ceea ce se întâmplă în jur, după ce şi ea, la rândul ei, a fost înşelată o vreme de această muzică, am constatat că subtilităţile vrăjmaşului sunt, cu adevărat, foarte fine şi, uneori, greu de identificat.

Înţeleg mai mult câtă nevoie are credinciosul azi de plinătatea Duhului Sfânt. Înţeleg că fără această plinătate suntem expuşi şi, de cele mai multe ori, înşelaţi. Creştini tineri şi bătrâni sunt înşelaţi, pentru că discernământ nu au decât cei plini de Duhul Sfânt şi care umblă pe calea pocăinţei în smerenie şi ascultare totală de Dumnezeu.

Aspectul sesizat de Cosmina are de-a face cu muzica „creştină” şi cu o melodie care deja a prins rădăcini puternice şi este una dintre cele mai îndrăgite, în special de tineri. Melodia a fost promovată între creştinii din vest de un grup creştin numit „Selah” (dar nu doar de ei) şi se numeşte „You Raise Me Up” („Tu mă ridici” sau „Tu mă înalţi”).

Această melodie a fost repede preluată de creştinii din România şi putem spune că a ajuns în top, mai ales între cei tineri.

Ce nu am ştiut mulţi dintre noi este faptul că nu grupul „Selah” a compus această melodie, ci a preluat-o de la un grup numit „Secret Garden”.

„Secret Garden” este un duo format din violonista de origine irlandeză Fionnuala Sherry şi pianistul norvegian Rolf Lovland. Nu ar fi mare problemă că melodia a fost preluată şi nu este a grupului „Selah”, ci problema mare este că „Secret Garden” este un grup care promovează muzica New Age, fiind unii dintre cei mai apreciaţi şi cunoscuţi interpreţi ai acestui gen! Ei s-au făcut remarcaţi în anul 1995, când au câştigat concursul Eurovision cu melodia „Nocturne”.

Cea mai cunoscută realizare a lor este melodia despre care discutăm azi, „You Raise Me Up”, melodie compusă în anul 2002 şi cântată de atunci de sute de interpreţi şi în multe variante.

Foarte pe scurt, despre muzica New Age.

Muzica New Age este definită ca un gen care produce inspiraţie şi sentimente pozitive, o muzică care produce vindecare sufletului şi cu efecte benefice asupra trupului. Nu mijloacele prin care se exprimă sunt importante, genurile sunt foarte variate şi diverse, cât efectul şi atmosfera în care îl invită pe ascultător.

Este în strânsă legătură cu yoga şi se prezintă pe sine ca o muzică care duce spre pace, spre vindecare prin meditaţie, spre relaxare, spre optimism. Are o strânsă legătură cu mediul înconjurător şi, în general, cu spiritualitatea New Age.

Melodiile au un caracter repetitiv, pentru a crea un sentiment hipnotic, de transă, şi cei ce promovează această muzică nu se sfiesc să afirme acest lucru. Piesele muzicale din acest gen, şi care durează o jumătate de oră sau mai mult, nu sunt rare. Motivul este tocmai ca ascultătorul să poată fi conectat un timp cât mai îndelungat la „sursa de vindecare şi relaxare”.

Aranjamentele vocale iniţial au fost rare în muzica New Age, de aceea au şi fost şi sunt înşelaţi mulţi creştini, care nu au putut să vadă ce se află în spatele orchestraţiei care îndeamnă spre meditaţie, dar, în ultimul timp, au devenit tot mai comune, în special când este vorba despre muzica tradiţională a indienilor americani, despre muzica tibetană sau care este inspirată din mitologie, aşa cum sunt legendele celtice.

Nu putem merge mai departe până nu spunem câteva cuvinte despre mişcarea New Age în general.

New Age este o mişcare globală, poate cea mai amplă dintre mişcările sociale contemporane.

Jon Block, sociolog la Kent State University din Ohio, spunea următoarele despre această mişcare:

„Ideea forte din mişcarea New Age este aceea că, pentru a avea o credinţă, nu e nevoie să îmbrăţişezi total o singură religie, căci toate au elemente de adevăr universal. Prin urmare, poţi lua câte ceva din fiecare religie şi să-ţi formezi un panteon de principii, pe care să-ţi construieşti propria religie personală. Mai mult: odată fuzionate, aceste elemente vor deveni valori cotidiene ale individului.”

Deci, foarte pe scurt, putem spune că în religia New Age totul este un amalgam, un amestec care îl poate duce în confuzie pe cel care nu este atent. Aici orice credinţă este bună dacă te împlineşte, dacă îţi aduce vindecare şi pace. Accentul se pune pe armonie: între oameni şi între om şi natură. De fapt, este umanism dus la extremă: orice îi face bine omului aici, pe pământ, este acceptat.

S-ar putea ca New Age să nu deranjeze alte religii (ba chiar constatăm că fac casă foarte bună împreună), dar ea intră în conflict direct cu creştinismul.

În creştinism totul trebuie să se facă pentru gloria lui Dumnezeu. În creştinism credinciosului nu i se promite o viaţă fără greutăţi aici pe pământ, dimpotrivă. Întemeietorul creştinismului, Isus Hristos, a mers pe calea suferinţei, şi aceasta este promisiunea şi pentru cei ce-L vor urma. Vindecarea în creştinism nu se face prin muzică şi relaxare, ci prin suferinţă şi lepădare de sine, prin ascultare totală de Dumnezeu.

Apoi, creştinismul intră în conflict cu religia New Age pentru că Isus Hristos, întemeietorul creştinismului, a spus că El este singura cale către Dumnezeu, iar în New Age căile sunt nenumărate.

În Ioan 14 cu 6 citim: „Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Isus Hristos ori este un mincinos şi sunt, într-adevăr, multe căi către Dumnezeu, ori El este Dumnezeu şi calea este doar una, adică Isus.

Evident că un creştin autentic crede că Isus Hristos este singura cale către Dumnezeu şi că nu sunt nici măcar două. Adică Hristos plus Biserica sau Hristos plus sfinţii. Fie că sunt două căi sau un milion de căi, înşelarea este aceeaşi. Singurul adevăr care îi poate aduce omului salvare este că Isus Hristos este singura cale către Dumnezeu.

Cu toate acestea, învăţăturile New Age s-au infiltrat în grupările creştine şi mulţi creştini sunt înşelaţi. Evanghelia prosperităţii cu promisiunile ei de pace, fericire, bunăstare, sănătate, evanghelie care are atât de mare influenţă azi între creştini, este de sorginte New Age-istă, este o înşelătorie. O observ peste tot, chiar în comunităţile care se pretind a fi fundamentaliste, atunci când omul este îndemnat în a-L căuta pe Dumnezeu nu pentru ceea ce este El, ci pentru ceea ce dă El. Am auzit pe mulţi spunând că vor să se alăture unei comunităţi de credincioşi pentru că în mijlocul lor au găsit pace, linişte, şi-au găsit serviciu sau au nevoie de vindecare trupească sau sufletească. Aceasta poate fi doar New Age!

Sigur că o întâlnire reală cu Dumnezeu duce la pace şi linişte sufletească şi, uneori, chiar la vindecare trupească, dar aceasta nu se poate face decât prin pocăinţă şi prin ascultare deplină de Dumnezeu, prin cruce, iar crucea mulţi nu o cunosc şi nu vor să o cunoască, semn că nu L-au cunoscut nici pe Cel ce a purtat-o pentru noi, pe Isus Hristos.

Apoi, New Age s-a infiltrat în viaţa credincioşilor prin muzică. Muzica este un atu deosebit de important al acestei mişcări. Pe lângă „Secret Garden”, sunt multe alte nume cunoscute din muzica New Age, nume a căror muzică este foarte ascultată, chiar de creştini. Să amintim doar pe câţiva mai cunoscuţi: Vangelis, Mike Oldfield, Enya, Yanni.

Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, creştinismul a fost infestat cu muzica rock, aşa-numitul „rock creştin”, chiar „heavy metal creştin”! Cum spunea cineva, termenul de „muzică rock creştină” este un nonsens. Este ca şi cum ai spune „curvie creştină” sau „crimă creştină”. Nu poate exista aşa ceva. Deşi mulţi acceptă acest gen de muzică şi chiar cred că poate face bine lucrării creştine.

Dar iată că Diavolul a ştiut să ducă lucrurile pe o direcţie mult mai periculoasă, şi anume muzica ambientală, instrumentală, de relaxare. Despre care unii creştini spun că îi duce în cer. Poate în cel de-al doilea cer, acolo unde se pare că se află puterile întunericului care stăpânesc acest veac şi cu care creştinii au de luptat. Cu siguranţă, nu îi duce în cel de-al treilea cer, acolo unde Se află Dumnezeu şi sfinţii Lui îngeri. Nu îi poate duce decât în cerul în care ajung necredincioşii atunci când ascultă această muzică şi sunt deosebit de impresionaţi. Este absurd să ne gândim că o muzică de inspiraţie drăcească, chiar dacă sună frumos, te poate duce în prezenţa lui Dumnezeu!

Muzica „creştină” a devenit azi o junglă în care te aşteaptă, la fiecare pas, pericole de moarte. Şi nu puţini sunt cei ce-şi pierd viaţa. Am mai spus-o şi cu altă ocazie şi o spun din nou: puţine lucruri în Biserică fac atât de mult rău ca muzica. Muzica este răspunzătoare în mare parte de starea firească a celor ce se numesc credincioşi.

https://www.youtube.com/watch?v=xHQMP1kw54U

https://www.youtube.com/watch?v=faKFcfytlxU

https://www.youtube.com/watch?v=UddLOA-QoqM

Întorcându-ne la subiectul nostru şi la melodia „You Raise Me Up”, tradusă în limba română prin „Tu mă ridici” sau „Tu mă înalţi”, dacă o veţi asculta cu atenţie veţi constata puterea şi impresia deosebită pe care o are asupra sufletului. De fapt, această particularitate se poate observa în marea majoritate a cântărilor noi, moderne, creştine. Accentul se pune pe puterea de impresie pe care melodia, prin instrumentaţie, prin cuvinte sau, mai nou, prin efectele vizuale, o are asupra sufletului. Niciodată nu a fost o aşa presiune asupra sufletului, pentru că niciodată Cel Rău nu a avut la îndemână atât de multe instrumente, mijloace ca acum, pentru a atinge această parte a omului.

Noi suntem trup, suflet şi duh, şi întâlnirea lui Dumnezeu cu noi trebuie să se întâmple pe terenul duhului nostru. Şi aceasta se face cu mijloacele lui Dumnezeu, la cercetarea şi atingerea Duhului Sfânt. Duşmanul a reuşit să ne impresioneze la nivelul sufletului şi aşa să ne facă să credem că am intrat în legătură cu Dumnezeu.

Hitler şi mulţi alţi criminali fanatici se delectau ascultând muzică clasică şi sunt convins că aveau o impresie bună despre starea lor sufletească. Oamenii păcătoşi şi corupţi ai lumii sunt mari amatori de artă, de muzică, şi în momentele lor de extaz chiar cred că L-au atins pe Dumnezeu şi sunt în prezenţa Lui. De aceea, religia New Age le convine şi le place. Orice îţi aduce o stare de exaltare este dumnezeiesc şi este, în final, o dovadă că Dumnezeu poate fi atins în felul acesta, şi nu prin pocăinţă şi prin zdrobire de sine.

Dar acum această minciună a intrat, graţie mijloacelor moderne şi a nevegherii noastre, şi în adunările pocăiţilor. Vedetele creştine din ţară storc lacrimi de la tineri şi bătrâni deopotrivă cântând „Tu mă ridici”, o melodie New Age care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Oare la cine s-a gândit iniţial cel ce a compus versurile când a spus: „tu mă ridici”? Cine era cel care îl ridica şi din ce? În cel mai bun caz, era un om sau poate dumnezeul veacului acestuia, căruia cei din mişcarea New Age îi aduc închinare, Lucifer.

Veţi spune că nu am ştiut, că noi la Dumnezeu ne-am gândit când am cântat! Şi ce dacă? Aşa vrea şi Diavolul, să nu ştim şi să facem tot felul de lucruri care nu au de-a face cu Dumnezeu, dar să I le atribuim Lui!

Problema noastră, a creştinilor azi este că ne permitem prea multe, avem o prea mare îngăduinţă faţă de multe lucruri. Şi n-ar trebui să fie aşa.

În primul capitol din epistola către Galateni apostolul Pavel scria aşa, la versetul 4:

„El (Isus) S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.”

Noi spunem că Domnul Isus a murit pentru ca noi să trăim veşnic. Orice om va trăi veşnic, fie în iad, fie în rai. Dar, mai întâi, Domnul Isus S-a dat pentru ca să fim smulşi din acest veac rău, să nu mai avem de-a face cu acest veac rău atât timp cât mai trăim pe acest pământ. Să ne smulgă din grădina lui Lucifer, grădină în care creşte viguros şi copacul New Age, şi să ne planteze în grădina lui Dumnezeu. Să nu mai fim infectaţi de lucrurile lumii. Şi, când spun lucrurile lumii, nu spun doar păcate grave, precum curvia sau crima, ci orice lucru care are de-a face cu lumea Celui Rău! Şi muzica este unul dintre acestea. Pe lângă ea mai sunt multe, multe altele, care aparţin de lume şi sistemul ei, şi creştinii le iubesc, semn că nu au fost smulşi din lume, ci au rădăcini puternice în ea.

Am citit recent o carte despre martirii credinţei din fosta Uniune Sovietică. O carte cutremurătoare, care arată ce înseamnă să fii creştin autentic.

Metodele prin care securitatea comunistă căuta să-i abată pe credincioşi de pe calea credinţei mi-au dat mult de gândit şi m-au făcut să-mi întăresc gândirea că Dumnezeu nu vrea să facem niciun compromis, nici măcar unul mic.

Liderilor şi credincioşilor de atunci li se promitea libertatea în schimbul trădării. Dar foarte mulţi nu vroiau să colaboreze cu torţionarii lor şi să-şi trădeze fraţii. Atunci tonul se îndulcea. Unui deţinut care nu vroia cu niciun preţ să participe la lecţiile de învăţământ politic din închisoare, preferând carcera, i s-a propus să meargă totuşi la lecţii, cu promisiunea că nu va trebui să participe la ele, doar să fie acolo, putea să doarmă în timpul acela. Şi credinciosul a preferat carcera.

Un alt tânăr credincios aflat în armată şi care refuza orice activitate care era contrară învăţăturilor lui Dumnezeu, după multe persecuţii, a fost ispitit cu propunerea ca dacă va accepta doar o dată să meargă cu ceilalţi la cinematograf, doar o dată, va fi lăsat în pace şi nu va mai fi batjocorit. Şi el a refuzat categoric!

Şoapta lui Satan din grădin Edenului se repetă şi azi în multe feluri. Tinerii creştini, dar nu doar tinerii, îşi spurcă ochii prin ceea ce văd la televizor şi internet şi cred că Dumnezeu este cu ei. Cândva, în timpul persecuţiei comuniste, tinerii credincioşi spuneau: „Niciun fel de compromis, nici măcar o dată la cinematograf!” Azi tinerii creştini cresc cu cinematograful în casă şi cu căştile pe urechi. Muzica lumii le spurcă urechile şi le strică mintea şi, din nefericire, şi ceea ce ei numesc muzică creştină face la fel de mult rău, dacă nu chiar mai mult.

Vă rog să vă gândiţi la următorul aspect: melodia „You Raise Me Up” a grupului „Secret Garden” a făcut istorie şi a cucerit zeci de milioane de oameni nenăscuţi din nou, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, pe Domnul Isus Hristos, oameni care trăiesc în păcat, după felul lumii acesteia. Aceşti oameni corupţi de păcat şi fără de Dumnezeu s-au delectat cu această melodie şi s-au închinat înaintea ei. Acum, aceeaşi melodie, fără niciun fel de modificări, nici în text şi nici în instrumentaţie, a fost preluată de creştini. Ei au spus că atunci când o cântă se gândesc la Dumnezeu şi totul este în regulă. De fapt, închinarea idolatră a continuat în rândul creştinilor. Ce place lumii place şi creştinilor! Ce aduce mângâiere celor ce-L detronează pe Isus Hristos din poziţia Lui de Singur şi Unic Mântuitor, de singură cale spre Dumnezeu, aduce mângâiere şi delectare şi satisfacţie sufletească şi celor ce spun că ei cred în Isus Hristos şi-L onorează! Câtă înşelare! Biblia ne îndeamnă să nu iubim lumea şi lucrurile ei, ori noi tocmai asta facem!

Lucrările făcute de Duhul se răsfrâng dureros de mult, pentru că tot mai puţini slujitori sunt dispuşi să vegheze şi să nu lase apostazia în adunări şi în viaţa lor înşile. În schimb, proliferează lucrările sufleteşti pe care oamenii le confundă cu cele duhovniceşti.

Lucrările sufleteşti se pot face prin priceperea omului şi prin abilităţile lui şi chiar prin intervenţia puterilor întunericului, dar cele duhovniceşti nu se pot face decât prin Duhul Sfânt, Duh care vine doar atunci când omul ascultă în totalitate de Dumnezeu şi se leapădă de sine, acceptă crucea în fiecare zi.

Rar mai vedem azi oameni purtând crucea lui Hristos, de aceea şi lucrările Lui azi sunt tot mai rare, şi înşelătoria tot mai mare.

Nu mi-am închipuit niciodată că o melodie New Age va deveni un cântec iubit în adunările copiilor lui Dumnezeu.

Doamne, ai milă de noi!

Sursa: https://www.radiounison.ro/editorial/muzica-new-age-in-biserica.html

Dan Bercian, Radio Unison – Imoralitate şi ocultism în muzica „creştină”

Imoralitate şi ocultism în muzica „creştină”

de Dan Bercian

Mă văd nevoit să scriu din nou despre influenţa muzicii aşa-zis creştine. Am mai scris câteva articole pe această temă şi nu mi-am propus, în mod deosebit, să mai scriu şi altele. S-a întâmplat însă, deşi nimic nu este la întâmplare, să dau peste un material, bine documentat (şi care a fost tradus pentru voi în cele ce urmează), care vorbeşte despre unele aspecte din viaţa „vedetelor” de muzică „creştine”, material care m-a uimit şi m-a făcut să văd că problema este mult mai gravă decât am crezut.

După ce am scris despre melodia „You Raise Me Up” a grupului de muzică New Age „Secret Garden” şi preluată de aproape toate formaţiile creştine, mulţi s-au supărat pe mine, chiar unii dintre cei apropiaţi. N-am avut niciun moment de ezitare şi am ştiut că am făcut ceea ce a trebuit. Acum cred şi mai hotărât că puţine lucruri fac atât de mult rău în biserici ca şi muzica aşa-zis „creştină”. Şi constat că nu mai au discernământ nici cei puşi să vegheze asupra acestui aspect.

Voi prezenta azi trei „vedete” de muzică „creştină”. Influenţa lor în lumea creştină este considerabilă! Mai ales a lui M. W. Smith, deoarece compoziţiile lui se cântă în aproape toate bisericile neoprotestante din lume. Şi nu doar neoprotestante. Am văzut o filmare dintr-o biserică ortodoxă coptă din Australia, biserică în care un grup de femei cântau una dintre compoziţiile lui M. W. Smith!

Nu pot să nu constat puterea de impresie a acestor compoziţii şi faptul că toţi le caută şi îşi doresc să cânte aceste melodii. Din cauza puterii lor de impresie, toţi consideră că aceste compoziţii Îl au pe Dumnezeu în spatele lor, fiind sursă de inspiraţie. Şi eu am trecut prin aceasta chiar la începutul vieţii mele de credinţă şi am trăit odată o impresie atât de puternică, ascultând o melodie a lui M. W. Smith, încât nu o puteam compara cu nimic altceva de până atunci din experienţa mea creştină. A fost cea mai puternică experienţă spirituală de până atunci din viaţa mea, ca şi stare emoţională.

Atunci nu ştiam ce ştiu acum despre M. W. Smith şi alţi cântăreţi „creştini”. Nu ştiu cum să Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a păzit şi nu m-a lăsat să merg pe această direcţie a închinării false şi că, treptat, treptat, mi-a descoperit tot mai mult din pericolul imens pe care îl prezintă „muzica creştină” contemporană.

Sunt aproape îngrozit, acum că am început să văd ce stă în spatele acestei muzici, de proporţiile imense ale înşelătoriei în care se află creştinismul evanghelic azi. Înşelătorie care vine prin muzică.

Mi-am adus aminte de ceea ce îmi scria o tânără care studiază muzica în Geneva (citiţi articolul „Platon şi Socrate despre muzică”) şi de ceea ce le-a spus profesorul lor la un curs: „Există în istorie o influenţare a societăţii prin muzică. Dacă vrem să schimbăm legile tradiţionale, să schimbăm muzica.“ ( Platon)

Şi am înţeles că ceea ce modelează şi uniformizează azi „faţa” bisericii este muzica! Aceeaşi muzică a ajuns să se cânte în toată lumea, în toate bisericile evanghelice, de orice fel şi de orice nuanţă! Şi toţi au ajuns la fel! Legile tradiţionale au fost schimbate prin muzică! Este uimitor şi înfricoşător în acelaşi timp. Pentru că iată cine sunt cei ce ne modelează şi ne fascinează cu muzica lor:

Amy Grant

Amy Grant, regina muzicii pop, spunea: „De ce să te izolezi? Te izolează destul viaţa. Mă simt atât de izolată când intru într-o încăpere şi cineva spune: „Este creştină şi NIMENI NU-MI ÎNTINDE O MÂNĂ şi toată cocaina dispare…”(Bob Millard, Amy Grant, p. 169)

Biblia spune în 2 Timotei 2 cu 22: „Fugi de poftele tinereţii”, dar Amy spune: „Dezmierdările apar…Ca şi tânără, când ofeream parte din mine cuiva, ştiam că era vorba doar de flirt, DE PUŢINĂ DISTRACŢIE…” (Bob Millard, Amy Grant, p. 30)

Amy Grant afirma în „Ladies Home Journal” (dec. 1985, p. 210): „Mi se pare că oamenii care resping cu vehemenţă relaţiile sexuale dinainte de căsătorie, au avut parte de ceva experienţe dureroase în viaţă. La fel sunt cei ce spun un „Nu” categoric rock ‘n roll-ului. Există posibilitatea ca toate acestea să aibă vreo legătură cu ceva experienţe triste din trecut…”

Cântecul lui Amy, „Baby, Baby”, a fost fără precedent în istoria muzicii gospel, fiind situat pe locul întâi în revista Billboard. Revista „People” (15 iulie, 1991, p. 71) afirma despre videoul lui Amy, „Baby, Baby”: „Iat-o pe sfânta de Amy îmbrăţişându-se cu un tip mişto, şoptindu-i „Baby, Baby” la urechi şi arătând destul de ATRACTIVĂ ŞI PĂCĂTOASĂ…” După toate aceste remarci, Amy se confesează: „Încerc să arăt SEXY ca să-mi vând albumul…” (Rolling Stone, 6 iunie, 1985, p. 10)

În 1998 Amy şi-a părăsit soţul cu care a fost căsătorită timp de 16 ani, Gary Chapman. Gary s-a aşezat efectiv în genunchi înaintea ei şi a rugat-o pe Amy să nu plece. În iunie 1999 Amy a divorţat de Gary. Iar la scurtă vreme, în martie 2000, Amy s-a căsătorit cu starul de muzică country Vince Gill. În 1996, soţia lui Vince a găsit un bileţel pe care scria – „Te iubesc, Amy” – în geanta lui de golf (People, 29 noiembrie, 1999). Încă din 1994, Amy i-a spus lui Gary: „Mi-am dat inima unui alt bărbat” (CCM, ianuarie 2000, p. 36).

Amy recunoaşte la ABC „Primetime”, „Cred că o parte din mine l-a iubit (pe Vince) instantaneu.”

Cu toate că Amy neagă orice contact sexual cu Vince înainte de căsătoria lor – puţini o cred – inclusiv Gary Chapman. Când a fost întrebat dacă Amy şi Vince aveau o relaţie, Gary a răspuns: „Pot să dau un răspuns la această întrebare? Da. Voi da vreun răspuns? Probabil că nu. După cum mărturiseşte Amy, ei au fost prieteni foarte dragi ani de zile. Cred că cei mai mulţi oameni ar putea adăuga aici. Eu mă opresc aici şi las restul pe seama abilităţilor lor matematice.”

În albumul lui Amy, Lead Me On, Amy şi Michael W. Smith au scris cântecul „păcat-ispită-adulter”, intitulat „Faithless Heart” (Inimă necredincioasă):

Uneori femeia din mine

Rătăceşte departe de casă,

Şi în mintea mea trăiesc o viaţă

Care mă înfrigurează până la oase.

O inimă care caută nişte braţe ce nu pot fi găsite,

Dar cine este străinul pe care dorinţa din mine îl caută?

Nu ştiu.

Dar mă sperie cu adevărat,

Pentru că am un soţ acasă care are nevoie ca să-i fiu credincioasă…

O, inimă necredincioasă!

Mă ispiteşti până în adâncuri….

Dumnezeule, tu ştii că aceste sentimente ale mele

Ar putea distruge lumea mea,

Ruinând promisiunile

Pe care o inimă mai puternică le-a făcut odată…”

(Faithless Heart, Amy Grant – Lead Me On, 1998)

Inimă necredincioasă – cât de adevărat a fost acest lucru…

Ocultismul în muzica lui Amy Grant

Un „semn” înfricoşător care se infiltrează în muzica creştină contemporană este legat de simbolurile oculte. Iar multe dintre aceste simboluri sunt semne clare şi sfidătoare ale unor legături cu ocultismul. Harper’s Encyclopedia of Mystical & Paranormal Experience (p. 594), spune: „Simbolurile sunt importante în toate învăţăturile oculte, pentru că ele conţin înţelepciune secretă accesibilă doar celor iniţiaţi.”

În videoclipul lui Amy, „That’ What Love is For”, unele simboluri oculte sunt afişate într-un mod clar şi deschis. În videoclip, Amy, îmbrăcată într-o robă roşie (folosită în ritualurile vrăjitoreşti), afişează într-un mod ciudat o stea cu şase capete în palme. Este un lucru cunoscut faptul că palmele sunt „punctul de contact” principal în ocultism. De aceea îţi aşezi mâinile pe o tablă Quija şi dai mâna într-o şedinţă. Steaua cu şase capete pe care o „transmite” Amy, este un hexagram. „Hex” este o vrajă folosită pentru a transmite un blestem. Hex este de asemenea un cuvânt grecesc pentru cifra şase. Sean Sellars, fost satanist, care a fost condamnat pentru că a sacrificat 3 oameni lui Satan, spune în cartea sa, „Web of Darkness” (Pânza întunericului, p. 51): „Hexagramul este considerat de către unii ca fiind cel mai puternic şi mai rău semn în satanism şi în toată lumea ocultă.” Sellers mai adaugă: „Hexagramul este folosit mai ales în vrăjitorie pentru a chema demonii din adânc.”

În timp ce Amy afişează „hexagramul”, un bărbat misterios, îmbrăcat în negru, începe să sape o chitară (blestemul) din „adânc”! Aceasta nu este coincidenţă sau accident. Aceste videoclipuri costă mii de dolari. Ele sunt pregătite şi coregrafiate până în cel mai mic detaliu.

Michael W. Smith

Inside Music (ian/febr. 1991) descriau un concert al lui Michael W.Smith: „Concertele lui adună sute de mii de fani împreună în fiecare an, mai ales tinere care ţipă întruna afecţiunea pe care i-o poartă. Pentru fanii lui, Smith este considerat absolut, de neîntrecut.”

Scuza continuă pe care rockerii creştini mereu o aduc este că ei încearcă să ajungă la inima tinerilor cu Evanghelia lui Isus Cristos folosindu-se de muzica rock ca de un instrument ajutător.

Iată ce a scris un reporter secular din „Birmingham News”, după ce a vizionat un concert a lui Michael W.Smith: „Dacă nu sunteţi familiari cu M. W. Smith ca făcând parte din lumea muzicii creştine contemporane, puteţi participa la concertele lui şi veţi pleca de acolo cu nimic mai înţelepţi.” (The Birmingham News, 12 febr, 1993, p. 5c).

Este uimitor să afli de la un necreştin că M. W. Smith nu are nimic de dat unei lumii care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu! Cum o să ajungi la tineri cu Evanghelia lui Isus Cristos dacă ei nici măcar nu pot spune despre tine că eşti creştin?!

Un creştin trebuie să se deosebească de restul (1 Petru 2:9), să fie curat (1 Timotei 5:22; 2 Corinteni 7:1), sfinţit (1 Corinteni 6:11), separat de lume (2 Corinteni 6:17) şi sfânt (1 Petru 1:16). Dar după spusele lui Michael: „Totdeauna o să întâlneşti un grup de oameni conservatori. Ei spun că n-ai voie să faci asta, că n-ai voie să faci aceea, … nu ai voie să bei, nu ai voie să fumezi, …. este un mod de gândire destul de bizar.” M. W. Smith (The Birmingham News, februarie 1993, p. 1b).

Cu câţiva ani în urmă, M. W. Smith a participat la turneul de muzică rock a lui Amy Grant. A fost un eşec total. Aşa că Smith s-a întors să cânte „creştinilor”.

Ocultismul din muzica lui M. W. Smith

Pe spatele albumului lui Michael W. Smith, „The Big Picture”, stă scris numele lui M. W. Smith scris invers (de la dreapta la stânga). Unul dintre primele semne ale satanismului este scrierea inversă. Aliester Crowley, un guru al satanismului modern (şi mentorul multor grupuri rock) spunea în cartea lui despre magie, „Magick in the orz and Practice”: „… învaţă-l să scrie INVERS, … învaţă-l să gândească INVERS prin mijloace externe, după cum urmează:

a. Să scrie INVERS…

b. Să umble INVERS…

c. Să asculte înregistrări fonice INVERS

d. Să înveţe să vorbescă INVERS…

e. Să înveţe să citescă INVERS…”

(Crowley, Aliester. Magick: Liber ABA, book four, 1994 Ordo Templi Orientis Edition, p. 639)

Altceva, deosebit de alarmant, stă ascuns în scrierea numelui lui Michael W. Smith de pe acest album. Litera „M” din Michael şi „T” din Smith face parte din alfabetul runic (runic înseamnă secret) folosit în vrăjitorie şi în satanism!

În „Dicţionarul cultelor, sectelor, religiilor şi ocultismului”, scrie despre „rune”: „De la cuvântul german raumen, ce înseamnă „secret” sau „mister”. În vrăjitorie o „rună” este un cântec magic. Există diferite alfabete runice folosite de către grupurile oculte.” (Mather, George A. şi Larry Nichols, The Dictionary of Cults, Sects, Religions and the Occult, p. 235)

Autor şi cercetător în simboluri oculte, dr. Cathy Burns, a fost aşa de alarmată de folosirea caracterelor runice de către Michael W. Smith pe coperta albumului „Big Picture”, încât i-a scris lui Smith cerându-i o explicaţie. Iată ce răspuns a primit: „Când i-am scris lui Smith despre aceasta, managerul lui mi-a scris înapoi. El a negat că albumul ar conţine caractere runice, dar mi-a spus că dacă vreau să aflu mai multe despre aceste caractere ar trebui să caut mai multe informaţii la bibliotecă! Probabil că nu este pentru folosirea acestor caractere, dar cu siguranţă nu a încercat să mă avertizeze că aceste caractere sunt simboluri oculte.” (Dr. Cathy Burns, Masonic and Occult Symbols Illustrated, p. 288)

În cartea, „Web of Darkness”, fostul satanist Sean Sellers spunea: „Runele sunt cea mai veche formă de cunoştinţe oculte şi magie… folosirea lor întoarce persoana împotriva lui Dumnezeu.” (Sean Sellers, Web of Darkness, p. 72)

Albumul de Crăciun al lui Michael W. Smith, are cea mai bizară copertă de album care a putut fi văzută vreodată. Michael W. Smith pur şi simplu stă pe un scaun într-o poziţie ciudată. Ce face acolo? După o prezentare cu slideuri despre rockul creştin, am expus şi coperta albumului „Christmastime” al lui Michael W. Smith cu remarca: „Ce copertă ciudată are!” Dar nu aveam nicio idee ce făcea de fapt Smith! După prezentare, un bărbat a venit la mine şi mi-a spus ca Michael folosea caractere runice. Trupul lui forma litera „T” iar baza scaunului forma litera „M”. Incredibil!

Sandy Patti

În anul 1995, valuri de şoc au zguduit planeta CCM (Contemporary Christian Music). Sandy Patty a mărturisit că trăia în adulter din 1991 cu cântăreţul Don Peslis. Şi el nu era primul. „Christianity Today” afirmă: „Potrivit câtorva surse independente care în perioade diferite ştiau despre activităţile cântăreţei Sandy Patti, ea a avut două relaţii extra-maritale, în ambele cazuri cu bărbaţi căsătoriţi.” (Christianity Today, 11 septembrie, 1995, p .72)

Mare parte din cariera ei la CCM, Sandy Patti şi-a petrecut-o trăind în adulter cu bărbaţi căsătoriţi! Atunci când Sandy Patty apărea pe scenă, depunând mărturie şi cântându-I Domnului, ea trăia în adulter! Sandy a divorţat la scurtă vreme de soţul ei şi s-a căsătorit cu Peslis, chiar dacă soţul ei a fost dispus să o ierte şi să-şi refacă căsătoria.

„PsychoHeresy Awareness” scria: „Popularitatea crescândă a lui Sandy Pattty este un indiciu al stării de jos a creştinilor care rostesc numele lui Cristos, dar nu vor să urmeze doctrina Bibliei. Faptul că te căsătoreşti cu o persoană cu care ai comis adulter nu rezolvă problema, ci creează o continuă stare de neascultare faţă de Dumnezeu. Cum se căieşte cineva de păcatul adulterului în timp ce se afişează într-o relaţie cu un fost părtaş al acestui păcat? (PsychoHeresy Awareness Letter, martie-aprilie 1998, pp.1, 8)

Cu toate acestea, Sandy este mai populară ca niciodată.

Pentru azi mă opresc aici, dar poate voi reveni pentru că mai sunt multe altele de spus şi despre alte vedete ale muzicii creştine contemporane.

Sursa:

https://www.radiounison.ro/editorial/imoralitate-si-ocultism-in-muzica-%E2%80%9Ccrestina%E2%80%9D.html

Unul dintre argumentele folosite de susţinătorii muzicii rock „creştine” este acela că prin muzica rock se ajunge la urechile şi inimile celor ce iubesc această muzică şi care, în alte condiţii, nu ar accepta să asculte un mesaj evanghelic. Ei susţin că rock-ul „creştin” (sau muzica creştină contemporană) este instrumentul ideal pentru a ajunge la inimile tinerilor. Din nefericire, mulţi cred acest argument deşi el nu are nici un fundament scriptural. De fapt muzica rock „creştină” nu are nici un alt fel de argument, statistic bunăoară, şi nici măcar al bunului simţ.

Cei de la Barna Research Group au realizat un sondaj cuprinzător despre tinerii creştini, intitulat „Third Millennium Teens Report”. La pagina 68 stă scris: „Printre surprizele pe care le-am avut întocmind acest sondaj, se află faptul că tinerii nu merg la biserică pentru că muzica care se cântă acolo este la modă.”

Tot în acest raport, la pagina 54, cei de la Barna Research Group au alcătuit o listă cu „ce caută tinerii să afle într-o biserică”. Dintr-o listă cu 18 puncte, la neînsemnatul punct 14 se afla şi tipul de muzică! Rapoartele întocmite de către institutul Barna, dau o rată de eroare de mai puţin de 5%. Deci pretextul muzicii rock nu este decât un mit! Statisticile arată clar acest lucru!

Unul dintre cei mai sinceri (dar înşelat) promotori ai rock-ului creştin, este artistul de la CCM (Contemporary Christian Music), Charlie Peacock. În cartea sa, „At The Crossroads” (La răscruce de drumuri), Peacock admite că rock-ul creştin NU reuşeşte să ajungă la inima oamenilor necredincioşi! Peacock a chestionat 35 de artişti celebri din lumea CCM. Le-a cerut să „estimeze numărul scrisorilor primite de la necredincioşi de-a lungul carierelor lor.” Peacock scrie: „Peste 50% au răspuns că au primit doar zece sau mai puţin de zece astfel de scrisori”. El adaugă: „Trebuie să acordăm o atenţie deosebită posibilităţii că evanghelismul şi impactul cutural pe care le producem (prin muzica rock) să fie foarte slabe.” (Peacock, Charlie, At The Crossroads, p. 184) Şi vă aduc aminte că această afirmaţie vine din partea unuia dintre cei mai mari suporteri CCM!

Rock-ul creştin şi mare parte din muzica creştină contemporană, nu îi duce pe oameni la mântuire. Ele aduc doar orbire spirituală şi pervertire în rândul creştinilor, în special al tinerilor.

Un veteran de la CCM, Michael Card, ne avertizează în legătură cu muzica creştină contemporană: „Direcţia şi sistemul de valori se înrăutăţesc mai rapid decât îşi poate imagina vreunul dintre noi.” (Christianity Today, 20 mai, 1996, p. 22)

Michael English

Faimoasele premii Dove (versiunea creştină a premiilor Grammy) au avut o noapte fără precedent în anul 1994. Michael English, superstarul CCM (Contemporary Christian Music) ce a făcut parte din grupul celebru al lui Bill Gaither, a bătut recordul fiind decernat cu şase premii Dove! Tot atât de neaşteptat, peste nici 24 de ore, English a convocat o conferinţă de presă pentru a mărturisi o relaţie cu Marabeth Jordon din grupul de muzică „creştină” „First Call”. Pentru a face lucrurile şi mai rele, ambii erau căsătoriţi şi Jordon era însărcinată cu copilul ilegitim al lui English!

În ciuda acestei relaţii făcute publice, chiar anul următor (!!!), English a câştigat un alt premiu Dove pentru înregistrările făcute cu grupul lui Bill Gaither (grup care are un impact enorm asupra creştinilor de orice vârstă). La scurtă vreme ziarele de scandal s-au umplut cu tot felul de murdării puse în seama lui English. Se spunea că ar fi frecventat cluburi de striptease, că ar avea o relaţie cu o stripteuză, că ar fi fost arestat de hărţuire sexuală (plângeri din partea unei foste amante pe care a părăsit-o). În timpul acestei perioade în care păcatul lui era expus public, English încă lucra bucuros la CCM!

În 2000 English a fost arestat şi a pledat vinovat că ar fi încercat de 12 ori să obţină în mod ilegal prescripţii pentru sedative. În ciuda rebeliunii sale publice, English încă poate fi văzut susţinând concerte creştine, iar pentru o vreme a fost chiar gazda show-ului „Michael English la TBN”. Fără nicio jenă English admite dependenţa lui de droguri afirmând: „A fost o greşeală inocentă. I s-ar fi putut întâmpla oricui.”

De ce să scoatem la iveală aceste murdării care au infestat lumea CCM? Deoarece creştinii trebuie să se trezească şi să vadă roadele muzicii rock. Muzica rock s-a născut şi a fost hrănită cu seminţele revoltei. Numind-o creştină şi schimbând câteva cuvinte nu va transforma natura plină de rebeliune a muzicii rock. Anuarul Enciclopediei Britanice (Encyclopedia Britannica Yearbook) din 1956 descria rock’n roll-ul ca „sălbăticie insistentă… în competiţie deliberată cu ideile artistice ale junglei.”

Rockerul secular, Lita Ford a prins ideea: „Ascultă, rock’ n roll-ul nu e biserică. Este o chestiune murdară. Şi tu trebuie să fii rău. Dacă eşti bunicel, bunicel, nu poţi cânta o astfel de muzică…” (Los Angeles Times, 7 august, 1988)

Starul rock (şi homosexual), David Bowie spunea: „Rock-ul a fost totdeauna muzica diavolului. Cred că rock ‘n roll-ul este periculos… cred că prevestim ceva mai întunecos decât noi înşine.” (Rolling Stone, 12 februarie, 1976)

Este evident că roadele lumii CCM miros urât de păcatul şi rebeliunea muzicii rock.

Dc Talk

Cei de la „Dallas Morning News” (27 aprilie, 1996), descriu un concert dcTalk, astfel: „În timp ce ţipetele stridente ale tinerilor au umplut sala (Dallas Convention Center) înainte de apariţia pe scenă a celor de la dc Talk, unul dintre puţinii adulţi din mulţime a zis: „Este exact ca la Beatles.”

Rockerul secular Kurt Cobain (grupul „Nirvana”) a fost unul dintre cei mai înverşunaţi anticrişti din lume (s-a sinucis, aşa ca multe alte vedete de muzică rock, la doar 27 de ani). Cobain a scris cu spray pe zidurile din cartierul său, „AVORTAŢI-L PE CRISTOS” şi „DUMNEZEU E HOMOSEXUAL” (Des Barres, Pamella, Rock Bottom, p. 54-55). Grupul dcTalk (parte din lumea de la CCM, unul dintre cele mai cunoscute grupuri de muzică declarate creştine), îi aduc un omagiu anticristului Kurt Cobain cântându-i cântecul „All Apologies” în concertele lor! Toby McKeehan (alintat de fani cu numele de Toby Mac) de la dcTalk, a afirmat la USA Today: „Uneori considerăm că este un lucru negativ faptul că suntem etichetaţi ca şi formaţie creştină…”

Multe s-ar putea spune despre „dc Talk”. Pentru că nu avem timp pentru toate ne oprim la albumul Jesus Freak (se poate traduce în multe feluri: capriciul sau ciudăţenia sau fantezia sau zbenguiala sau monstruozitatea lui Isus), album produs în 1995, şi la videoclipul realizat după melodia „Jesus Freak”. Realizatorul acestui videoclip este Simon Maxwell. Nu este creştin, dimpotrivă. Acest Simon Maxwell a realizat pentru o formaţie seculară un videoclip care este mai mult decât blasfemie. La un moment dat apare în imagine o maimuţă răstignită pe o cruce.

Despre acest Simon Maxwell, Toby Mac de la dc Talk afirmă: „Am văzut ceva din ce a făcut Simon cu „Nine Inch Nails”. Stilul lui se potriveşte cu noi”. (Revista Billboard, Nov. 11, 1995). Revista Billboard continuă şi menţionează: „Simon Maxwell a creat videoclipul pentru dc Talk şi nu este foarte diferit de cel creat pentru „Nine Inch Nails”.

Nu ştiu dacă este adevărat dar am citit că în revista Time Magazin din 12 Octombrie 1998, la pagina 125, s-ar afla o afirmaţie a unui alt membru dc Talk, de această dată Kevin Max. Făcând referinţă la Marilyn Manson, după mine unul dintre cei mai demonizaţi oameni de pe această planetă, ar fi spus: „Am o plăcere deosebită să stau cu el şi să discut despre muzica anilor 80”… Îmi vine greu să cred că se poate ajunge până acolo!

Point Of Grace

Nu este nicio umbră de îndoială că mesajul grupului „Earth, Wind and Fire” (Pământ, Vânt şi Foc) este de origine New Age, ocultică. În mod făţiş acest grup îşi saturează coperţile albumelor cu simboluri şi cu imagini oculte, cum ar fi: atotpătrunzătorul ochi al lui Horus, Shiva, Jupiter, semnele zodiacului, piramidele, hexagrame, crucea egipteană şi multe altele.

În religiile păgâne, credinţa potrivit căreia mama-pământ este considerată ca fiind dumnezeu, începe cu Pământ, Vânt şi Foc. Pe spatele albumului „Earth, Wind and Fire’s Greatest Hits Vol. I”, această erezie păgână este promovată prin cuvintele, „La început a fost Pământul, Vântul şi Focul” în loc de „La început a fost Dumnezeu”. Dumnezeu este înlocuit cu dumnezeul păgân format din cele trei elemente „Pământ, Vânt şi Foc”.

Unul dintre albumele grupului este intitulat „Avatar”. Avatar este superman-ul dumnezeu al New Age-ului (cunoscut de către creştini ca Anticristul) pe care lumea ocultă îl aşteaptă.

Luciferica scriitoare New Age, Alice Bailey, scria în cartea sa, „The Reappearance of the Christ” (Reapariţia lui Cristos): „Venirea lui Avatar, naşterea celui ce stă să vină, în termenii zilei de azi – reapariţia lui Cristos, este punctul cheie al aşteptării ce prevalează. La vremea secerişului, chemarea maselor va fi destul de stridentă şi credinţa celor ce cunosc destul de tare, atunci El totdeuna va fi venit…” (Alice Bailey, „The Reappearance of the Christ”).

Cristosul la care se referă Bailey nu este Domnul Isus Cristos din Biblie – ci Lucifer. Editura lui Bailey a fost denumită iniţial „Lucifer Publishing” (Editura lui Lucifer). Venirea lui Avatar se referă la nimeni altul decât la Anticrist.

Grupul „Earth, Wind and Fire” este mai mult decât un grup inocent de muzică. Fondatorul şi liderul Maurice White recunoaşte cu mândrie că scopul muzicii lor este de a predica mesajul lor metafizic şi ocult: „Totdeauna am studiat metafizica şi egiptologia. Studiul a devenit atât de interesant încât am vrut să împărtăşesc cu audienţa ceea ce învăţam la acea vreme. În timp ce învăţam mai multe am continuat să împărtăşim acele lucruri cu audienţa, să transmitem un mesaj prin muzică”(EW&F interview, Goldmine Magazine, ianuarie 1998).

În cadrul aceluiaşi interviu, Verdine White, basistul grupului „Earth, Wind and Fire”, dezvăluie lucruri referitoare la mesajul New Age al grupului – recunoaşte că promovează practica demonică şi ocultă a meditaţiei transcendentale: „Maurice a studiat dintotdeauna astrologia, numerologia, astronomia. Noi am introdus Meditaţia Transcedentală la o mare audienţă de culoare. Aceasta a fost ceva cu adevărat nou pentru ei. Bineînţeles, cei de la Beatles au introdus Meditaţia Transcedentală oamenilor din anii 1960, dar noi am adus această practică în anii ’70 unei audienţe care căuta o alternativă” (EW/F interview, Goldmine Magazine, ianuarie 1998).

Cântecul lor „Serpentine Fire” (Şarpele de foc) se bazează pe învăţături New Age ce se găsesc în cultul meditaţiei Shah Kriza Yogi.

Pe spatele albumului „Earth, Wind and Fire’s Greatest Hits Vol. I”, se află scrisă o afirmaţie: „Privind în urmă la piramide şi înainte spre eternul cosmos, „Earth, Wind and Fire” au conjurat (invocat) unele dintre cele mai trainice cântece din vremurile noastre.” Cuvântul „a conjura” însemnă „a chema sau porunci diavolului sau spiritelor prin descântec sau vrajă”. Aceasta stă scris pe propriul lor album – sunt cuvintele lor!

Pe multe dintre albumele lor se află simbolul ocult al zeului Jupiter. Cântecul „Jupiter” al celor de la „Earth, Wind and Fire” descrie o „vizită” făcută de un superman-Avatar, „o fiinţă luminată” cu numele de Jupiter. Interesant, numele Lucifer înseamnă „purtător de lumină”.

„Uitându-mă la cer într-o noapte, privind la lună

Am văzut o lumină măreaţă care se apropia mereu.

Am simţit nevoia să spun cuiva despre descoperirea mea.

Cincisprezece secunde mai târziu, o lumină a apărut în faţa mea,

Spre surprinderea mea, acolo stătea un om îmbătrânit şi plin de mister;

Numele lui era Jupiter şi venise să mă viziteze.

„Numele meu este Jupiter, din galaxii.

Am venit să te întâlnesc, să te eliberez,

Să-ţi aduc o floare de pe o planetă îndepărtată, de unde vin” .

Priveşte spre Jupiter, aşa o frumuseţe pe cer!

Noi aşteptăm apropiata ta întoarcere.”

(„Jupiter”- Earth, Wind and Fire)

Ştiţi cine este Jupiter? William Hutchinson, autor şi cercetător în ocultism, spune că Jupiter este „pictat cu coarne” şi „este acelaşi cu Baal”. (William Hutchinson, The Spirit of Masonry, pp. 82-83). Satanistul Anton LeVey, scria în Biblia Satanică: „Fenicienii se închinau unui zeu muscă, Baal, din care se trage diavolul, Beelzebul (Baal Zebub)…” (Anton Szandor LeVey, The Satanic Bible, p. 60) Oricine este cât de cât familiar cu Biblia îl va recunoaşte pe Baal ca diavolul căruia i se aducea închinare în Vechiul Testament.

Nu există deci niciun semn de îndoială cu privire la filmele, mesajele şi misiunea muzicii celor de la „Earth, Wind and Fire”. Niciunul. Ei se laudă în gura mare cu mesajele lor oculte şi cu misiunea pe care care o au.

Acum răspundeţi-mi la următoarea întrebare:

Un creştin născut din nou, şi-ar umple el inima şi mintea cu un mesaj New Age, metafizic şi ocult, inspirat de Baal, al grupului „Earth, Wind and Fire”? Şi chiar mai rău, ar vreau (sau ar putea) un creştin născut din nou, care este „călăuzit în tot adevărul” (Ioan 16:13) de Duhul Sfânt, să cânte şi să promoveze un mesaj metafizic, inspirat de Baal şi demonic, al grupului „Earth, Wind and Fire”?

Vă vine să credeţi că grupul CCM, Point of Grace, include în albumul lor „Life, Love and Other Mysteries” (Viaţă, dragoste şi alte mistere), cântecul grupului „Earth, Wind and Fire”, „Sing A Song”?! Fără glumă! Este acolo! Verificaţi. Point of Grace – Sing a Song

Unul dintre cântecele de pe acel album al lui „Earth, Wind and Fire”, care îl invocă pe diavol, este chiar „Sing A Song”!

Vreau să ştiţi că pentru fiecare album „Life, Love and Other Mysteries” vândut de Point of Grace, un anumit procent din suma încasată merge către cei de la „Earth, Wind and Fire” pentru că le este folosită muzica! De fiecare dată când un creştin cumpără albumul „Life, Love and Other Mysteries”, el finanţează mesajul ocult a celor de la „Earth, Wind and Fire”! Nu vă îndoiţi, Point of Grace este un susţinător comercial al celor de la „Earth, Wind and Fire” şi al mesajului lor!

Aceste staruri de la CCM s-ar putea să aibă motivaţii bune, dar o persoană cu discernământ spiritual nu poate crede cu sinceritate că muzica aceasta vine direct de la Dumnezeu. Şi majoritatea „artiştilor” CCM ştiu asta. Ei ştiu că muzica rock, de orice fel ar fi ea, este contrară voii lui Dumnezeu.

Grupul CCM „Stryper” era foarte popular în anii ’80 până când au căzut de la credinţă. Citiţi ceea ce Robert Sweet, membru „Stryper”, spunea despre Dumnezeu şi rock-ul creştin: „De fapt, formaţia era ceva ce ne făcea să ne întoarcem şi să o luăm pe o direcţie opusă de cea a creştinismului… Dacă faci ceva ce-ţi place să faci şi Dumnezeu îţi spune să nu faci acel lucru, vei ajunge să nu te mai intereseze ce zice El.” (RIP, aprilie, 1987, p. 49)

Sweet ştia că „Stryper” şi rock-ul creştin mergeau pe o direcţie opusă de cea a creştinismului şi că Dumnezeu nu era de acord. Aceşti artişti CCM ştiu că Dumnezeu nu este bucuros de rock-ul lor. Dar ca şi cei din Ioan 12:43, „ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu”.

Multe dintre grupurile CCM s-au îndepărtat atât de mult de voia lui Dumnezeu, încât Satan a preluat controlul pe deplin. Ţinuta, viaţa, limbajul, versurile, muzica şi simbolurile lor sunt aceleaşi cu ale colegilor lor seculari. De ce? Deoarece sunt controlaţi de aceeaşi sursă de inspiraţie. Iar acea sursă nu este Duhul Sfânt – mai degrabă un duh nesfânt!

Lumea seculară ştie care este dumnezeul muzicii rock. Starul rock David Bowie spunea: „Rock-ul a fost totdeauna MUZICA DIAVOLULUI”.

Chiar şi revista seculară Time (11 martie, 1985, p.60) a intitulat articolul despre Muzica Creştină Contemporană (CCM): „Versuri noi pentru MUZICA DIAVOLULUI”(!!!).

Nu există „rock creştin”. Tot aşa cum nu există „adulter creştin” sau „homosexualitate creştină”. Rock-ul nu are nimic de-a face cu creştinismul.

Fanny Crosby (care a trăit între anii 1820 şi 1915, unul dintre cei mai prolifici compozitori de imnuri creştine din toată istoria, pusă alături de marii compozitori creştini Isaac Watts şi Charles Wesley) spunea: „Biserica nu trebuie să-şi cânte cântecele pe melodiile lumii.”

Şi ştiţi de ce a spus Fanny aceste lucruri? Pentru că Fanny a fost mântuită. Şi Dumnezeu a pus un cântec nou în inima ei, o laudă pentru Dumnezeu în inima noii Fanny Crosby. Fanny a compus circa 9000 de cântece pentru Dumnezeu. Dar a folosit peste 200 de pseudonime pentru că vroia să fie sigură că Dumnezeu va primi toată gloria şi nu ea.

Petra

Petra este unul dintre cele mai cunoscute grupuri de muzică rock „creştină”, este de fapt printre pionierii acestui gen de muzică. De-a lungul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 Petra a fost cea mai cunoscută formaţie de muzică rock „creştină”. Succesul lor a fost remarcabil. Albumele lor, circa douăzeci până azi, au fost vândute în sute de mii de exemplare fiecare, un total de peste zece milioane de albume vândute! Au fost nominalizaţi la treisprezece premii Grammy, câştigând patru, şi au câştigat zece premii Dove. În perioada lor de glorie concertele lor rivalizau cu ale cântăreţei Amy Grant. Petra a fost prima formaţie de muzică rock creştin care a fost primită în „Gospel Music Hall Of Fame” (Galeria muzicii gospel) şi prima formaţie de muzică creştină care a fost acceptată în Hard Rock Cafe Restaurant, un local celebru (fondat în 1971, dar care acum are circa 150 de locaţii în 53 de ţări), prin faptul că pe pereţii acestui local sunt expuse poze ale celor mai cunoscute formaţii de Rock şi Rock’n Roll, evident seculare. Petra este printre aceştia, „la loc de cinste”.

Pe cel de-al şaptelea album al lor intitulat „Beat the System”, realizat în anul 1985, în plin succes şi glorie, apare şi melodia „God Gave Rock and Roll To You” (Dumnezeu ţi-a dat Rock And Roll-ul).

Aşa cum s-a mai spus, chiar cântăreţii de muzică rock seculari recunosc că muzica „Rock and Roll” este de origine satanistă şi că nu are nimic de-a face cu lumea lui Dumnezeu. Totuşi Petra are această melodie, melodie ale căror prime versuri spun: „Dumnezeu ţi-a dat Rock and Roll-ul, aşa că tu trebuie să-l dai mai departe fiecărui suflet”. Doar atât şi ar fi suficient. Dar mai este ceva, ceva ce nici eu nu am ştiut multă vreme, chiar atunci când ascultam Petra. Să vă ţineţi bine!

Melodia „God Gave Rock and Roll To You” nu este compusă de Petra, ci de Russ Ballard. Cine este Russ Ballard? Russ Ballard este un foarte prolific compozitor de muzică rock, dar şi interpret. A compus pentru foarte multe formaţii rock cunoscute şi a cântat alături de nume mari din muzica rock, satanistă. Nu vreau să le amintesc, dar voi menţiona totuşi unul: formaţia KISS.

Pentru cei ce nu au avut de-a face cu muzica rock seculară şi satanistă s-ar putea ca grupul „KISS” să nu însemne mare lucru. Dar pentru cei iniţiaţi cât de cât, „KISS” spune multe, este un nume. Unii spun că iniţialele KISS înseamnă „Knights In Satan’s Service” (Cavaleri în slujba lui Satan). Eu nu am nicio îndoială că aşa este. Sunt un grup care dovedeşte cu priosinţă că muzica rock este satanistă. Apar pe scenă mascaţi, machiaţi, îmbrăcaţi în haine de Halloween, unul are o chitară în formă de topor şi scoate tot timpul o limbă incredibil de lungă, ca să nu mai vorbim despre conţinutul aşa ziselor lor „melodii”.

Printre melodiile compuse chiar de ei, formaţia KISS are în repertoriu şi o melodie a lui Russ Ballard, melodie intitulată… „God Gave Rock and Roll To You”!!! Aceeaşi melodie pe care a preluat-o şi Petra, grupul „creştin” de muzică rock!

Îmi aduc aminte de 2 Corinteni 6 cu 14: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” Evident că nu pot sta, dar în cadrul muzicii „creştine” contemporane totul este cu putinţă.

La fel ca în cazul grupului Point of Grace care a preluat o melodie de la „Earth, Wind and Fire” şi care trebuie să plătească acestui grup o sumă din încasările făcute cu acest album, la fel cu dc Talk care a preluat de la Kurt Cobain (Nirvana) piesa muzicală „All Apologies”, tot la fel trebuie să facă şi Petra faţă de Russ Ballard pentru „God Gave Rock And Roll To You”: să plătească un bir faţă de cei ce sunt inspiraţi de Satan şi prin care acesta îşi revarsă murdăria peste toată omenirea, prin muzică. Şi iată cum „creştinii” sponsorizează muzica rock satanistă! Incredibil…

Şi să ştiţi că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Este o practică azi printre cântăreţii „creştini” să colaboreze cu cei seculari sau să le împrumute compoziţiile sau să se inspire din muzica lor. Deja şi în România cântăreţii „creştini” obişnuiesc să se inspire din muzica celor din lume şi să îi copieze. Nu doar tinerii din România care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar cântă despre El, se inspiră din această muzică, ci şi unele dintre cele mai titrate şi mai ascultate grupuri.

Mă gândesc acum încă o dată la viclenia lui Satan. Creştinii din vest, mai puţin cei de la noi, sunt foarte scrupuloşi şi atenţi atunci când vine vorba despre drepturile de autor. Este adevărat că şi legile sunt aspre în această direcţie, dar ei nu ar copia muzica pe care o ascultă din considerente de credinţă. Apreciază onestitatea lor în acest aspect ca o dovadă de credincioşie faţă de Dumnezeu. Pe de altă parte mereu se face presiune asupra lor ca să susţină, prin cumpărarea de muzică, industria muzicii „creştine”, care altfel nu poate merge înainte.

Cine se află în spatele acestei muzici aţi aflat. Acum gândiţi-vă la următorul aspect: o mare parte din muzica lui Satan este sprijinită cu banii creştinilor! Şi industria acestei înşelări merge înainte cu banii credincioşilor care cred că fac o slujbă pentru Dumnezeu!… Dacă cineva s-a îndoit de faptul că diavolul este viclean, mai viclean decât îşi pot închipui cei mai mulţi, să nu se mai îndoiască de azi înainte.

Aş vrea ca de acum să vă gândiţi mai bine atunci când cumpăraţi un album cu „muzică creştină”. S-ar putea să-l sponsorizaţi pe Satan.

Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, înainte de convertirea mea am fost un admirator al muzicii rock. De fapt admirator este puţin spus, a fost chiar mai mult decât atât. După convertire am renunţat la această muzică, dar am găsit muzica rock „creştină” şi acest lucru mi-a adus o anumită „mângâiere” pentru ceea ce „pierdusem” prin renunţarea la idolul meu, muzica rock. Dar L-am căutat pe Dumnezeu cu sinceritate şi El nu m-a lăsat să cad pradă înşelăciunii. Treptat mi-a descoperit pericolele în care mă aflam.

Am renunţat şi la muzica rock „creştină” şi am început să ascult alte genuri de muzică „creştină”, mult mai „blânde” şi mai melodioase. Am crezut o vreme că valoarea unei melodii numită „creştină” constă în sunetele plăcute, nu agresive ca în cazul muzicii rock, şi într-un text care să amintească despre Dumnezeu. Dar cu timpul am aflat, aşa cum v-am prezentat mai sus, tot felul de informaţii despre cei ce cântau această muzică plăcută la auzit şi dătătoare de emoţii deosebite. Am aflat că se numesc creştini dar trăiesc ca păgânii, în păcat, majoritatea dintre ei. Am aflat despre colaborarea lor cu cei din lumea seculară, aşa cum am arătat, chiar cu cei declaraţi satanişti. Am aflat despre interesul lor pentru bani şi despre faptul că muzica „creştină” este o industrie care produce mulţi bani şi multă faimă. Şi am realizat că toate acestea nu pot avea nimic în comun cu Dumnezeu, chiar dacă ar suna plăcut la ureche. Şi de multe ori sună.

Şi a mai fost ceva important. Lucrarea lui Dumnezeu din mine. Am văzut că pe măsură ce-L căutam pe Dumnezeu mai mult, cu mai multă pasiune, cu atât El îmi descoperea mai bine şi mai clar pericolele din spatele muzicii „creştine” contemporane. Până acolo am ajuns încât m-am îngrozit văzând şi înţelegând ce plan diabolic a pus la cale Satan, chiar în mijlocul Bisericii.

De multe ori m-am întrebat de ce a permis Dumnezeu să trec prin toate acesta? Putea să mă ferească şi să mă scutească de experienţe care nu mi-au folosit în înaintarea mea pe calea credinţei. Acum cred că am înţeles. Trebuia să vorbesc despre aceasta şi aşa cum nu poţi mângâia cu adevărat un bolnav dacă nu ai trecut prin boală ca şi el, tot aşa nu poţi vorbi nici despre pericolele din muzica aşa zis creştină dacă nu ai trecut pe acolo.

Ştiu că nu toţi vor fi de acord cu ceea ce spun. Adică vor realiza că am dreptate, dar nu vor vrea să admită aceasta. Idolul muzicii este unul foarte puternic. Însă mă gândesc la cei înşelaţi, dar sinceri, aşa cum am fost şi eu o vreme, şi care vor fi scutiţi de experienţe care să le facă rău sau chiar să-i abată de la Calea credinţei. Mie mi-ar fi fost de folos ca cineva să-mi spună ceea ce v-am spus eu, dar în acea perioadă din viaţa mea nu s-a aflat nimeni. Aşa că fac ceea ce fac nu pentru că mi-ar plăcea, ci pentru că ştiu că mulţi, mai ales tineri, au nevoie de aceasta. Şi „cine are urechi de auzit să audă!”

Sursa: radiounison.ro

Clic pe Muzica creştină modernă – sacră sau păgână?

8 comments

  1. Vilian says:

    Domnul, Stăpânul Cerurilor şi al pământului să-l binecuvânteze pe vorbitor şi în acelaşi timp pe admin, că a avut curajul şi tăria morală să posteze acest material, deosebit de adevărat şi necesar creştinilor actuali.

  2. Mircea says:

    În sfârşit, cineva se ocupă şi de această temă sensibilă şi de foarte mare actualitate, care este muzica care se cântă azi în bisericile noastre creştine.

  3. gigi says:

    Mă întreb pastorii bisericilor unde se cântă acest gen de muzică ce fac, ei care sunt cei mai responsabili de acest lucru, care este motivul pentru care nu conştientizează credincioşii de acest lucru? Dacă mai sunt credincioşi care nu sunt de acord cu muzica asta, sunt etichetaţi ca LEGALIŞTI şi depăşiţi.

  4. gio says:

    =)) Bună asta!! Un site care se numeşte „satanism” ţine morală despre ocultism in muzica creştină!

  5. Preda Valentin says:

    Studiile respective sunt deosebite. Dar muzica populară zis creștină din România nu este cumva o nostalgie a celor care nu au fost curățiți de acest păcat? Apoi maneliștii de la Toflea și, ce să mai zicem, de hipiști presupuși creștini și pe lângă aceasta atâtea genuri de muzică popș slagarele ș.a.m.d.? Într-adevar, din această amăgire și contraafacere a Diavolului numai sămânța lui Dumnezeu va scăpa.

  6. Cristi says:

    Domnul să vă binecuvânteze pentru tot ceea ce ați postat aici, pentru curajul pe care îl aveți de a spune negrului, „negru”. Domnul să fie lăudat pentru că are credinciosi adevărați și în vremea „postmodernistă”, când valorile spirituale si Numele lui Dumnezeu sunt călcate în picioare. Mă rog ca Domnul Dumnezeu să îl binecuvânteze pe fratele Dan Bercian în mărturisirea cuvântului adevărat, de un real folos pentru sufletul flămând și însetat, cât și pentru cel cuprins de confuzii.

    Cât despre cei împotrivitori: cu butonul „back” se iese de pe pagina asta, întrucât nu e pentru voi ce scrie aici. Căutați mai bine ce vă place… în altă parte!

    Domnul să îl binecuvânteze și pe administrator, în special cu puterea de „a sta în picioare”. El știe la ce mă refer.

    Cu multă stimă,

    Al dvs. frate în Hristos,

    Cristi din Bistrița.

    • Admin says:

      Mulțumesc din inimă pentru cuvintele tale frumoase! Domnul să te binecuvânteze și pe tine și casa ta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *