Este Dumnezeu nedrept când se întâmplă lucruri rele?
Este Dumnezeu nedrept? Cu alte cuvinte, există situaţii în care Dumnezeu este părtinitor cu oameni demni de dispreţuit şi îi lasă pe cei nevinovaţi să sufere? Din perspectiva noastră, este nedrept ca Dumnezeu să lase un copil să sufere de o boală devastatoare, în timp ce un criminal trăieşte o viaţa lungă în sănătate. Unde este Dumnezeul echilibrului şi dreptăţii, după care tânjim?
Ne luptăm în fiecare zi cu „ceea ce ni se cuvine”. Dacă muncim din greu şi trăim onorabil, atunci nu ne datorează Dumnezeu o viaţă bună? Noi îi răsplătim pe copiii noştri pentru purtarea lor bună şi îi pedepsim pentru neascultare. Bildad, prietenul lipsit de compasiune al lui Iov, a crezut că Dumnezeu a fost „drept” pedepsindu-l pe slujitorul Sau, Iov, şi că Dumnezeu răsplăteşte „corect” o viaţă fără prihană. (Iov 8:1-7) Habacuc, profetul, a pus la îndoială „dreptatea” lui Dumnezeu atunci când El S-a folosit de caldeeni ca să îi pedepsească pe cei mai neprihăniţi decât ei. (Habacuc 1:12-13)
Problema este că noi nu ne dăm seamă că nu vedem dovezile bunătăţii din viaţa noastră de zi cu zi. Noi nu suntem perfecţi şi nici nu vom fi niciodată, şi totuşi ne aşteptăm să primim din partea lui Dumnezeu o „răsplată” sau o binecuvântare perfectă. Dacă Dumnezeu ar fi fost „corect” (răsplătind ochi pentru ochi), am fi cu toţii condamnaţi. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)
Este Dumnezeu nedrept în zbuciumul nostru zilnic?
De ce este Dumnezeu nedrept – poate chiar orb sau surd – în faţa suferinţelor noastre de zi cu zi? Copiii lui Israel s-au plâns de asta în timpul sclaviei lor în Egipt. Iov cel credincios a suferit pierderea proprietăţilor lui, a familiei lui şi a sănătăţii lui, toate acestea cu consimţământul lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem despre acei urmaşi ai lui Hristos care încă sunt torturaţi şi suferă martiriul pentru credinţa lor? De ce nu îi protejează Dumnezeu pe aceşti copii ai Lui devotaţi? Ce ne scuteşte de durere şi suferinţă – purtarea bună, darurile generoase, actele de sacrificiu, orele lungi de rugăciune, jurământul sărăciei? Lista ar putea continua.
Dacă Dumnezeu este cu adevărat „corect”, după definiţia omului, El ar fi impasibil şi detaşat. În calitatea Lui de Judecător al întregului univers, numai El determină valoarea noastră (Geneza 18:25, Psalmul 9:7-8). În relatarea lui Isus despre lucrătorii viei, cei care au muncit în vie întreaga zi au primit aceeaşi răsplata ca şi cei care au muncit doar ultima oră din zi (Matei 20:1-13). Unii lucrători au contestat „nedreptatea”. Isus a răspuns: „…cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei de pe urmă”. Pentru a înţelege dreptatea lui Dumnezeu, trebuie să avem o perspectivă cerească, nu una pământească. Dumnezeu este drept, dar este şi plin de har. Unul din scopurile pentru care Dumnezeu S-a revelat prin creaţie şi istorie este ca omul să Îl caute. Dragostea Îl împinge pe Dumnezeu să caute o relaţie personală atât cu cel vrednic de dispreţuit, cât şi cu cel nevinovat (Faptele Apostolilor 17:27-28).
Este Dumnezeu nedrept? – Concluzie
Iarăşi, ne-am putea întrebă: „Este Dumnezeu nedrept” lăsând un om nevinovat să moară? (Marcu 15:7) Nu a fost „corect” ca un insurgent şi criminal precum Baraba să fie iertat, în timp ce Isus, Fiul lui Dumnezeu … nevinovat şi fără păcat… să fie batjocorit, desfigurat într-un mod groaznic, şi executat alături de criminali. (Marcu 15:7, 17-20) Ne-am câştigat dreptul la un tratament preferenţial faţă de cel de care a avut parte Isus?
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, putem să Îl alegem sau să Îl respingem. Chiar şi aşa, Fiul Său, Isus Hristos, Şi-a dat viaţa pentru întreaga specie umană. Cântarul virtuţii ne arată tare uşori… păcătoşi, egoişti şi încăpăţânaţi. Prin harul revărsat din plin, nu prin dreptate, un Dumnezeu corect schimbă balanţa cântarului în favoarea noastră. (Efeseni 2:4-5)
[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]
