Cine este Dumnezeu – Întrebarea

Cine este Dumnezeu – Cine pretinde El că este?

Cine este Dumnezeu? El a fost descris că este orice, începând de la puterea de viaţă impersonală, la un Creator personal, Atotputernic şi bun. I-au fost date mai multe nume, cum ar fi unele: „Zeus”, „Jupiter”, „Brahma”, „Allah”, „Ra”, „Odin”, „Ashur”, „Izanaghi”, „Viracocha”, „Ahura Mazda” şi „Marele Spirit”. A fost privit de unii ca „Natura-Mamă”, iar de alţii ca „Dumnezeu Tatăl”. Dar cine este El de fapt? Cine pretinde El că este?

Cine este Dumnezeu? – Dumnezeu Tatăl sau Natura-Mamă?

Cine este Dumnezeu? Ce a descoperit El despre Sine? Pentru început, de fiecare dată când El se referă la Sine în termeni părinteşti, întotdeauna El Se descrie pe Sine că „Tatăl”1, şi niciodată ca „Mama”. El Se numeşte „Părintele lui Israel” şi odată, când „copiii” Lui au fost nerespectuoşi cu El, Dumnezeu le-a zis: „Un fiu cinsteşte pe tatăl Sau, şi o slugă pe stăpânul sau. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvinte? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?”2 Profeţii Lui L-au recunoscut ca Tată când au zis: „Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-a întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale”3, şi în altă parte: „Nu avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?”4 Niciodată El nu se referă la Sine ca „Mamă” şi niciodată nu este numit aşa de profeţii cărora le-a vorbit. A-L numi pe Dumnezeu „Mamă” este comparativ cu a-l numi pe tatăl tău pământesc „mamă”.

Cine este Dumnezeu? – De ce este El preocupat?

Cine este Dumnezeu în termenii atributelor morale? Ce are Dumnezeu de spus despre Sine în această privinţă? El spune că Îşi găseşte plăcerea în dreptate şi neprihănire: „… Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”5 „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea…”6

Dreptatea şi corectitudinea sunt foarte importante pentru Dumnezeu, la fel harul şi mila. De asemenea, în timp ce Dumnezeu ne face pe toţi responsabili, pe fiecare pentru viaţa lui, El Îşi extinde harul peste păcătosul care se pocăieşte. El promite că: „Dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit. Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”7

Prin „moarte” Dumnezeu nu se referă la moartea fizică la care noi ne gândim. Dimpotrivă, Dumnezeu are în vedere ceva ce se va întâmpla în veşnicie, după moartea noastră fizică. Scripturile se referă la acest eveniment ca la „moartea a doua”8. Prima moarte ne separă de trupurile noastre şi ne ia din lumea aceasta. Moartea a doua este cu totul diferită. Şi ea determină separarea, dar aici este vorba de separarea unui grup de oameni de altul: cei neprihăniţi şi iertaţi pe de o parte şi cei răi şi nepocăiţi pe de alta. Cele două grupuri vor fi judecate separat.

Un grup de oameni va fi răsplătit după faptele bune pe care le-au făcut. Faptele rele vor fi trecute cu vederea, vor fi iertate de Dumnezeu. Celălalt grup de oameni va fi judecat după răul ce l-au făcut, iar faptele bune nu-i vor scăpa de pedeapsa lor. Dumnezeu spune: „Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.” Dar „dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu. Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri… Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”9 În acest mod, Dumnezeu va face ca în final dreptatea să triumfe, iar mila să fie acordată celor care se smeresc şi se pocăiesc.

Dumnezeu a pregătit ispăşirea păcatelor pentru cei care vor să se pocăiască şi să se împace cu El. L-a trimis pe „Mesia”, un Slujitor care a suferit de bună voie şi a murit cu o moarte substituitoare pentru a plăti păcatele celor care se vor pocăi şi se vor încrede în El. Scriptura spune: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor… pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”10

Studiază mai multe despre Mesia!

Note de subsol:

1. Ieremia 31:9

2. Maleahi 1:6

3. Isaia 64:8

4. Maleahi 2:10; conform Psalmii 89:26; Ieremia 31:9; Isaia 9:6; 63:16

5. Ieremia 9:23-24

6. Isaia 61:8

7. Ezechiel 18:21-23, 32

8. Apocalipsa 2:11; 20:6, 14; 21:8

9. Ezechiel 18:26-28, 32

10. Isaia 53:1, 4-6, 10-12; conform Isaia 52:13-53:12; Psalmii 22; Daniel 9:24-27

[Copyright © 2002-2017 AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *