De ce eu, Doamne? – Îndrumare

De ce eu, Doamne? – O întrebare frecventă

Pentru că s-a întâmplat ceva care te-a făcut să te simţi izolat, sunt sigur că te întrebi: „De ce eu, Doamne?” Poate simţi că Dumnezeu trebuie să te pedepsească din anumite motive. Pentru ce altceva ţi s-ar putea întâmpla aceasta ţie? Fii liniştit! Tu nu eşti singur. Indiferent cum te simţi acum, Dumnezeu nu te-a abandonat şi nu te-a lăsat singur. Nu are importanţă în ce situaţii te afli; promisiunea Lui este că te va ajuta să treci peste şi îţi va da îndrumarea şi puterea de care ai nevoie. Dumnezeu vrea să ştii că înţelege cum te simţi, pentru că El ştie mai multe despre situaţia ta decât tine, şi a văzut înaintea ta lucrurile care ţi se vor întâmpla. Mai mult, El a început să lucreze după hotărârea Sa chiar înainte să ştii să-L rogi! Realitatea este că Dumnezeu este de partea ta! El nu este împotriva ta.

De ce eu, Doamne? – Un sistem de credinţă eronat

Sentimentele şi întrebările „De ce eu, Doamne?” sunt reale. Ele sunt bazate pe evenimente reale, însă concluziile noastre pot să fie greşite. Nu vrem să minimalizăm în vreun fel durerea pe care o simţi, însă încercăm să te ajutăm să te uiţi mai îndeaproape la modul în care te simţi vizat/victimizat, şi dacă ai ajuns sau nu la o concluzie corectă. Răspunsurile la motivul pentru care tragem concluzii în orice lucru, la motivul pentru care punem la îndoială intenţia şi planul lui Dumnezeu în fiecare situaţie, pot fi găsite în sistemul de credinţă foarte individualizat.

Noi preluăm credinţa de la părinţi, profesori, experienţele de viaţă, cărţi etc. Unele lucruri în care am ajuns să credem pot să sune bine, însă în realitate perspectivele noastre pot fi definite prea strict sau incorect. Am preluat multe idei şi concepte care ne distorsionează gândirea sănătoasă şi în cele din urmă ne fac rău. De exemplu, am învăţat din circumstanţe sau din trecutul nostru, neadevăruri care ne determină să jucăm rolul de victime. Aceste credinţe eronate ne fac să strigam când trecem prin suferinţă: „De ce eu, Doamne?”

Răspunsul lui Dumnezeu este că noi nu suntem victime, ci învingători. Dumnezeu a spus că ne putem încrede în El în orice lucru şi că fiecare eveniment din viaţa noastră ar trebui privit că o MARE bucurie. (Iacov 1:2) De asemenea, El ne-a spus că urmăreşte binele în fiecare situaţie, pentru cei care Îl iubesc. (Romani 8:28) Când întrebăm: „De ce eu, Doamne?”, de fapt nu credem în Dumnezeu. Sistemul nostru de credinţe se opune lui Dumnezeu şi de aceea ne simţim vizaţi şi victimizaţi.

Majoritatea dintre noi credem că trebuie să înţelegem toate lucrurile. Vrem doar să ştim de ce. Dacă nu înţelegem, uneori simţim că Dumnezeu ne-a trădat în vreun fel. În realitate, nu Dumnezeu este Cel care ne pune în încurcătură sau ne trădează, ci sistemul nostru de credinţe. Toate acele credinţe inconsecvente şi parţial corecte ne fac să punem la îndoială corectitudinea lui Dumnezeu faţă de noi şi trăirile pe care le avem. De exemplu, în sistemul nostru de credinţe, am ajuns oarecum să credem că merităm să fim binecuvântaţi pentru că ne-am străduit să-L onorăm pe Dumnezeu, am fost oameni buni, am dat mâncare celor flămânzi sau am ajutat pe vreun vecin. De multe ori credem că lucrurile bune pe care le facem ar trebui să ne protejeze de calea suferinţei. Iar când ni se întâmplă vreun lucru rău, suntem încurcaţi, confuzi, şi Îl întrebăm pe Dumnezeu: „De ce?”

De ce eu, Doamne? – Schimbarea gândirii noastre

Când se întâmplă ceva care ne loveşte profund, ne întrebam adesea: „De ce eu, Doamne?” Ne grăbim să judecăm evenimentul ca fiind bun sau rău. Şi dacă am elimina posibilitatea că orice ni se întâmplă este rău în mod inerent, şi am alege să credem că tot ce ni se întâmplă este întotdeauna bine? Imposibil, zici? Trebuie să fie ori una, ori alta, nu-i aşa?

Sistemele de credinţă sunt schimbătoare. Când descoperim că ceva în care am crezut, chiar şi pentru mult timp, nu mai este valid, nu putem pur şi simplu să ne schimbăm părerea şi să credem altceva? Dacă strigi: „De ce eu, Doamne?”, trebuie să crezi că există un Dumnezeu care te aude şi speri că îţi va răspunde. Poate a fost o vreme în care tu nu credeai deloc că există Dumnezeu. Dacă ţi-ai schimbat părerea şi ţi-ai deschis viaţa pentru Dumnezeu, atunci îţi poţi schimba şi modul de gândire, astfel încât să nu mai cataloghezi evenimentele ca fiind rele pentru tine.

Când decidem să credem că TOATE întâmplările din viaţa noastră sunt bune, chiar şi cele care par acum frustrante şi dureroase, atunci suntem de acord cu Dumnezeu! Când alegem să credem şi să ne încredem în Dumnezeu că întotdeauna sfârşitul va fi bun, de fapt ne încredem în El! Doar Dumnezeu ştie de ce trecem prin acele circumstanţe. Noul dialog cu Dumnezeu va fi: „Doamne, aceasta urmează să fie o călătorie interesantă. Sunt curios şi încântat să văd cum vor lucra spre binele meu toate lucrurile care mi se întâmplă. Am încredere că Tu vei face că totul să fie spre bine!”

Sursa: www.allaboutgod.com

Clic pe De ce eu, Doamne? – Încrederea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *