Satanismul, pedofilia la nivel înalt şi copiii sacrificaţi pentru Satan

Dincolo de adevărul oficial
(adevărul pe care noi nu-l ştim)
Alarmă, pedofilia!

Giuseppe Cosco – Pagina iniţială

ÎNFIORĂTOR. Aşa cum a dezvăluit recent maxi-ancheta din Torre Annunziata despre pedofilia de pe internet, merge dincolo de orice imaginaţie. Sute, poate mii, de micuţi torturaţi. Copiii violentaţi, omorâţi şi filmaţi. Trafic infam, cu filiale internaţionale şi baze de pe întreg teritoriul Italiei, a fost descoperit cu ajutorul Telefonului Arcobaleno (Curcubeul). Totul a început pe 27 Septembrie 2000 când Procuratura din Torre Annunziata a trimis şase ordine de arestare pe întreg teritoriul italian, pentru achiziţionarea de imagini pedo-pornografice, şi trei ordine de arestare în Rusia, pentru producţia şi vânzarea de pornografie infantilă. Italia descoperă cu consternare, că se poate cu şapte milioane de lire să se poată vedea uciderea unui inocent, şi cu un milion de lire poţi să-l spionezi nud, şi aşa mai departe. Acum se gândeşte, cu groază, la sfârşitul teribil ce ar fi putut să-l aibă unii din mulţi tineri ce au dispărut, şi în acelaşi timp, sunt căutaţi în trei oraşe, CivitaVecchia, Catania, şi Vercelli, unii copii din filmările de groază.

Un număr incredibil de copii ce dispar

Cu toate acestea, alarma a fost lansată cu mult timp în urmă. Un număr incredibil de oameni dispar în fiecare zi în neant, în special tineri. Mulţi dintre ei sunt găsiţi, de alţii în schimb nu se ştie nimic. E ca şi cum s-ar fi evaporat, pur şi simplu s-au volatilizat. În lume dispar în fiecare an mii de oameni. În fiecare an, în Italia mai mult de 2000 de copii sunt declaraţi dispăruţi. Unii dintre ei se întorc acasă singuri, alţii sunt găsiţi de poliţie, alţii nu se mai întorc. Conform cifrelor de la Ministerul de Interne, în 1996 numai, 2391 de copii au fost declaraţi dispăruţi. Dintre aceştia, doar numai 1912 s-au reunit cu familiile lor. În luna martie 1998 minorii care au fost declaraţi dispăruţi erau 1419, din care 796 au fost depistaţi de poliţie. Ce se va întâmpla cu mulţi cărora li se va pierde orice urmă? Pentru a ne face cât de cât o idee palidă de cât de grav este acest fenomen, este suficient să ştim că în anul 1997, ziarul „Il Giornale” (din 15 martie 1997) scrie un lung pasaj intitulat: „Din ’90 a crescut de patru ori numărul băieţilor dispăruţi”. Astăzi sunt mult mai mulţi. Un calcul, aproape aproximativ, este imposibil. Acest ziar, printre altele, denunţa: „Creşte tot mai mult numărul de tineri, în special între 15 şi 18, care dispar în neant.” Pistele de plecare ar fi: drogurile, sectele religioase, plăcerea de aventură şi comerţul de sclavi „şi, după cum vom vedea, mult mai mult. La nivel mondial situaţia este mult mai alarmantă. Numai în Statele Unite în fiecare zi dispar 2200 de copii. Dintre aceşti „dispăruţi”, aşa mulţi cum sunt, de asemenea sunt copii sub zece ani. Este o problemă serioasă, profund simţită în Europa, faptele sunt autentice şi sunt scrise în „Recomandarea” (R-79-6) în legătură cu „Persoanele dispărute”, stabilite de către Consiliul Europei şi publicate în Oxford Up – „Dicţionarul de Biografie Naţională: persoane dispărute”. Dacă mulţi dintre aceşti tineri sunt găsiţi, de ceilalţi nu se va şti nimic. Unii dintre ei sfârşesc în reţelele de prostituţie, pornografie, pedofilie, alţii în lumea interlopă a adepţilor lui Satana. Ziarul „La Stampa” (din 08/02/87) ne informează despre un cult satanic care recruta copii. Iată ce a scris ziarul: „Sectă”, sau „Descoperitorii” (Finders), fondat la Washington de către un „guru” care acum are 66 de ani, Marion Petti, se foloseşte de copii mici pentru ritualuri demonice, concentrându-se pe jertfa de animale şi, de asemenea, se suspectează şi practici sexuale. … Descoperirea organizaţiei, reorganizată din rămăşiţele unei comunităţi de hippie a anilor şaizeci, a şocat întreaga capitală, şi întreg teritoriul Statelor Unite.”

Pedofilia şi satanismul

Ceea ce ne preocupă mai mult e că această sectă, după cele spuse de domnul Ted Gunderson, director al FBI din Los Angeles (până s-a pensionat în 1979 şi de atunci, detectiv particular şi consultant de securitate) scrie în revista „Nexus-Times New”, nr. 23 (ediţia italiană), declaraţia sa: „Prelegerea mea despre „copiii dispăruţi”, documentează că aceşti Finders sau (Descoperitorii, n. tr.) în Washington DC, sunt o organizaţie de faţadă a CIA, ea de fapt fiind o operaţiune sub acoperire implicând traficul internaţional de copii.” El spune: Uri Dowbenko, autor al lucrării menţionate de mai sus, se referă la un raport al Serviciul Vamal U.S. care afirmă că în cazul sectei Finders urmează să fie închis pentru motivul că aceasta este „o problemă internă a CIA”. Uri Dowbenko scrie în nr. 23 din „Nexus”: „Copii dispăruţi, violenţele sexuale şi abuzurile asupra lor, pedofilia de la Nivelul Planetar, toate punctează în implicarea unei reţele bine organizate de criminali din nivelurile cele mai înalte, care controlează pe sub ascuns sistemul juridic mondial. Fostul agent din FBI şi investigator privat Ted Gunderson este de acord cu Uri. El susţine că – există o suprapunere considerabilă din partea diverselor grupuri şi organizaţii, dar forţa motrice este reprezentată de către mişcarea sectelor satanice din ziua de astăzi.”

Dramatica mărturie a unui tânăr ce a fost victimă

Paul Bonacci este un tânăr deţinut din centrul corecţional din Lincoln, pus la izolare, pentru că de mai multe ori a fost ameninţat cu moartea, din cauza unor acuzaţii grave ce le-a adresat împotriva unor personaje neaşteptate de la putere. Psihiatrul care l-a supus expertizei medicale, Beverly Mead, a declarat despre băiat că este sănătos şi, în opinia sa, spune adevărul. Bonacci a spus: „Am fost în mâinile unui grup numit Namba (North American Man – Dragostea Băieţilor în Asociere), care m-a dus la întâlniri în New York şi în Boston. La vârsta de 9 ani, am fost dus la un hotel cu alţi 5 băieţi şi am fost forţaţi să facem sex, fiind în acelaşi timp filmaţi. Şi după aceasta m-au obligat să am raport sexual cu copii. Numai în 1986 am reuşit să mă desprind de acel grup. (…) În vara anului 1985, Larry King (liderul proiectului republican de ajutor american pentru comunităţile de culoare, n. Tr. ) m-a luat, împreună cu un alt băiat, Nicholas, din Aurora, Colorado, din California pentru a face un film. … Era un băiat într-o cuşcă. (…) Ne-au pus să ne dezbrăcăm şi să luăm pe noi nişte rupturi cum avea Tarzan, şi am fost forţaţi să facem sex cu băiatul din cuşcă. Ni s-a spus să-l batem. (…) A venit un om şi a început să îl zgâlţâie pe băiat ca şi cum ar fi fost o păpuşă. A luat apoi un pistol, i l-a pus la tâmplă şi a tras… (Bonacci spune apoi o parte din numele persoanelor care au abuzat sexual de el, n. tr.) Alan Bair, Peter Citron, Larry King, Harry Anderson, congresmanul Barney Franks, de la Washington. (…) În 1984 m-au dus în Sud Ranch Fork din Dallas, în Texas, în timpul Convenţiei Republicane, şi Larry King organiza seri pedofile.” (Giovanni Caporaso şi M. Cocozza Lubisco – Copii. Comerţul de Orori, Scris în „Evenimente”, din 17 iulie 1991).

„Am fost martor la sacrificiul uman a unui copil de câteva luni. Acesta a fost momentul de reapariţie a naşterii lui Hristos şi, în acest ritual anual, toţi au cântat pentru a perverti sângele lui Hristos. Cu un cuţit au ucis şi au sfârtecat copilul, apoi au umplut o ceaşcă cu sângele său şi l-au amestecat cu urină, şi ne-a forţat să bem din pahar în timp ce ei au cântat: „Satana este Domnul…” (DeCamp J. Dispariţia lui Franklin, AWT, Inc, Lincoln, Nebraska, 1992).

Investigaţiile Comisiei Franklin

Oamenii apropiaţi lui King, liderul republican al proiectului pentru sprijinirea comunităţii de culoare, prin „Credit Union” şi „Consiliul Republican Naţional ale Persoanelor de Culoare” s-au dedicat în întregime „răpirii de copii pentru a fi folosiţi în prostituţie, producţiei de pelicule snuff (filmări în direct cum este omorât un om sau un copil) şi serate pedofile. După începerea anchetei Comisiei Franklin, numeroase, aşa-zise „accidente” au îndepărtat data procesului împotriva sa. Dan Ryan, asociat al lui King, a fost găsit ştrangulat în maşina lui. Bill Baker, partenerul vicepreşedintelui „Consiliului Naţional al republicanilor de culoare” în afaceri de pornografie, a fost împuşcat cu o singură împuşcătură la ceafă. Curtis Tucker… s-a „aruncat” de la o fereastră la Holiday Inn. Charlie Rogers, un amant a lui King, şi-a „zburat creierii” cu un glonte. Bill Skaleske, ofiţer al Departamentului de Poliţie din Omaha ce conducea ancheta împotriva lui King, a fost găsit mort… Joe Malek, un alt membru al traficului de copii şi proprietar al Peony Park, unde aveau loc seratele de pedofili, a fost găsit mort, ucis de un foc de armă; poliţia, după acestea a clasat cazul ca sinucidere. Mulţi martori sunt reticenţi să apară… Mike Lewis, 32 ani, însărcinat cu protejarea victimelor-martori, a fost găsit mort de un atac de diabet zaharat. Comisia Franklin a eşuat în cele din urmă, când detectivul ce a fost însărcinat în cercetări, Caradori Gary, a murit într-un misterios accident de avion, după ce a informat biroul său că este în posesia de informaţii senzaţionale: „Sunt dinamită…” (Giovanni Caporaso şi M. Lubisco Cocozza, Copii. Comerţul de Orori, citatul de mai sus.)

Cât s-a adunat în acest dosar cu privire la anumite atrocităţi oribile, şi cu toate acestea, sunt doar vârful unui iceberg de proporţii neimaginabile. Prin incredibila indiferenţă a mass-mediei, se continuă masacrul inocenţilor. În Los Angeles, în 22 de comune ale Regiunii, anchetatorii investighează un număr mare de cazuri de pedofilie pe fundal ritual-satanic. În cele mai multe părţi ale lumii sunt cunoscute cazuri de copii sacrificaţi pentru Satana. Aceasta este o confirmare teribilă: „Satana a luat stăpânirea în Africa de Sud, cu toate aspectele sinistre ale cultului său, în care sacrificiul copiilor pe „altarul” prinţului întunericului, sunt ceva obişnuit… Reuniuni orgiastice unde tinerii sunt obligaţi să facă sex cu câini sau cu ţapi, simbolurile holografice a lui Lucifer. („Corriere della Sera”, din 20 Mai 1990).

Investigaţii îngropate

Anchetele sunt aproape întotdeauna îngropate, deoarece există o conspiraţie a tăcerii, acoperiri misterioase. Ted Gunderson, în ceea ce priveşte Statele Unite, a declarat: „Am patru mărturii detaliate a trei deţinuţi implicaţi în ritualuri satanice şi un preot din Utah, ce mi-a confirmat existenţa a cincizeci – şaizeci de mii de cazuri anual de sacrificii umane. (…) S-au găsit numeroase cimitire pe întreg teritoriul ţării, cu zeci de cadavre neidentificate şi nimeni nu a investigat temeinic…” (Giovanni Caporaso şi M. Cocozza Lubisco, Copii. Comerţul de Orori. Citatul de mai sus.). Crimele satanice se extind în întreaga lume. În ceea ce priveşte Anglia, Dianne Core, directorul Institutului Childwatch (Asociaţia de Asistenţă şi Protecţie a Minorilor), a denunţat sindicatele sataniste cu lobby-urile politice care au tendinţa de a acoperi atrocităţile lor. Doamna doctor Core a declarat printre altele: „Din păcate, nu am identificat încă partea de sus a ierarhiei care controlează satanismul în Marea Britanie. … Ei beneficiază de protecţie la cel mai înalt nivel.” Satanişti pedofili sunt şi la Londra. „Corriere della Sera”, pe 18 martie 1990 denunţă: „Londra. Copiii torturaţi şi violaţi în timpul ritualurilor satanice, fetuşii extraşi cu forţa din pântecele mamelor minore şi sacrificaţi … La capătul realităţii şi până dincolo de ea, de fapt, poveştile de copii şi adolescenţi oferiţi înalţilor preoţi ai unei secte şi adepţilor lor pentru a fi violaţi. Odată gravide, aceste fete mici sunt constrânse să avorteze, iar fătul de numai patru luni ajunge sacrificat pentru purificarea sataniştilor care beau sângele sau se hrănesc cu carnea acestuia. … O anchetă condusă de 66 de grupuri de cercetare de la „Societatea Naţională pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor din Marea Britanie confirmă existenţa unor astfel de practici…”

Fetuşi mâncaţi la o cină satanică

Doamna Dianne Core, de origine engleză, în 19 ianuarie 1998, la ceremonia de inaugurare a „Tribunalului Internaţional Martin Luther King” denunţă că în Anglia în luna aprilie va începe un proces de viol împotriva unei tinere femei care a spus: „A fost violentată de când avea mai puţin de vârsta de 15 ani. Când a ajuns la fertilitate, a fost însărcinată prin forţă de opt ori, de fiecare dată a fost trimisă să avorteze în luna a patra, şi fetuşii au fost puşi în congelator, după care au fost mâncaţi la o cină satanică la care ea a fost forţată să participe.” Relaţia dintre abuzul asupra copiilor şi satanism a fost adesea probat. Mai multe investigaţii jurnalistice şi multe centre responsabile pentru protecţia copiilor au lansat mesajul că în mai multe ori decât s-ar crede, racketul prostituţiei infantile şi al pedofiliei sunt conduse de către secte satanice. Telefonul Arcobaleno (Curcubeul), asociaţia împotriva pedofiliei al cărui director este preotul din Avola (Siracuza), Don Fortunato Di Noto, a descoperit şi a denunţat un site care prezintă fotografii oribile de sacrificii satanice umane aduse Satanei, iar victimele sunt tineri. Di Noto a afirmat: „Era suspiciunea că satanismul într-o oarecare măsură era cumva legat de pedofilie şi sacrificii umane. Dar nu s-au descoperit încă site-uri atât de groaznice, pentru a afişa fotografiile unor subiecţi minori, inclusiv sacrificii umane. Imaginile aparent nu par să fie rezultatul unor fotomontaje. („Jurnalul de Sud”, Sâmbătă 1 iulie 2000). În Anglia, un copil a făcut revelaţii halucinante. Ziarul „Il Giorno” (din 15/09/1990) scrie: „În povestirile sale apar povestiri confuze despre crime îngrozitoare de sugari, morminte deschise în timpul nopţii, şi rituri misterioase de canibalism cu diavoli şi fantome şi copii forţaţi să bea porţiuni misterioase înainte de a fi violaţi şi închişi într-o cuşcă. Revelaţiile au fost făcute de micuţ şi sora lui în martie, cu ajutorul păpuşilor şi a desenelor.” Nelegiuiţii ar părea să se bucure de protecţie de la nivel înalt.

Influenţele politice de înalt nivel şi pedofilia

Jurnalistul Maurizio Blondet, într-un interviu (publicat în ziarul „Teologia” din Septembrie/Octombrie 1996), a declarat: „Unii oameni practică ritualuri ciudate pe o insulă din apropierea oraşului Washington. Sunt personaje de nivel înalt, reunindu-se împreună în timpul lunii pline, celebrând rituri particulare. Desigur, nimeni nu vrea să investigheze acest lucru, deoarece oamenii sunt foarte puternici. Există lucruri pe care se spun în şoaptă. În mod similar, în anumite cercuri la nivel politic se spune, foarte încet, că sunt violaţi copii. Toate acestea se întâmplă pe un fond ritualic de magie neagră. Ei nu sunt oameni obişnuiţi care fac aceste lucruri, este vorba de personaje care sunt puse în funcţii foarte înalte, oficialii Pentagonului etc.”

Orori după orori, care se intersectează în acel tărâm întunecat de adoratori ai diavolului. Iată ce scrie „Il Corriere della Sera” din (28/07/90) în cele ce urmează: „Horror în Londra, după descoperirea unei pieţe de desfacere a peliculelor pentru pedofili cu filmări live”, şi mai târziu, „Scotland Yard se teme că cel puţin douăzeci de copii au dispărut fără urmă în ultimii şase ani, având de-a dreptul un sfârşit oribil. O echipă specială a fost formată pentru a investiga lugubrul comerţ de filme pornografice „snuff” destinate pedofililor sadici. Cuvântul „snuff” în argou înseamnă „a muri, a se stinge”, şi în aceste filme micuţele victime sunt filmate cu telecamerele, în timp ce sunt torturate şi ucise după ce au fost abuzate sexual. Poliţia este convinsă că cel puţin şase copii au murit în acest fel în Londra şi în ţinuturile Kent. Anglia… a aflat cu groază că în sânul societăţii circulă monştri gata să filmeze torturi, agonia şi moartea copiilor, pentru a satisface plăcerea perversă a multor monştri gata să plătească 10 milioane pentru o copie a filmului.”

Misterele din Belgia

Este o tragedie teribilă, care se răspândeşte tot mai mult peste tot. Estimările exacte ale victimelor tinere sunt imposibile, şi nu există date cu privire la dimensiunea fenomenului, cu toate acestea, nu mai puţin de 250 de milioane de copii de video casete sunt comercializate în întreaga lume, numai în Statele Unite s-au vândut 20 de milioane de videoclipuri. Filme tot mai „picante”, de multe ori cu torturi, urmate de moartea copilului. În fiecare an, la nivel mondial, un milion de copii sub 18 ani sunt victime ai comerţului cel mai odios, variind de la sex pervers, în diferitele sale forme: prostituţie, turism sexual, pedofilie, pornografie, sadism etc., până la crimă. Evenimente oribile se întâmplă în fiecare parte a planetei noastre. Sunt atrocităţi comise recent în Belgia. Fapte care, zi după zi, ies la iveală identice cu cele povestite de mai sus. Orori, cum ar fi cele care ar fi fost făcute de către Marc Dutroux , criminalul pedofil, supranumit „monstrul din Marcinelle”. Fapte tulburătoare care spun multe despre răspândirea acestui fenomen oribil.

În clipurile lui Dutroux s-ar vedea – scrie „Gazzetta del Sud” din 23 noiembrie 1996 – fetiţe violate aduse până a fi ucise. Plângerea a fost făcută ieri în timpul demonstraţiilor organizate la Paris cu ocazia prostituţiei infantile şi incredibila veste a fost dată de doamna Sophie Wirtz, şeful secţiei belgiene a „Mişcării din cuib”. Mai târziu, alte fapte teribile: „Nu s-a atins încă apogeul groazei în această tragedie – a spus d-na Wirtz – de doi ani, continuăm să spunem că casetele video care arată moartea de copii în direct circulă în Belgia, şi mi-e teamă că afacerea Dutroux se orientează întocmai spre acest tip de urâciuni.” Wirtz a spus că de la începutul evenimentelor întâmplate în Belgia, casetele video de pornografie infantilă ar fi fost confiscate în număr de 600. Preşedintele „Mişcării din cuib”, în interviul acordat ziarului, a declarat că pedofilia „nu este o relaţie de dragoste, ci dimpotrivă este expresia dominării copilului, şi stadiul extrem a acestei dominări este propria sa moarte.” Cuvinte care ard ca focul.

În afacerea Dutroux sunt de toate: pedofilie, omor, necrofilie (constă în practicarea actului sexual cu cadavre), filme snuff şi personaje din înalta societate belgiană, din lumea mare a finanţelor, din politică etc. Aceasta este cel puţin opinia cetăţenilor belgieni. Este, de asemenea, ciudat faptul că până în prezent ancheta nu a dus la nimic încă, în ceea ce îi priveşte pe complicii lui Dutroux, într-adevăr, pare să fi stagnat. Există multe mistere. Dutroux a primit deja o pedeapsă în ’89 de 13 ani de închisoare pentru că a răpit şi violat de mai multe ori doi minori în 1985, şi soţia lui, Michele Martin a fost condamnată la şase ani de închisoare pentru acuzaţii similare. Dar cei doi nu şi-au ispăşit în totalitate sentinţa, obţinând între timp graţierea direct de la rege. De asemenea se zvoneşte că micuţele victime sunt mult mai multe decât ceea ce a fost spus. Astfel, în timp ce în Belgia, peste 350 de mii de oameni au demonstrat în stradă împotriva monstrului din Marcinelle, şi multe mistere încadrează aceste crime, în Elveţia se lăsă cea mai mare tăcere peste magnatul elveţian arestat în Sri Lanka, sub acuzaţia că a violat o mie cinci sute de copii.

Secta Anubis şi cazul Dutrox

Mătuşa uneia dintre cele două fete ucise de către Mark Dutroux, monstrul din Marcinelle, a făcut declaraţii destul de grave: „Piaţa de desfacere a peliculelor pornografice care implică copii are tentacule în toată Europa, în Olanda, în Germania şi în Elveţia.” Monstruozitatea unei lumi care abuzează de copii, în orice mod posibil, îi violează, îi torturează, şi-i ucide brutal. Nu este străină de această ferocitate renaşterea cultelor satanice, care au venit la apogeu. Din ziarul flamand „Der Standaard” s-a aflat cu stupoare că cel puţin patru ofiţeri de poliţie fac parte din secta satanică „Abrasax”, fiind suspectaţi de a fi cumpărat fetiţe de la pedofilul criminal Dutroux, pentru ritualurile lor. S-a ajuns la această descoperire şocantă, datorită unei scrisori („un control bun”, s-a spus), găsită în cursul unor căutări, ca urmare a descoperirii corpurilor neânsufleţite ale lui Julie şi Melissa, în casa lui Bernard Weinstein, îngropate de vii de către Dutroux. În această scrisoare, semnată „Anubis”, se cerea lui Weinstein să „nu uite să-i amintească faptul că marea sărbătoare se apropie şi noi aşteptăm cu nerăbdare darul pentru marea preoteasă.” Evident Weinstein trebuia „să-i aducă aminte” promisiunea lui Dutroux.

În plus, s-a găsit de asemenea un document ciudat, în care era prezentată necesitatea de a se găsi cât mai curând posibil „opt victime de la 1 la 33 de ani.” „Anubis” este foarte veche în lume, şi este de asemenea, prin Francis DeSmedt „mare maestru” al „religiei Vieille”, un fel de Asociaţie Internaţională de vrăjitoare. Şi marea preoteasă are şi ea un nume? Sigur, numele ei este Dominique Nephthys, care de asemenea este un personaj din „biserica belgienă a lui Satan”. Cine sunt ceilalţi membri ai acestei secte satanice păstrate secrete? Şi pe care protecţie au putut conta atât de siguri? Investigaţiile de la bun început au fost foarte greoaie, şi a produs uimire faptul că a fost îndepărtat Judecătorul anti-pedofilie Connerotte. Magistratul nu investighează deloc mai departe despre Dutroux. Curtea Supremă de Justiţie a decis de asemenea să ia ancheta Judecătorului de Instrucţie Jean Marc Connerotte, care devenise între timp un erou popular. Demonstraţii şi greve au urmat în lanţ în urma acestei ştiri. O femeie, în timp ce protestatarii strigau „Justice pourrie” (Justiţie coruptă) a strigat: „Azi au fost ucişi pentru a doua oară copiii.”

Consulul pedofil

Personaje neaşteptate continuă să facă ravagii cu copii, şi de multe ori acestea rămân nepedepsite. Recent consulul israelian pus în Rio de Janeiro, Arie SCHER, a fost acuzat de abuz asupra copiilor şi trafic de minori şi a fugit din Brazilia şi s-a refugiat în Israel. Scher a fost capabil să scape din Brazilia, înainte ca poliţia să reuşească răspândirea datelor lui la punctele de frontieră. Poliţia braziliană a strâns, printre altele, declaraţiile de la o fetiţă de treisprezece ani. Fetiţa „ar fi participat la mai multe din aceste petreceri cu „lumini roşii” în apartamentul consulului din cartierul elegant din Ipanema. Aceeaşi fetiţă apare nudă, îmbrăţişată de acest diplomat, într-o fotografie dintre mai multe găsite în apartament. Potrivit poliţiei, Scher şi complicele său, profesorul de ebraică Schteinberg George, ţineau nouă site-uri Internet cu pornografie şi pedofilie. („Gazzetta del Sud” din 07 Iulie 2000).

Vânătoarea de copii în Belgia

Dar este şi mai rău, săptămânalul „Diario” (numărul 15, anul al V-lea. De Miercuri 12 Aprilie până Marţi 18 Aprilie 2000) publică o ştire cu adevărat înfricoşătoare: „După teribila plângere al eurodeputatului Olivier Dupuis din Congresul Radical, „Diario” s-a dus să vadă ce este adevărat cu privire la minorii urmăriţi şi ucişi cu împuşcături pentru a se distra.” Ancheta este intitulată: „Vânătoarea de copii în Belgia”, şi este semnată de jurnalistul Gianluca Paolucci. Iată o mică bucată în care citim: „Fontenas Place, în inima oraşului Bruxelles, în apropiere de Place Grand şi de cafenelele la modă… Calea care a dus la Fontenas Place a plecat de la Roma, unde, în timpul congresului Partidului Radical, europarlamentarul belgian Olivier Dupuis a lansat o serie de declaraţii care au îngheţat literalmente publicul. El a spus că în ţara sa a existat o perioadă în care unii copii au fost forţaţi să îndure toate tipurile de violenţă, în care unii dintre aceşti copii au fost ucişi chiar, ca iepurii, în timpul partidelor de vânătoare, la care participă nobili, finanţatori, notabilităţi şi funcţionarii de stat.”

Personaje neaşteptate în relansarea sectelor satanice

În societatea noastră, satanismul este un pericol în plină desfăşurare, despre care de multe ori nu se vorbeşte suficient, sau se vorbeşte în mod greşit. Adoratorii Diavolului sunt în creştere de asemenea în Roma. Ziarul „Avvenire” din 5 Septembrie 1996 scria: „O altă sectă satanică a fost descoperită în Roma. Trei mii de adepţi, 5 milioane de euro pentru înscriere…” Faptul care cel mai mult „te uimeşte – spun anchetatorii – este aparenţa nesuspectată a multora dintre persoanele aflate sub anchetă…” De asemenea, s-a aflat că „se pare că în această Congregaţie se numără de asemenea, nume cunoscute din lumea spectacolului…” În Anglia dispar în fiecare an aproximativ o sută de mii de tineri. Scotland Yard, la Londra, trebuie să se ocupe în fiecare zi de dispariţia a peste 2500 de adolescenţi. Mulţi se mai găsesc, dar de unii nu se ştie absolut nimic. Jurnalistul Alfio Bernabei aduce la lumină alte fapte teribile care s-au întâmplat la Londra: „Carne de copii şi fetuşi umani este consumaţtă de către bărbaţi şi femei care au participat la ritualuri canibalice în Anglia, în ultimii ani, ca parte a unui tablou sinistru de renaştere a ceremoniilor satanice. Unii copii au fost sacrificaţi pe altar după ce au fost supuşi la torturi nemaiauzite şi abuzuri sexuale…” („L’Unità”, din 9 August 1990). Se pare că umanitatea a înnebunit.

O mie cinci sute de persoane dispărute în şase luni

În Statele Unite aceste orori sunt mult mai frecvente. Şi Modesto este „oraşul californian care deţine recordul naţional SUA unde se dispare în neant.” „Nu este clar de ce, dar această bucată mică din California, la est de San Francisco, deţine recordul pentru cel mai mare număr de persoane dispărute în neant, din America. Lipsiţii de la apel sunt în mod clar 1500, numai în ultimele şase luni. Fenomenul este îngrijorător, enorm: în Statele Unite în fiecare an se compilează o listă de circa 100000 de nume.” („Diario della settimana”, n. 17, Miercuri de la 28 Aprilie până Marţi, 4 Mai 1999). Anchetatorii, cel puţin pentru unele dintre aceste cazuri, indică spre lumea diversă şi misterioasă a sectelor satanice. Aceasta este, de asemenea, ideea lui Fay Yager, directorul „Centrului pentru Apărarea Copiilor” (Copiii din Underground). Jurnalistul George Medail, de la showul de televiziune „Arcana” difuzat pe Channel 5 (1989) a declarat că în Statele Unite, potrivit unor surse de încredere, sunt ucişi în fiecare an în timpul ritualurilor satanice 50000 de oameni, majoritatea tineri.

Copii sacrificaţi pentru Satana

Fostul director al FBI din Los Angeles, Ted Gunderson, care a dedicat mulţi ani pentru a investiga legăturile dintre dispariţiile de copii şi ritualurile satanice, a spus, într-un episod al emisiunii „Arcana”, că victimele sunt torturate şi apoi ucise. Gunderson, printre altele, denunţa: „În timpul anchetelor mele, am descoperit că există organizaţii care răpesc copii şi apoi îi folosesc pentru sacrificii umane în timpul şedinţelor lor satanice. Aceste evenimente implică, la cel mai înalt nivel: oameni politici, avocaţi, judecători, oameni de la putere. … Da, aceste grupuri satanice, fără îndoială, sunt implicate în traficul de droguri, în prostituţia infantilă, în pornografie şi producţia de filme „snuff”. … Am adunat mărturii ale copiilor de opt sau nouă ani. Ei au desenat lucruri oribile: oameni, foc, un copil în foc, fetişuri satanice, copiii torturaţi. Cum poate un copil gândi lucruri de genul acesta, dacă nu le-a trăit?” (Giovanni Caporaso şi M. Cocozza Lubisco, Copiii. Comerţul de orori. Cit.).

Ancheta de la Washington Times

Aceste crime oribile, în majoritatea cazurilor, rămân nepedepsite şi nu se face mai nimic la nivelul de anchetă cum ar fi trebuit de fapt să se facă, deoarece, în conformitate cu spusele lui Gunderson, lipseşte voinţa politică. Legea nu este severă, pentru că aceste grupuri au protecţie la nivel înalt. În SUA „se discută despre două scandaluri referitoare la prostituţia copiilor: consumul de droguri în timpul petrecerilor lor şi participarea copiilor şi uciderea acestora în direct, pentru a produce filme snuff, în care au fost implicaţi oameni politici… foarte apropiaţi de Casa Albă. Serviciile Secrete, care depind în mod direct de Preşedintele S.U.A., au intervenit acoperind imediat investigaţiile, victimele au ajuns în închisoare, iar martorii au dispărut şi au murit în accidente ciudate sau sinucideri.” (ibid.) Ziaristul Paul Rodriguez de la „Washington Times”, după o lungă şi delicată investigaţie a afirmat următoarele: „Am fost în măsură să dovedesc că personaje ilustre legate de Casa Albă şi din Serviciile Administrative controlau o reţea a tinerilor de stradă, găsind mai multe documente care dovedesc implicarea lui Craig Spence – probabil fostul agent CIA, legat de mediul serviciului de personal al Casei Albe, fost director a staffului lui George Bush şi figura-cheie din scandalul Iran-Contras – şi al organizării de petreceri cu gay şi pedofili. Dovezile scot la iveală numele unui alt deputat, Barry Franks. Am lucrat în patru de peste un an şi informaţiile pe care le-am cules sunt de-a dreptul înfricoşătoare. FBI-ul a fost exclus din anchetă şi de caz s-au ocupat Serviciile Secrete, care depind direct de Casa Albă. Şi acest lucru este foarte ciudat. Reţeaua criminală a avut legături cu lideri atât republicani cât şi democratici, şi se întindea de la New York în Pennsylvania, din Nebraska în California. Recrutarea copiilor avea loc în multe feluri, unii erau răpiţi de pe stradă şi apoi închişi în ferme speciale. Este o afacere uriaşă, iau copiii fugiţi de acasă, din instituţii de adopţie, din tabere…” (Ibid.)

Rodriguez, un editorialist de la ziarul „Washington Times”, a făcut investigaţii pentru câteva luni, şi pune pe prima pagină din ziarul său articole de foc despre o reţea de tineri „de viaţă”, care implică parlamentari şi VIP-uri legate de Ronald Reagan şi George Bush. „Sex de vânzare într-un apartament de un deputat”, „Serviciul Secret acoperă cercetările despre prostituaţii VIP”, „Tinerii de Viaţă aduşi într-un tur la miezul nopţii la Casa Albă”: acestea sunt titlurile de la Washington Times.” (Ibid.) După câteva articole Rodriguez abandonează în mod misterios investigaţiile.

„Piese de schimb” umane

Există chiar şi o piaţă pentru „piese de schimb” umane. Sunt trimise la posibilii clienţi reali adevărate cataloage de organe, care ar trebui să servească drept fetişuri pentru ritualuri satanice sau, în alte cazuri, pentru a sprijini traficul internaţional ilegal de transplanturi. „Sute de copii, bărbaţi şi femei, dispar în fiecare an. Mulţi ajung în străinătate, pe piaţa de adopţii ilegale. Mulţi ajung în circuitul de pedofilie şi pornografie.” („Visto”, 08/11/1996). Astfel, a denunţat parlamentarul Rosario Godoy de Oseja, fondator al „Comitet pentru Copii Dispăruţi”, şi continuă: „Bănuiesc că motivul dispariţiilor poate fi prelevarea de organe tinere şi sănătoase pentru a fi vândute în ţările bogate. Dacă lucrurile stau aşa, este uşor de înţeles ce se întâmplă cu aceşti copii odată „exportaţi”. Fapte halucinante.

Micuţii cobai cărora li se extirpează organe

Nu este, de fapt, nici măcar o „legendă urbană”, aceea a supermarketului de organe de cadavre tinere, ci o realitate oribilă. „Gazzetta del Sud” de vineri, 25 August 1995, a scris în legătură cu aceasta: „ONU a raportat, într-o formă oficială, traficul de copii ce se desfăşoară, cu aceste obiective, în unele ţări. (…) Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite a examinat în ultima vreme un număr necunoscut de mărturii, documente scrise şi chiar video, furnizate de către organizaţiile de protecţie a copilului, arătând că acest gen de infracţiuni a fost întotdeauna viguros negat de către ţările în cauză unde sunt comise… Un purtător de cuvânt al comisiei a refuzat a numi ţările suspectate.” Directorul Eric Sottas de la „Torture International” îşi aminteşte evenimente oribile, cum ar fi 1395 de pacienţi tineri, dispăruţi în Argentina, de la spitalul psihiatric din La Colonia Montes de Oca, lângă Buenos Aires, după cum a raportat, cu înregistrări impecabile, jurnalistul de investigaţie franceză Marie Monique Robin. Sottas a reamintit de asemenea descoperirea, în celulele frigorifice din morga a Facultăţii de Medicină a Universităţii din Barranquilla, Columbia, a multor trupuri, de la care au fost extirpate organe destinate pentru a sprijini traficul de transplanturi.

O groapă de orori care nu pare să se închidă. „Chiar şi Baby Doc, fostul dictator din Haiti, s-ar fi îmbogăţit prin tranzacţia de cadavre proaspete şi organe congelate. Cei care primeau organe pentru transplanturi erau clinici şi instituţii universitare sau de cercetare americane.” (…) Şi în Guatemala a existat un trafic de copii vânduţi în Statele Unite ale Americii pentru transplanturi („Corriere del Ticino” din 6 Martie 1987 şi în „Gente” din 20 Martie 1987) şi ceea ce s-a întâmplat în Honduras a fost confirmat de către agenţiile de ştiri (Agenţia ATS, ANSA, APP, şi „Corriere del Ticino”, din 5 Ianuarie 1987). În Columbia copiii sunt răpiţi în timp ce se joacă în stradă, duşi în laboratoare unde li se scot (li se extirpă, n. tr.) ochii şi apoi sunt puşi în libertate după oportuna medicaţie (agenţia AGI-EFE, Iunie 1987). Într-o colonie germană din Chile unele experienţe medicale, în special manipulări genetice, s-ar fi practicat pe copii şi adolescenţi… („Libération” din 7 Decembrie 1987) (Milly Schar-Manzoli, Manualul de apărare imunologică, MEB, Padova, 1988).

Cadavre de dezmembrat sau de mâncat

Din SUA primim rapoarte de „interes ştiinţific” pur şi simplu absurde. Iată ce publica ziarul „La Repubblica” (din 23 Noiembrie 1994) cu privire la „tehnicile” stabilite tocmai de cercetătorii de la Universitatea din Indiana (SUA): „O inimă nouă? Mai bine reînnoirea vechiului organ, evitând transplantul… Acum există posibilitatea: celulele inimii de embrion. Implantate în muşchiul inimii adulte, ele se multiplică şi apoi se „sudează” cu cele vechi, aducând organului bolnav forţă, şi longevitate celulelor tinere. Şi pentru a reduce şi mai mult riscurile de respingere aproape la zero, noile celule ar putea fi luate de la fiul primitorului, un embrion creat in vitro cu sperma pacientului şi ovulul mamei. În imposibilitatea de a adopta un astfel de sistem, te poţi mulţumi şi cu ovulul unei donatoare anonime, astfel ca celulele să fie pe jumătate genetic identice.” Dacă cineva nu a înţeles încă, recomandarea „ştiinţifică” este că dacă vrei să dai viaţă mai mult inimii tale îmbătrânite, trebuie doar să naşti un copil şi apoi să-l omori pentru a injecta celulele lui tinere în propria ta inimă veche. Te îngrozeşti. Dar nu este totul, se pot de asemenea integra diete cu beneficii mari, cu fetuşi avortaţi. Neîncrezători? Iată ce scrie P. Andrea: „Marele păcat al lui Onan al zilei de azi şi de ieri” (Salus Infirmorum, Padova – Editura Pater, L’Aquila, 1996), citând ziarul „Viitorul” din 5 Mai 1995: „Fetuşi avortaţi utilizaţi ca integratori alimentari pentru a se asigura „o piele moale şi un organism puternic”. Cadavre folosite în bucătărie pentru a face „supe optime pentru sănătate”. Aceasta pare să fie ultima „noutate” dietetică la moda în China, cel puţin aşa cum este revelat în ultimele zile, dintr-un oribil sondaj publicat în ziarul din Hong Kong_ Express Extra…” Deşi este adevărat că sistemul mediatic nu serveşte pentru a face cunoscută realitatea, ci pentru a crea un zgomot de fond aprobator (logica confirmării stăpâneşte globalizarea lumii), unde toţi gândesc în acelaşi mod şi fac pe oameni să creadă că trăim într-o lume transparentă, curată, unde nu există nimic de ascuns, din când în când însă, în haosul de ştiri, lipite de-a valma, apar fapte extraordinare: „Micuţii cobai. În Marea Britanie sunt ucişi 28 de copii pentru a se experimenta un „nou tratament”. „Iată ceea ce publică „Il Manifesto” din 9 Mai 2000. Pe scurt, ştiri înspăimântătoare: „Nou-născuţi prematuri, de măsura unor purceluşi de India, folosiţi pentru a testa un nou ventilator de incubator: acest lucru s-a întâmplat în Marea Britanie, într-un spital din nordul ţării. Rezultatul: 28 de copii au murit, iar alţi 15 cu leziuni permanente pe creier, într-un total de 122 de copii supuşi la „noul” tratament. Acest înspăimântător bilanţ reiese din raportul unei comisii speciale de anchetă ordonate de ministrul britanic al Sănătăţii, pentru a investiga evenimentele care au avut loc în Spitalul Nord Staffordshire din Stoke-on-Trent între 1989 şi 1993.”

Cine investighează despre traficul de organe – moare

În mai 1996 jurnalistul francez Xavier Gautier de la ziarul „Le Figaro” a fost găsit spânzurat în Insulele Baleare, în reşedinţa sa de vară. O moarte învăluită în cel mai întunecat mister. Anchetatorii spanioli au vorbit apoi de sinucidere. Gautier, înainte de a pleca în vacanţă, a lucrat la o lungă investigaţie despre un presupus trafic de organe din Bosnia de la o clinică celebră din nordul Italiei. Fostul ministru pentru familie Antonio Guidi a avertizat: „Fenomenul este în toată lumea. Dar Italia, aşa cum a fost şi este un loc de trecere pentru droguri, acum este un punct de tranzit pentru copiii cu risc… Ei vin din ţări aflate în război din Europa, de la cei săraci din Africa. Mulţi dintre ei – cine le poate identifica numărul? – sunt destinaţi pentru a fi carne de rezervă pentru cei bogaţi. Mici depozite de organe pentru copiii celor care au bani.” Guidi, la întrebarea dacă unii dintre aceşti copii au fost mutilaţi pentru transplanturi ulterioare în Italia, a răspuns: „În Italia, nu. E imposibil. Dar trec prin ţara noastră ca păsările migratoare, al căror destin este de a fi ucise.” („Il Giornale” din 4 Septembrie 1995).

Acuze aduse împotriva Italiei

Cu toate acestea, Italia, scrie Giangiacomo Foa, a fost denunţată „de prestigiosul ziar La Nacion din Buenos Aires că, într-un editorial de fond, produc ecou acuzaţiile lui Don Paul Baurell, profesor de Teologie de la Universitatea din Sao Paulo, şi reclamaţiile făcute în 1 August 1991 de către René Bridel la Geneva, reprezentantul ONU al Juriştilor Internaţionali pentru Apărarea Democraţiei. (…) Articolul de fond din La Nacion a făcut vâlvă. O Globo din Rio defineşte „cei mai mari importatori de copii din Brazilia”. Corespondentul O Globo la Roma a spus: „Italia este cel mai mare cumpărător de copii.” (…). Chiar şi presa ne acuză în Peru. De luni de zile, ziarul din Lima, La Repubblica, denunţă, cu numele complet, soţi italieni care au sosit în Peru pentru a cumpăra copii de câteva luni sau câţiva ani. În ultimul timp am „importat” 1500 de micuţi peruvieni, mulţi dintre care – potrivit presei din Lima – mai târziu au fost ucişi pentru a le extirpa organele pentru transplanturi. („Corriere della Sera” din 7 Septembrie 1991) Această problemă a copiilor răpiţi, sclavi, violaţi, constrânşi să se prostitueze, sacrificaţi pentru Satana şi ucişi pentru extirparea organelor este o oroare pe scară planetară. Cu toate acestea, se continuă să se facă foarte puţin sau nimic. Ziarele şi televiziunea nu denunţă problema în toată gravitatea sa reală. Ele vorbesc puţin şi prost, din timp în timp. Pericole pentru tineri, aşa cum am văzut, provin de pe mai multe fronturi, nu în ultimul rând din faptul că pe planeta noastră sunt în creştere tot mai mult sectele închinate diavolului. Acelaşi Guidi a avertizat: „La începutul anului 2000 se înregistrează cu adevărat o creştere de rituri „religioase”, care prevăd sacrificii umane ale copiilor.” („L’Italia settimanale” din 15 Septembrie 1995).

Mulţumiri dlui GIUSEPPE COSCO

Un cuvânt al traducătorului român

Citind articolul de mai sus este imposibil să nu ţi se facă pielea de găină. Precedent am tradus o lucrare a unui tânăr din Africa pe nume Emmanuel Eni Amos, în care domnia sa prezintă realităţi de-a dreptul halucinante în ceea ce priveşte subiectele mai sus abordate. Acest om a trăit astfel de realităţi mai sus amintite. Traducând acest document mi-am adus aminte de cartea lui Emmanuel, şi s-a strecurat în mintea mea o întrebare: ce poziţie are biserica în toată această monstruoasă realitate? Voi răspunde tot eu, aproape niciuna sau poziţia cea mai comodă din ziua de azi: indiferenţa. Dragii mei, în faţa unor asemenea lucruri, să stai indiferent este de condamnat; mai mult decât criminalii însişi!!! După ce am citit cartea lui Emmanuel, şi o recomand mai ales celor credincioşi, am vrut să împărtăşesc cu cineva gândurile mele, dar m-am găsit singur strigând la uşi ferecate. Este atât de dureros să ştii că mergi într-o congregaţie unde te închini lui Dumnezeu şi undeva, la câţiva metri poate, este omorâtă o fiinţă creată de acelaşi Dumnezeu căruia ne închinăm, de însăşi creatura mâinilor Sale, în numele lui Satan. Cred eu, şi este opinia mea personală, că este mai odioasă indiferenţa noastră decât crima comisă de aceştia în numele lui Satan. Modul în care aceşti închinători ai Satanei servesc pe „stăpânul” lor, este de-a dreptul halucinant: până la jertfa umană.

Iar noi, aceştia aşa-zişi normali, sau creştini, cum vi se pare mai comod în exprimare, nu suntem în stare să ne trezim la timp să ajungem la vreme la slujba religioasă!!! Este de râs, sau chiar puteţi să şi râdeţi, că dacă nu o faceţi voi, oricum o fac ei, sataniştii.

Creştinilor, de oricare denominaţie sunteţi, şi care chemaţi numele Domnului Isus Hristos ca Domnul vostru, gândiţi-vă bine că sunt alţii care ştiu să se sacrifice pentru domnul lor cu adevărat. Citiţi bine articolul de mai sus tradus de mine, iar după aceea recitiţi-l încă o dată, şi vă rog frumos puneţi-vă în inima dumneavoastră întrebarea: „Cu adevărat iubesc eu pe Domnul Dumnezeu şi pe aproapele meu ca pe mine însumi, sau e doar numai o formă a unei religii false?”

Vă mulţumesc tuturor pentru înţelegerea ce o veţi avea citind articolul de mai sus.

Cu adâncă afecţiune pentru voi toţi,

Marian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *