Păcate secrete? 10 întrebări importante pentru creştinul mason

de Bill Schnoebelen (fost mason de gradul 33)

1. Dacă masoneria nu este o religie, de ce are toate caracteristicile unei religii?

Deşi masonilor li se spune că nu este o religie, această afirmaţie nu rezistă la o examinare amănunţită. Conform definiţiei din orice dicţionar, francmasoneria are toate caracteristicile specifice unei religii. Ea cere credinţa într-o Fiinţă Supremă, ca cerinţă pentru a deveni membru. Are de asemenea capelan, ritualuri de iniţiere, rugăciuni şi servicii de înmormântare, şi învaţă un plan de mântuire. Are de asemenea o colecţie organizată de învăţături filozofice şi etice. Uită-te în orice dicţionar. Acestea sunt criteriile pentru definiţia unei religii. Astfel, masoneria trebuie să fie o religie.

2. Dacă este o religie, ce religie este?

În primul rând, nu este religia creştină. Autorităţile masone neagă în mod deschis că este creştinism[1], şi acest lucru este evidenţiat şi mai mult de faptul că Domnului Isus Hristos nu I se acordă închinare specială în Lojă. El este prezentat doar ca unul dintre marii înţelepţi şi niciunui mason nu i se permite să-L prezinte pe Isus tovarăşilor săi membri în Lojă, ca Dumnezeu Atotputernic în trup (1 Timotei 3:15, Ioan 1:14) sau să-L mărturisească pe Isus tovarăşilor masoni nemântuiţi. Pe lângă aceasta, masoneria este zugrăvită[2] alternativ ca un fel de religie universalistă „cu privire la care toţi bărbaţii pot cădea de acord”. Categoric, aceasta înseamnă că nu poate fi creştină, fiindcă Isus a învăţat că nimeni nu poate fi salvat decât prin El (Ioan 14:6). Cealaltă faţă a masoneriei, văzută în scrierile marilor ei învăţători (Pike, Mackey, Hall etc.) este că ea este o înviere modernă a „religiilor misterelor din antichitate” (închinarea la Baal – vezi Judecători 2:13, 1 Regi 18:21) şi că filozofia ei de bază este kabbalismul ocult[3]. Dacă dăm la o parte toată vorbăria, aceasta înseamnă că baza filozofică şi obârşia francmasoneriei moderne este în esenţă înrudită cu cea a vrăjitoriei. (Amândouă sunt numite „Breasla”.)

3. Poate un creştin declarat să fie parte a unei religii necreştine?

Sperăm că răspunsul este evident. Isus Însuşi a avertizat că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Matei 6:24). Dar creştinul mason încearcă să-L slujească pe adevăratul lui stăpân, Isus, şi de asemenea pe „Stăpânul Adorat” al Lojei (Matei 23:10). Mesajul Bibliei este clar. Dumnezeu nu vrea ca oamenii Lui să încerce să se închine la doi dumnezei diferiţi în acelaşi timp (Exod 20:3, 1 Regi 18:22). Nu poţi amesteca masoneria şi creştinismul, mai mult decât ai putea fi un creştin musulman sau un creştin hindus.

4. Cum poţi, ca ucenic al lui Isus, să faci parte dintr-o instituţie care îţi cere să încalci poruncile lui Dumnezeu?

Fără îndoială, această întrebare îi poate şoca pe mulţi masoni. Totuşi, în mai multe locuri evidente, masonilor li se cere să calce poruncile lui Isus sau ale Tatălui Său, de exemplu, masonilor li se cere să facă jurăminte de sânge pe Biblie în Numele lui Dumnezeu, dar Isus le-a poruncit ucenicilor Lui să nu jure niciodată (Matei 5:34-37), iar porunca a fost repetată de Iacov, primul episcop al congregaţiei din Ierusalim (Iacov 5:12). Dacă masonul susţine că jurămintele sunt doar pentru distracţie şi nu trebuie luate în serios, atunci ia Numele lui YHWH în deşert, o altă poruncă încălcată (Exod 20:7). Dacă spune că jurămintele sunt serioase, atunci violează porunca care interzice crima, consimţând cu un jurământ la propria lui ucidere (Exod 20:13). Alte porunci încălcate vor fi menţionate mai jos.

5. Cum poţi ignora 2 Corinteni 6:14-18, fiind „legat” de nenumăraţi necredincioşi şi ocultişti care sunt masoni?

Deşi nu se cunoaşte pe cale largă, unii dintre cei mai importanţi vrăjitori şi ocultişti ai secolului 20 au fost şi sunt francmasoni proeminenţi – atât aici cât şi în Angia.[4] În plus, există mii de masoni cu diferite credinţe necreştine (iudaism, islam etc.). Contrar poruncii din 2 Corinteni 6 menţionată mai sus, care ne interzice să ne înjugăm la un jug nepotrivit cu necredincioşii, masonul este legat printr-o „legătură” spirituală[5] (menţionată în ritualul de gradul 1 în contextul îndepărtării frânghiei de pe gâtul iniţiatului) de toţi ceilalţi masoni, creştini sau nu. Legătura este sigilată cu un jurământ în Numele lui Dumnezeu. Este o violare clară a acestei porunci.

6. Cum poţi face parte dintr-o instituţie care te face să-L tăgăduieşti pe Isus în cadrul gradului I?

Biblia învaţă că atunci când cineva se naşte cu adevărat din nou, Domnul vine şi locuieşte în el. Păstrează acest adevăr preţios în minte când ţi se aminteşte aceasta: la uşa Lojei, ca şi ucenic candidat care intră, iniţiatului i se cere să bată de trei ori la uşă, iar apoi să răspundă la întrebarea din interior: „Domnul ________, care a fost mult timp în întuneric, caută acum să fie adus la lumină şi să primească o parte din drepturile şi beneficiile acestei Loje adorate, înălţată pentru dumnezeu şi dedicată Sfântului Ioan, aşa cum au făcut înaintea lui toţi fraţii şi tovarăşii.”[6]

Cum poate un creştin adevărat să fie de acord că „a fost mult timp în întuneric”, când el are Lumina Cuvântului în el? Cum poate crede că masoneria poate adăuga ceva la lumina lui Hristos în care „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3) şi în care locuieşte toată plinătatea (Coloseni 1:19)? Nu înseamnă aceasta tăgăduirea lui Hristos?

7. Cum poţi face parte dintr-o instituţie care nu Îl recunoaşte pe Isus ca Dumnezeu şi înalţă în schimb un personaj biblic minor ca pe „cel mai mare mason, dacă nu cel mai mare om care a trăit vreodată”?

Francmasoneria, în ceea ce priveşte politica oficială, nu recunoaşte pretenţiile unice ale lui Isus[7]. Aceasta le-ar distruge religia universalistă care susţine că toţi cei religioşi sunt bine-veniţi la altarul masoneriei. Totuşi, Biblia arată clar că Numele lui Isus este mai presus de orice alt nume (Filipeni 2:9, Efeseni 1:21) şi că fără a-L mărturisi ca Domn, nimeni nu poate fi salvat (Ioan 14:6, Romani 10:9-13). Însuşi Isus afirmă că toţi ceilalţi lideri religioşi care au venit înaintea Lui (Buda, Zoroastru etc.) au fost „hoţi şi tâlhari” (Ioan 10:8).

Biblia arată înspre Isus Hristos! Se presupune că ea este una dintre cele „trei mari lumini” ale masoneriei şi „conductorul şi călăuza credinţei [masonilor] noastre”. Dar aceeaşi Biblie care înalţă atât de sus Numele lui Isus, de-abia menţionează figura centrală a mitului masonic, Hiram Abiff. Acest meşteşugar obscur, care de-abia este menţionat în contextul construirii templului lui Solomon, este tratat ca o figură dumnezeiască în masonerie. Este tratat ca fiind mai important decât toţi ceilalţi bărbaţi din vechiul Testament, şi făcut chiar la fel de mare – sau chiar mai mare – ca Isus. Uciderea lui de către trei tâlhari înainte să fi putut termina lucrarea la templu este centrul „misterului” masonic, totuşi din perspectiva Bibliei, este o minciună. Biblia afirmă clar: „Aşa a sfârşit Hiram toată lucrarea pe care i-o dăduse împăratul Solomon s-o facă pentru Casa Domnului” (1 Regi 7:40).

8. Cum poţi face parte dintr-o instituţie care nu vrea să recunoască faptul că Isus a înviat din morţi şi care organizează parodii blasfematoare la cina Domnului?

Albert Pike, Mare Comandor al Ritului Scoţian din secolul 19, a scris că rămăşiţele trupeşti ale lui Isus sunt acum reduse la fire de praf în pământ pe care le mâncăm, fiind absorbite în pământ de-a lungul secolelor.[8] Ritualul Ritului Scoţian, „Sărbătoarea Mielului Pascal” refuză de asemenea să recunoască faptul că Isus a înviat din moţi.[9]

În Ritul de York, o parodie blasfematoare a cinei Domnului are loc ca parte a gradului de Cavaler Templier, în care candidatului i se cere să stea înaintea unei mese triunghiulare sinistre, drapată în catifea neagră şi luminată de lumânări. În mijlocul ei se află o Biblie pe care se odihneşte un craniu uman. Din acel craniu, candidatul ia „cina Domnului”, jurând cât se poate de solemn că dacă va rupe vreodată acel jurământ, toate păcatele lui şi păcatele omului din al cărui craniu bea, vor veni iar asupra capului său.[10] Vorbind despre răstignirea din nou a Fiului lui Dumnezeu şi despre batjocorirea Lui (Evrei 10:28-29)!

9. Cum poţi face parte dintr-o instituţie ai cărei învăţători proclamă că se trage dintr-un cult al fertilităţii şi că dumnezeul francmasoneriei este organul reproducător masculin?

Deşi aceasta i-ar şoca pe cei mai mulţi masoni, este un fapt că cei mai mari învăţători ai masoneriei arată clar că simbolul central al dumnezeirii în Lojă este falusul. De aceea atât de multe monumente comemorative masonice (pietre de mormânt sau Monumentul Washington) sunt de fapt simboluri falice. De aceea aparatul genital masculin este „învelit” de şorţul masonic, la fel cum un văl acoperea Sfânta Sfintelor din templul lui Solomon. Aceasta înseamnă litera G în masonerie; nu „Dumnezeu” [God, în engleză], sau „Geometrie”, aşa cum li se spune membrilor masoni în ritualul de gradul 2, ci puterea „Generativităţii” sau a reproducerii.

10. Câte lucruri trebuie să fie păcătoase într-o instituţie înainte ca tu, ca şi creştin, să trebuiască să te separi complet de ea?

Fraţilor, aceasta este o scurtă listă a lucrurilor pe care cei mai mulţi masoni le ştiu sau ar putea uşor să le afle. Doar că cei mai mulţi masoni nu s-au deranjat să pună aceste lucruri cap la cap, fiindcă li s-a spus că masoneria este nobilă. Ai avut încredere în bărbaţii care te-au adus la Lojă şi nu ai cercetat aceste lucruri.

Acum le ştii şi ştii cât de contrare sunt Bibliei. Răspunsul la întrebare ar trebui să fie: doar unul! Dacă şi numai una dintre aceste întrebări dezvăluie un păcat ascuns real în cadrul Lojei, atunci ar trebui să fie un motiv suficient pentru a renunţa la ea. Este doar un club pentru bărbaţi! Merită să distrugă mărturia şi puterea ta ca bărbat creştin? Este nevoie să te pleci pe genunchi chiar acum şi să renunţi pentru totdeauna la ea ca fiind păcat. Apoi este nevoie să scrii o scrisoare prin care să soliciţi o eliberare din Lojă. Dacă ne scrii, îţi putem oferi un model de scrisoare. Nu trebuie să amâni. Aminteşte-ţi cuvintele lui Pavel: „Cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14).

[1] Albert Mackey, 33º, Revised Encyclopedia of Freemasonry, 1966, p.618.

[2] Albert Pike, 33º, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry, 1996, p. 226.

[3] ibid., p.389.

[4] ibid., pp. 744, 771.

[5] William Schnoebelen, Masonry: Beyond the Light, 1991, p. 204-205.

[6] Duncan’s Ritual Monitor, 1974, p. 36.

[7] ibid., p. 29.

[8] Pike, p. 525, de asemenea Henry Clausen, 33º, Practice and Procedure for the Scottish Rite, 1981, pp. 75-77; R.S. Clymer, The Mysticism of Masonry, 1900, p. 47; şi J.D. Buck, Symbolism of Mystic Masonry, 1925, p. 57; şi Manly P. Hall, 33º, The Lost Keys of Freemasonry, 1976, p. 90-91.

[9] Pike, p. 539.

[10] Clausen, op. cit., pp. 75-77.

[William J. Schnoebelen, Secret Sins? Ten Important Questions for the Christian Mason. Copyright © William Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe www.withoneaccord.org.]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *