Paralizia în somn este activitate demonică

Paralizia în somn

Specialiştii în medicina modernă din Occident spun că paralizia în somn apare când creierul se trezeşte din starea de mişcare rapidă a ochilor [în engleză, REM], dar trupul se află într-o stare de paralizie care, spun ei, împiedică trupul să manifeste mişcările făcute în visele subiectului şi dă naştere la halucinaţii, în cele mai multe cazuri despre prezenţe rele în cameră. Dar ei admit în mod deschis că se ştie foarte puţin despre fiziologia paraliziei în somn şi că explicaţia este în cel mai bun caz o ipoteză.

Există mai multe probleme cu teoria respectivă. Una este că în general paralizia în somn este însoţită de sentimentul că este ceva rău în cameră. Iar dacă ea este doar rezultatul faptului că oamenii visează în timp ce trupul le este încă adormit, de ce nu raportează mai mulţi oameni tot felul de vise diferite aşa cum te-ai aştepta, în contrast cu experienţe aproape identice cu acel rău perceput? Aceeaşi poveste, acelaşi sentiment şi uneori aceeaşi entitate sunt descrise de oameni care nu au avut legătură unul cu celălalt sau nu au auzit niciodată înainte de paralizia în somn. Cred că în acest punct este de folos să auzim ce au crezut timp de sute de ani alte culturi despre paralizia în somn. [Vezi video.]

Voi fi sincer cu voi, ştiu ce este paralizia în somn. Ştiu cum să o opresc şi am cunoscut nenumăraţi oameni care au făcut-o să dispară imediat, pentru totdeauna. Aveţi răbdare cu mine în timp ce vă explic, fiindcă sunt sigur că multora dintre voi nu vă va plăcea adevărul, dar este tot ce aveţi nevoie ca să puneţi capăt odată pentru totdeauna paraliziei în somn în viaţa voastră.

Poate că aţi ghicit până acum că paralizia în somn este cauzată de o prezenţă demonică în cameră. Există o veste bună şi o veste ea în legătură cu aceasta. Vestea rea este că demonii sunt deştepţi şi înşelători şi foarte răi, vestea bună este că există o modalitate de a inversa lucrurile şi de a-i face pe ei victimele la următoarea voastră întâlnire, ca şi să puneţi capăt pentru totdeauna paraliziei în somn.

Răspunsul scurt despre cum se opresc aceste experienţe este că prin autoritatea adevăratului Isus Hristos. Îndoielile pe care le puteţi avea vor dispărea când veţi vedea reacţia demonilor la această autoritate. Modalitatea prin care o puteţi face începe cu Isus Însuşi care în Luca 9:1 spune: „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.” În 1 Ioan 3:8 spune: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”  Şi din nou, în Luca 10:19-20: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

www.stopsleepparalysis.org

Ceea ce vă voi spune este ori:
A. Minciuni absolute
B. Adevărul

Dacă tu crezi că mint, atunci te rog vino cu un răspuns de ce ar trebui să mint despre aşa ceva, fiindcă nu m-aş putea gândi de ce cineva ar vrea să spună o minciună ca aceasta…

… Ca să mă fac clar, TOT ce îţi spun este adevărul.

Mai întâi de toate nu am vrut să vorbesc cu adevărat despre aceasta cu NIMENI, dar trebuie să spun ceea ce ESTE NEVOIE să fie spus…

PARALIZIA ÎN SOMN ESTE ACTIVITATE DEMONICĂ

Am spus-o! OK, pe o notă serioasă, care sumarizează întreaga chestiune, dar îţi voi spune de ce şi cum este „activitate demonică”.

Trebuie să ne întoarcem cu aproximativ 10 ani în urmă. Eram adolescent şi ca cei mai mulţi băieţi, eram lasciv! Cu hormonii şi tot restul. Aceasta evident vine cu anumite practici ca poftirea cu ochii, cu mintea, curvia şi masturbarea.

Vom reveni la toate acestea imediat, dar aici vorbim despre prima mea experienţă cu „paralizia în somn”.

Într-o noapte stăteam întins în pat treaz şi am crezut că simţeam cum pisica mea mergea pe mine, deşi eram 99,9% sigur că pisica nu era în cameră, totuşi m-am uitat să o văd pe mine… Dar nu era acolo…

Am presupus repede că doar simţeam lucruri, dar gândul îmi intrase deja în minte. Unul pe care chiar nu îl vroiam acolo. Unul care mă făcea paranoid şi temător… „O, Domnul meu, este un demon în camera mea!” Vreau să spun, hai să fim serioşi, eram doar EU în cameră, nu animale de casă sau altcineva, doar EU…

Voi reveni repede la aceasta, deşi pentru puţin, deoarece a ajunge la concluzia unui demon este puţin… Puţin bizar, poate crezi, dar vezi, am fost crescut într-o familie creştină, am avut eliberare, cunoscută ca exorcism (şi nu eram „posedat”, dar activitatea demonică avea loc în viaţa mea; nu am ştiut niciodată de ce, fiindcă aveam doar 9 ani), fiindcă mă trezeam în cele mai multe nopţi sculând casa cu ţipetele mele, deşi nu-mi aminteam niciodată în dimineaţa următoare. Oricum, părinţii au gândit că aveam nevoie de eliberare şi ei bine, a funcţionat! Laudă lui Dumnezeu! Dar precum am spus, nu am idee de ce mi s-au întâmplat acele episoade, dar ei bine, acesta este doar un exemplu al cunoştinţei mele despre demoni.

Restul cunoştinţelor mele vin din poveşti de la membrii familiei şi de la cei apropiaţi mie şi hai să spunem, am auzit destul de multe despre aceasta până la 11 ani! Ştiam cum îţi poţi deschide viaţa atacurilor demonice (diferite păcate obişnuite, ocultism etc.) şi cum să scapi de ele (ELIBERARE – Spune-le pe nume şi alungă-i în Numele lui Isus).

Să trecem la jumătatea adolescenţei mele. Deoarece am explicat despre activitatea paralizie în somn, şi cum ştiam că era activitate demonică, probabil te gândeşti: „Ei bine, cum ştii exact?” Ei bine, aşa cum am spus înainte de a explica prima mea experienţă, că la fel ca cei mai mulţi adolescenţi eram activ sexual şi plin de poftă… Acum rămâneţi cu mine aici… Dacă nu ştii deja, pofta sexuală, imoralitatea sexuală, masturbarea şi curvia sunt păcate, conform Bibliei (deşi masturbarea nu este numită specific ca păcat, dar este poftă sexuală). Acum, atacurile se întâmplau DOAR într-o zi în care ori mă masturbam, ori curveam, ori aveam contact sexual cu prietena mea… sau cu orice altă fată, de fapt… NUMAI ÎN ACELE ZILE.

(Ca să adaug puţin mai multe informaţii despre atacuri, deşi ceea ce am explicat la început mi s-a întâmplat pe când eram „complet treaz”, toate celelalte experienţe ale paraliziei în somn le-am avut când eram adormit/trezit din somn, şi au variat de la halucinaţii la experienţe în afara trupului, fiind târât de-a lungul patului, la paralizie completă a corpului cu excepţia ochilor, visuri, auzirea de voci şi de asemenea de zgomote ciudate care erau greu de explicat, şi visuri care erau complet nebuneşti.

În cele din urmă am realizat cauza! Nu am observat legătura la început, dar în FIECARE ZI în care am comis păcate sexuale, S-A ÎNTÂMPLAT. Acum, în timpul celor 8-10 ani în care am avut-o, am alunecat şi atacurile aveau loc, dar cu rugăciune, pocăinţă şi dorinţe noi de a-L urma pe Dumnezeu, am devenit mai puternic să rezist acestor păcate.

Acum voi fi sincer, scriu aceasta de aproape trei luni şi în timpul acesta am avut „paralizie în somn” (cunoscută şi ca activitate demonică; dacă nu ai înţeles încă!) şi încă o dată a fost din cauza greşelilor mele. Un lucru pe care l-am observat este că atunci când nu ai avut-o un timp şi episoadele revin, pot să fie mai rele decât înainte.

Aceasta îmi aminteşte de ceea ce a spus Isus în Biblie: Matei 12:43-45: – Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.

Acum, nu am avut niciodată eliberare (exorcism) pentru aceasta, probabil datorită faptului că-mi era ruşine, dar m-am rugat constant pentru eliberare de la Însuşi Cel Atotputernic, şi când m-am întors de la păcatele şi dorinţele mele sexuale, am avut cel mai liniştit somn de luni de zile.

Apropo, dacă nu eşti familiar cu termenul „eliberare”, în principal este exorcism, cu excepţia faptului că nu ai nevoie de apă sfinţită, crucifixe etc. Identifici ce spirit necurat este în persoană, de ex. „duh de teamă”, şi alungi demonul în Numele lui Isus.

Acum permite-mi să fac clar că nu spun că păcatul sexual este cauza „paraliziei în somn”, spun că PĂCATUL ESTE CAUZA.

Numai şi numai Hristos este Cel care te va elibera complet din ea. Chiar dacă se opreşte pentru o vreme, poate, şi cel mai probabil va reveni, iar episoadele pot deveni mai terifiante decât vă puteţi imagina unii dintre voi. Nu este neobişnuit în unele cazuri, aşa cum unii dintre voi poate că ştiţi deja, să te trezeşti cu vânătăi. Cel care m-a îngrozit a fost când m-am trezit cu o urmă de mână roşie pe mine ca şi cum aş fi fost strâns tare.

Realitatea prezenţei răului în viaţa ta poate şi te va conduce la Hristos, dacă alegi să-L cauţi. Când vei avea următorul atac şi vei putea să strigi sau cel puţin să vorbeşti (dacă nu ai gura paralizată, dacă da, spune-o în cap). Strigă: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, du-te în abis, spirit necurat, în Numele lui Isus Hristos PLEACĂ!” [Nu suntem de acord cu poruncirea spiritelor necurate să meargă în abis, ci: Du-te unde Domnul Isus îţi spune să te duci.]

Vei vedea că este putere în Numele Lui Isus şi demonii tremură la Numele Lui. Trebuie să vorbeşti cu îndrăzneală şi autoritate şi cu credinţa că demonii vor fugi chiar la menţionarea Numelui lui Hristos pentru ca ei să o facă.

Pentru a avea victorie asupra atacurilor demonice totuşi, ai nevoie de Hristos în viaţa ta.

Rugăciunea păcătosului – Recunoaşterea nevoii

„Rugăciunea păcătosului” este un termen care descrie cuvintele rostite de o persoană când îşi recunoaşte păcatul şi nevoia unei relaţii cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Sună cam aşa:

„Tată, ştiu că am călcat legile Tale şi păcatele mele m-au separat de Tine. Îmi pare cu adevărat rău, şi acum vreau să mă întorc de la viaţa mea păcătoasă, la Tine. Te rog iartă-mă şi ajută-mă să evit să păcătuiesc din nou. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru păcatele mele, a înviat din morţi, este viu şi îmi aude rugăciunea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să conducă şi să domnească în inima de azi înainte. Te rog trimite Duhul Tău cel Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta pentru restul vieţii mele. În Numele lui Isus mă rog. Amin.”

humbleservant@sleepparalysis.org.uk

[Sleep Paralysis, What It Realy Is and How to Stop It, www.sleepparalysis.org.uk]

Cauze
Primele zece cauze ale paraliziei în somn

1.) Cele mai obişnuite cauze ale paraliziei în somn de care ne-am ocupat este aceea că oamenii au fost implicaţi în diferite grade, chiar şi în cel mai uşor grad în practicile oculte. Lucruri precum mesele ouija, cărţile de tarot, cele mai multe tipuri de meditaţie, canalizarea spiritelor, chiar cercetarea obsesivă despre ocult şi/sau OZN-uri, pot fi o uşă deschisă pentru unii oameni.

În general, cu cât persoana intră mai adânc în ocult, cu atât mai multe uşi deschide, şi cu atât mai multă autoritate câştigă demonii asupra sa, ceea ce poate duce la atacuri fizice severe şi în unele cazuri chiar la răpiri de către extratereştri [fiinţe spirituale căzute].

Este important să realizăm că demonii dobândesc cu atât mai multă autoritate asupra ta cu cât intri mai adânc, cu cât „îmbrăţişezi” mai mult experienţa. Adică au un interes real pentru o persoană care devine mai activă în ocult.

2.) O altă cauză este o anume formă de „intrare” generaţională care a fost deschisă pentru persoană, de obicei de un părinte sau un bunic. Cel mai adesea când un bunic a fost implicat în ritualuri masonice. Se poate întâmpla şi dacă părinţii sau bunicii au fost implicaţi în ocult la un anumit nivel. Aceasta este de obicei problema cu oamenii care au paralizie în somn de când erau foarte mici.

3.) O altă posibilitate, mai rară, este că în cameră există un obiect puternic demonizat. Pot fi cristale, cărţi sau statui. De fapt aproape orice poate fi demonizat, chiar dacă persoana care ataşează prezenţa demonică crede că ataşează doar „energie” sau altceva. Aşa cum am spus este mai rar, dar tot este posibil. Deuteronom 7:25-26 [Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.], Iosua 7:1 [Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.], 1 Corinteni 10:20-21 [Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?], Deuteronom 32:17 [Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.], Levitic 17:7 [Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.].

4.) Mânia severă poate fi de asemenea o cauză. Efeseni 4:26-27 spune: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.”

5.) Dacă cineva semnificativ sau partenerul de căsătorie are un anumit nivel de posesiune demonică, contactul sexual poate transfera paralizia în somn de la o persoană la cealaltă.

6.) Oamenii au raportat că vizionarea filmelor de groază la extremă poate conduce la paralizia în somn.

7.) Imoralitatea sexuală şi masturbarea conduc la paralizia în somn. Clic pe link pentru mai multe informaţii despre spiritele sexuale: www.demonbuster.com/incubus.html

8.) Sunt cazuri foarte rare în care, de obicei sataniştii, fie în grup sau pe cont propriu, au raportat că au folosit călătoria astrală pentru a intra în camera anumitor oameni noaptea (de obicei pentru scopuri sexuale). Aceasta poate cauza simptome similare paraliziei în somn, dar de obicei ar trebui să fie evident că este un om, nu doar un spirit rău care pretinde că este om.

9.) Droguri de multe tipuri pot cauza paralizie în somn. În special tipurile mai dure.

10.) Se pare că anumiţi oameni au anumite „praguri” de trecut ca să ajungă la ea, sau că de ele depind cât de severă este paralizia în somn pentru ei. De exemplu, aproape oricine participă la practici oculte severe o experimentează, dar sunt unii oameni care trebuie doar să citească despre practicile oculte sau OZN-uri sau un alt lucru, înainte ca ea să înceapă la ei. Acelaşi lucru este adevărat cu anumite tipuri de imoralitate. Se pare că ţine mai mult de inima persoanei decât de severitatea fărădelegii.

[Top 10 Causes of Sleep Paralysis. Sursa:  www.sleepparalysis.org.uk]

Lupta

Ce se întâmplă aici este ceva ce lipseşte în cea mai mare parte din cele mai multe biserici creştine astăzi, şi anume discuţia reflexivă despre lupta spirituală. În principal ceea ce se întâmplă este Efeseni 6:12. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Acum, când are loc un eveniment real, ceea ce este nevoie să-ţi aminteşti este că tu, ca şi credincios, ai putere şi autoritate. Dacă eşti un creştin născut din nou, Dumnezeu te vede literalmente ca parte a lui Isus, o ramură altoită, prin Duhul. Când se întâmplă ceva ca aceasta, spune: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, nu ai dreptul să fii aici. Trebuie să pleci în clipa aceasta.” Nu folosi propoziţii cu „eu”, şi NU SPUNE NICIODATĂ: „Îţi poruncesc să iei din cameră.” Autoritatea lui Isus şi infinita Lui putere sunt cele care îţi permit să porunceşti ca aceste lucruri să iasă din viaţa ta. Dacă nu te poţi mişca şi nici vorbi, chiar şi numai faptul de a spune în gând: „Isuse, ajută-mă!”, va face ca entităţile să dispară.

De asemenea, să te rogi pentru protecţie înainte să mergi la culcare este întotdeauna o idee bună.

Iată două posibile rugăciuni:

Cere lui Isus să stea în spărtură ca entităţile să nu se întoarcă după ce le-ai alungat.

Rugăciune:

„Doamne Isuse, stai în spărtură pentru mine şi închide orice uşi deschise, orice domenii ale păcatului din viaţa mea în care duşmanul poate avea o întăritură, ca ele să nu se întoarcă.”

Roagă-te, în Numele şi autoritatea lui Isus, pentru a face entităţile să plece:

Roagă-te aşa:

„Prin puterea şi autoritatea lui Isus Hristos, demonii şi spiritele dinăuntru nu au niciun drept să fie aici! Trebuie să plece în clipa aceasta şi să nu se întoarcă niciodată! Demonii nu pot rămâne!!!”

Gândeşte-te la aceasta ca la termenii negocierilor unui contract.

Aceasta nu închide toate uşile spirituale prin care pot intra entităţile, dar este un început destul de bun. Ocazional, este nevoie de alte lucruri.

[Warfare. Sursa: www.sleepparalysis.org.uk]

Suişurile şi coborâşurile paraliziei în somn

Ştiu că am acoperit aceasta în mărturia mea generală, dar aici este pe fragmente şi sumarizată. Este mărturia mea pentru www.stopsleepparalysis.org. Minunată misiune, din cele ce aud, iar Tom Bionic are nişte poveşti grozave despre cei care au învins paralizia în somn. Deci iat-o pe a mea.

Am depus această mărturie înainte, de multe ori, dar de atunci mi s-au întâmplat nişte lucruri noi, ei bine, este timpul să le întărim. Spre deosebire de o mulţime de oameni, nu-mi amintesc să fi avut paralizie în somn înainte de a deveni creştin. De fapt, toate episoadele mele s-au întâmplat după aceea. Bănuiesc că din cauză că am trecut de cealaltă parte în războiul spiritual din Efeseni 6:12, trecând de la partea lui Satan de partea lui Dumnezeu, acceptându-L pe Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul meu.

Înainte de aceasta, avusesem o influenţă pseudo catolică şi mă rugam ca atare, dar nu devenisem creştin. În anii adolescenţei fusesem preocupat de New Age, fantome, criptozoologie [ipoteze despre animale misterioase, care acoperă teme de la Yeti/Sasquatsch/Big Foot la presupusul monstru din Lock Ness, ori la fel de presupuşii dinozauri din jungla congoleză] şi OZN-uri. În şcoala generală citisem câteva cărţi despre OZN-uri, am citit destul de mult revista Fate. Această revistă avea un mare număr din fiecare din acest gen de poveşti. Nu am practicat niciodată cu adevărat în mod serios vreun fel de magie sau meditaţii, deşi din când în când am încercat într-adevăr să mişc obiectele cu mintea sau să colectez energie chi/viaţă ca să pot deveni mai puternic. Ştiam că „magia” era greşită, dar gândeam că puterile psihice şi genul acesta de lucruri sunt fenomene naturale. Deci aveam în cap un gen de amestec din Biblie şi New Age.

Episodul 1: Terorile nopţii la 19 ani

S-a întâmplat chiar după ce devenisem creştin. Aveam 19 ani şi tocmai venisem la Hristos prin misiunea lui Chuck Swindoll, Insight for Living. A fost din motive pur egoiste, nu vroiam să merg în iad, fiindcă adânc în inima mea ştiam că exista unul.

Apoi am început să citesc Biblia şi am citit destul de mult în ea. Nu aş spune exact că am „înţeles-o”, dar era o temelie bună. După câteva luni în care l-am ascultat pe Chuck şi am citit Cuvântul, am prins ocazional programul lui Jerry Falwell la TV. În una dintre ocazii, am văzut că vorbeau despre masacrul de la Columbine şi aveau un autor care comenta despre cei doi ucigaşi şi cum erau în satanism. Cartea pe care o prezentau era „Latura întunecată a supranaturalului”. Venind din New Age, aveam acel gen de fascinaţie faţă de demoni şi războiul spirtual, şi m-am gândit să văd despre ce era vorba.

Privind acum la ea, au nişte informaţii cu adevărat bune pentru un fundament, despre ce spune Biblia despre OZN-uri şi un număr de alte lucruri. Am citit-o, dar o parte a inimii mele nu a vrut să accepte tot ce spuneau ei. Un incident din carte era… paralizia în somn.

Vorbeau despre clasica poveste a unui „demon stând pe pieptul cuiva şi apăsându-l”. Am fost înspăimântat de aceasta. În noaptea aceea, sau în câteva zile, am gustat prima oară paralizia în somn.

M-am trezit şi eram apăsat în pat şi am simţit cea mai rea şi mai plină de ură prezenţă pe care şi-o poate cineva imagina. Plină de ură este de fapt o subestimare. Oricât aş încerca, cuvintele actuale nu pot descrie felul de rău inteligent care m-a asaltat în patul meu în noaptea aceea. Din fericire, nu s-a arătat.

Eram confuz. Nu eram sigur ce se întâmpla. Pisica mea nu reacţiona la acea prezenţă, cu siguranţă dacă ceva ar fi în camera mea, pisica mea ar reacţiona. Dar nu. Dormea sforâind.

Atunci mi-am amintit ce spunea cartea „Latura întunecată”. Şi anume să te rogi în Numele lui Isus şi se va opri. Aşa am făcut, şi s-a oprit. Am adormit din nou.

Episodul 2: Un an sau mai mult mai târziu

Al doilea atac nocturn al meu a fost mai mult sau mai puţin la fel ca primul, cu excepţia unui lucru. Nu-mi amintesc cum s-a oprit atacul. Bineînţeles că s-a oprit, dar tot ce-mi amintesc este că mi-am pierdut cunoştinţa şi am adormit din nou.

Amintirea mea despre incident nu este cea mai bună, dar am câteva idei despre ce s-a întâmplat. Ceea ce cred eu că s-a întâmplat este că am strigat într-adevăr la Dumnezeu, şi am cerut în cele din urmă să se oprească în Numele lui Isus. Este de asemenea posibil să fi încercat pe cont propriu să mă concentrez să mişc o parte a corpului (o tehnică New Age împotriva răpirii de către extratereştri) ca să-l fac să se oprească. În orice caz, cred că s-a oprit într-adevăr după ce m-am rugat în Numele lui Isus.

De ce nu s-a oprit imediat?

Pe vremea aceea, chiar dacă eram mântuit, trăiam într-un mod al „harului ieftin”. Uneori păcătuind, gândindu-mă că mă voi pocăi imediat după aceea. Mântuirea era cardul meu gratuit de a scăpa de păcat. Cred de asemenea că odată cu credinţa creştină, nu renunţasem pe deplin la convingerile mele New Age. De fapt am încercat într-o ocazie să dezvolt telekinezia şi am încercat de asemenea să fac să visez despre viitor. Pe scurt, eram creştin, dar carnal. Mărturiseam păcatul, dar cine ştie cât de des m-am pocăit cu adevărat de el. Aveam şi păcat nemărturisit, despre care credeam de asemenea că nu este păcat.

Toate aceste lucruri împreună cred că au avut ca rezultat un atac de paralizie în somn care nu s-a oprit imediat. Ca şi cum Dumnezeu îmi arăta că stratagema de a o învinge nu constă în faptul că Isus este un nume magic, ci în faptul că relaţia mea cu El trebuie să fie corectă.

Episodul 3: Umbre întunecate, umbre mai întunecate

Eram între 20 şi 25 ani şi locuiam într-o pivniţa unei case cu un pastor de la biserica la care mergeam. Încă aveam probleme cu păcatul în viaţa mea cu care mă confruntam, dar treceam şi printr-o perioadă extrem de întunecată. Tocmai fusesem concediat de la o slujbă, mă luptam să găsesc una nouă. Mă luptam de asemenea cu ce însemna să fiu creştin.

Fusesem prieten cu un păgân sau doi în acel punct din viaţa mea, şi din nefericire nu au fost cele mai bune influenţe. Cine ştie câţi demoni erau ataşaţi de ei şi dacă (demonii) au decis să-mi distrugă viaţa. Petrecusem de asemenea cu adevărat în divertismentul ocult, crezându-l inofensiv. Buffy şi Angel erau spectacolele mele preferate. Am jucat mult Soul Reaver. Aceste lucruri, subtil şi nu atât de subtil, au subminat relaţia mea cu Dumnezeu. Pe deasupra, mă duceam la biserică în cea mai mare parte pentru socializare, şi mă confruntam cu multă mânie din cauza situaţiei cu slujba.

Într-o noapte m-am trezit n mijlocul nopţii. Cu ochii închişi, am putut să presimt sau să simt că o persoană era în cameră cu mine. Nu pretind că am vreun dar psihic, dar persoana se mişca sau o simţeam în camera mea de parcă ar fi fost colegul meu de cameră. Ca alte dăţi când fusesem în cameră împreună.

Dar nu putea fi aşa.

Uşa mea era destul de zgomotoasă când se deschidea, iar uşa nu se deschisese. Mai mult, dacă ar fi fost deschisă, pisica mea s-ar fi trezit şi ar fi fugit pe uşă, sau ar fi reacţionat în vreun fel. Realizând aceasta, am decis să deschid ochii şi să arunc pe furiş o privire fără să mă mişc.

Nu am văzut ceva sau pe cineva. Aceasta până m-am uitat în partea cea mai întunecată a camerei, unde nici lumina de la fereastră nu pătrundea. În acea masă de umbre, am văzut forma unui bărbat negru ca smoala. Stătea nemişcat, fiindcă eu cred că ştia că l-am văzut.

Din nou, în acest moment nu-mi amintesc ce s-a întâmplat. Cred că am şoptit: „În Numele lui Isus Hristos, pleacă” şi m-am întors la somn. Dacă nu a fost aşa, m-am rugat în Numele lui Isus să plece şi am adormit.

Trebuie să fi plecat, pentru că nu am mai fost deranjat.

Episodul 4: O nouă direcţie

După incidentul cu persoana din umbră, am intrat într-un fel de alunecare. Am continuat să mă lupt cu problemele ale păcatului, dar am început şi să mă lupt cu cine era Dumnezeu. Mă simţeam cu adevărat rănit şi făceam un minimum pe care îl poate face cineva şi să poate fi încă numit mântuit. De asemenea, probabil că citeam Biblia neregulat. În vremea aceea mă întorsesem la informaţiile de cea mai bună calitate despre OZN-uri, şi făceam periodic yoga, şi începeam într-adevăr să intru în unele lucruri rele din nou. Cădere de cea mai bună calitate.

Nu că fac reclamă Reţelei de Radio Revelaţii, dar până nu am început să ascult Future Quake, să citesc opera Dr. Heiser, să-l ascult pe Russ Dizdar şi Radioul Revelaţii, nu m-am întors la Dumnezeu. Pe scurt, Dumnezeu a vindecat încet acele lucruri şi m-am pocăit. Am început să înţeleg lucrurile dintr-o perspectivă cu adevărat creştină, în loc să o fac dintr-o perspectivă creştină morală/filozofică.

Am avut un vis interesant care a avut impact în lumea spiritului, dar nu despre aceasta este acest episod. Este de ajuns să spun că au fost câteva visuri în care sunt destul de sigur că am fost vizitat de un demon, deşi nu am fost atacat.

Într-o zi am auzit mărturia lui Gaz Parker. Pentru un anume motiv, am simţit impulsul de a intra în legătură cu el, şi ne-am trimis e-mailuri periodic. În timp scurt, Gaz m-a încurajat să fac un blog. Am început să mă rog să aibă eliberare de atacurile spirituale pe care le avea.

Aproape chiar când îmi începeam blogul, am avut un vis.

Visul a fost în „casa mea”, dar nu era de fapt casa în care locuiesc cu adevărat, nici cea în care locuisem. Afară în stradă era un motociclist chel, care arăta dur. Familia mea era şi ea acolo, dar l-am văzut pe tipul acela plimbându-se afară pe stradă, şi l-am văzut şi am ştiut că era un demon. Urma să mă duc afară şi să-l mustru în Numele lui Isus. Tocmai deschideam uşa exterioară când am realizat că nu puteam vorbi.

Apoi am început să gândesc „sângele lui Isus” în mod repetat, iar apoi m-am trezit instantaneu. Când am început să devin conştient, am putut simţi cum corpul meu a fost deodată eliberat de paralizie. Atunci am ştiut că era un atac demonic, fiindcă am simţit acelaşi fel de prezenţă ca la primul atac.

După aceasta, am început să mă rog lui Dumnezeu cu privire la armura spirituală, şi L-am rugat să mă umple cu Duhul Sfânt. Am fost capabil să aduc fiecare piesă a armurii lui Dumnezeu, ceea ce este ciudat fiindcă niciodată nu mi le pot aminti pe toate.

Episodul 5: Chiar?

Cel mai recent atac al meu nu a fost declanşat de nimic de care să-mi pot aminti liber. Şi chiar nu am o poveste de fundal care să meargă cu el. Îmi amintesc doar că în timp ce mă trezeam, simţeam că era o presiune uşoară care mă ţinea jos. Era incredibil de uşoară, dar am putut să spun că era paralizie în somn.

Desigur, pe atunci ştiam cum stăteau lucrurile, şi când am gândit pe jumătate „Isus”, m-am putut mişca.

Nu spun că demonii nu sunt periculoşi, dar dacă ar trebui să-mi dau cu presupusul, acel demon nu era pe deplin dedicat misiunii de a mă paraliza. Motivul fiind că iau relaţia mea cu Hristos mult mai în serios acum, şi că fac tot ce pot ca să-L urmez. Acel demon ştia că Hristos mă va salva de el, aşa că a fugit aproape înainte de a începe.

Deci aceasta este tot ce am până acum. Sper că nu voi avea mai mult, dar nu se ştie niciodată. Ştiu însă că dacă vor veni din nou, Isus mă va salva din nou, cum a făcut-o înainte.

Episodul 6

Am dormit recent într-o cameră unde ştiu că cineva a făcut qigong. Persoana făcea qigong în principal pentru sănătate, şi presupun că „ştie graniţa” sau unde să se oprească înainte de a intra în opresiunea demonică. Şi deşi în mod tipic mă rog pentru protecţie înainte de culcare, în noaptea aceea ceva a fost cu mine şi rugăciunile mele (poate că am uitat, poate că aveam vreun păcat nemărturisit), şi ghici ce. Paralizie în somn. Nu a fost rea, dar am simţit că ceva mă apăsa, şi I-am cerut verbal ajutor lui Isus în timp ce mă trezeam. Şi s-a oprit.

[The Ups and Downs of Sleep Paralysis. Sursa: www.dontaskthatinchurch.blogspot.ro]

Clic pe linkurile de mai jos!

Demonii nopţii şi paralizia în somn – Eliberare şi libertate

Incubus şi succubus: Ajutor pentru cei care au fost vizitaţi de demonii nopţii

Incubus şi succubus, demonii nopţii

Paralizia în somn şi oamenii umbre

12 moduri de a opri activitatea demonică, bântuirile şi manifestările spirituale

Vindecat de coşmaruri

Sleep Paralysis – How to Stop it – Treatment – Help – Causes

155 comments

  1. Paul says:

    Alaltăieri am avut ceva coșmar în somn. O durat un pik. Am visat cum cineva mă atrăgea într-un întuneric și parcă mă paraliza, mă făcea să nu mă pot mișca sau să reacționez. Dar asta e ceva normal la mine, am avut-o de când eram mic. Câteodată chiar nu mă puteam mișca deloc. Aveam perioade de astea din când în când. Alaltăieri o fost numai un pik. De unde vine asta și de ce? Am început să am senzații din afară, care parcă vroiau să mă adoarmă cu forța. Când am avut 14-15 ani am avut cele mai tari coșmaruri, dar pe parcurs s-or dus și or venit iară pe parcursul vieții. Deci acestea e posibil să se întâmple din strămoși, din cauza strămoșilor, să se transmită? Alaltăieri am visat că cineva vroia să mă paralizeze, și în interiorul meu auzeam o voce care se ruga. Tot timpul era la fel, acealeaşi coșmaruri, și știu că eram eu sau Dumnezeu prin mine. Dar cel mai tare era atunci când aveam 15 ani. Eram la bunici la Moldova, la cei pocăiți. Dormeam singur într-o cameră separată de ei, și acolo am paralizat de câteva ori în somn, și auzeam multe voci, și nu mă puteam trezi, nici nu mă puteam mișca, și am apucat să dorm cu becul aprins, dar cam degeaba. Era cu un an înainte să încep să merg la biserică regulat, adică înainte să mă predau. Am fost parcă dus într-un întuneric fără ieșire, și nu mai auzeam nimik în afara mea… păsări sau câini lătrând. Numai voci, și eram foarte speriat. Atunci o fost cel mai tare, și acum înțeleg ce înseamnă să fiu curat, adică să mă las de toate păcatele conștiente.

    • Camelia says:

      Am căutat azi de dimineaţă în mod special să mă informez despre aceste lucruri ciudate, pentru că aseară era să mor în pat înainte de a adormi. N-am crezut niciodată că se poate întâmpla aşa ceva şi acum sunt pur şi simplu uluită.

      De câteva săptămâni urmăresc cuvântările unui călugăr român şi mă simt foarte bine cănd îl ascult. Ieri i-a adresat un bărbat vorbe jignitoare şi batjocoritoare, eu nu i-am replicat decât atât: „Dospești de ură.” Mi-a răspuns înapoi foarte murdar, mă rog, nici n-am citit totul, am şters şi l-am blocat ca să nu mă mai deranjeze. Menţionez că n-am fost afectată şi nici nu m-am mai găndit la asta, ziua a decurs normal şi totul a fost în ordine.

      M-am dus singură la culcare era 21:30. Am aprins televizorul şi m-am făcut comodă în pat, când deodată au apărut în partea stângă a capului meu mai multe guri descărnate, care răcneau la mine şi scrăsneau din dinţi. Nu dormeam, le vedeam pur şi simplu cu ochii deschişi. Totul a durat cred că mai mult de un minut. Am sărit din pat în mijlocul camerei, am îngenuncheat şi am ridicat mâinile în sus, şi am strigat pe Domnul cu toată putera mea şi tremuram toată de frică. Într-o clipă s-a limpezit totul şi n-am mai văzut nimic.

      M-am mai liniştit, dar nu îmi vine să cred că am trăit aşa ceva. Vă menţionez că sunt polițistă şi am cinzeci de ani. Fac şi schimb de noapte prin tot feluri de clădiri şi terenuri, nu am văzut niciodată nimic şi nici n-am auzit.

  2. Mirela says:

    Nu ştiu ce să fac şi poate voi mă puteţi ajuta. Am nişte vise foarte urâte, şi eu dar şi băiatul meu în vârstă de 7 anişori. De multe ori mi se întâmplă chiar adevărat, şi nu pot să mă mişc sau să zic ceva. Mă forţez să spun „Tatăl nostru” sau să reuşesc să ţip că să dispară, şi abia apoi pot să mă mişc şi să îmi fac cruce. Vă rog din suflet, dacă mă puteţi ajuta măcar cu un sfat.

    • daniel says:

      Azi noapte am avut şi eu o hărţuire, să-i spunem aşa. Cum s-a întâmplat: M-am pus să dorm; totul s-a petrecut în 40 de minute; am visat că am înfiat un copil al străzii de 2 ani, de o seamă cu băiatul meu, şi avea şi părul blond. Totul a mers bine în vis, ne-am pus să dormim, băiatul meu s-a pus în stânga mea să doarmă, jucându-se, iar cel înfiat în dreapta mea. Era ciudat ceva: băiatul meu a plecat de lângă mine, iar cel înfiat aşa de mult începuse să semene cu băiatul meu… Și deodată a început să mă ia în braţe aşa de tare, că deja simţeam că nu mă mai aflu în casa mea, plus că se auzeau zgomote ciudate. Eu de obicei nu mă prea panichez, am stat, am constat că ceva nu este bine şi a devenit ceva mai ciudat când am văzut că nu mă pot mişca şi că nu pot vorbi, îl simţeam doar pe acel copil care parcă nu era el. Ok. Cum stăteam pe o parte, am simţit cum cineva mă ia uşor de picior şi că vrea să mă întoarcă. Atunci în gând am spus „Tatăl nostru”, mi-am făcut cruce cu limba şi în secunda următoare a dispărut totul. Şi eu sunt la a 4-a hărţuire. Deci concluzia simplă. Nu arătaţi frică panică, în vis, adună-ţi toate forţele şi spune rugăciunea în gând, deoarece eşti blocat şi nu ai să poţi cu voce tare, şi fă-ţi cruce cu limba. Eu nu sunt bisericos, dar eu am îngerul meu, care mă încred în El foarte mult. Frica te predispune la cât mai multe atacuri. Dacă mai aveţi întrebări, nu ezitaţi să-mi trimiteţi un e-mail la sawbis74@gmail.com.

      • IULI says:

        Am avut dimineaţă un atac. Vreau să discutăm despre asta. Email-ul meu este [cenzurat]. Prima dată am avut probleme pe la 19 ani vreo şase luni (acum e 6 dimineaţa şi prefer să discutăm cu altă ocazie), chestiile astea sunt reale…

    • Silviu says:

      Roagă-te în gând…, crucea-i ascultarea, nu-i semnul făcut cu mâna. :). În rest, ia legătura cu liderii din bisericile evanghelice, penticostali sau baptiști, care știu despre ce e vorba și cum pot înlătura problema.

      • razvan says:

        Silviu, te rog, nu mai chema oameni la sectele astea, căci intră în păcat şi este un mare păcat. Creştinismul este şi va rămâne singura religie de pe pământ adevărată. Dacă tu crezi că pe timpul lui Isus se cânta cu chitara în casa Domnului, să ştii că te înşeli. Dacă tu crezi că e mai bine să fii sectant că primeşti bani, să ştii că te amăgeşti singur, pe lumea aceasta greşeşti foarte mult, dar ce vei face în faţă Domnului? Să spunem că ajungi în rai, ce vei face tu acolo dacă nu ştii nici măcar o rugăciune, gândește-te, copile, căci viaţa aceasta este scurtă.

        • Carla says:

          Razvan, catolicismul nu e o secta, imi pare rau sa te informez, dar catolicismul este tot crestinism. Baptistii si pocaitii canta in biserica la chitara, alea sunt secte, nu Catolicismul :)

        • Ana says:

          Să chemi pe cineva la Dumnezeu nu este un păcat. Ioan 3.16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

          Rugăciunea o ai particular cu Dumnezeu şi te poţi ruga aşa cum El te ajută să o faci, nu este nevoie să cunoşti o anume rugăciune ca să fii primit. Matei 5: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborositi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Iată, dar, cum trebuie să va rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele da-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispita, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

          Acesta este un model al rugăciunii, prin care Dumnezeu ne arată cum să ne rugăm, nu înseamnă că dacă nu ştii rugăciunea asta Dumnezeu nu se mai uită la tine.

          Această alungare a spiritelor rele tot Dumnezeu o face. Am observat că se pune mare accent pe demoni, în loc să se pună pe Isus, acesta poate să fie un joc. Să vorbim despre demoni şi să uităm de Isus şi despre misiunea Lui cu noi. Noi trebuie să privim la Isus, nu spre oameni care pot scoate sau nu demoni din noi. Demonii sunt în oricine, dar Dumnezeu e singurul care ne scapă de ei, şi de aceea noi trebuie să ne îndreptăm ochii spre Mielul Lui „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

          • ROBERT DECALVARO says:

            Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

            Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

            Pe acest site sunt nou şi trebuie să înveţi pe oameni să caute leacuri de vindecare. De ce vorbești aşa? În unele lucruri mai complicate. Biblia nu mai poate avea cea putere. Ca la tine. Dar la cei care sunt chinuiţi, sunt blestemaţi, la cei care li se vând sufletul şi nu ştiu? La cei care mor prin somn? Şi doctorul nu ştie de ce au murit, ups??? Sunt mii de întrebări şi puţine răspunsuri. Biblia te ajută să găseşti răspunsurile, dar ai nevoie de oameni cu duh. Dar nu uitaţi reliigile, în ziua de astăzi sunt o industrie, de făcut baniiiiiiiiiiiiiii. Mulţi oameni vin cu asemenea şcoală la oameni simpli. Dar unii nu par ca acele versete, de mai sus pe care le-ai relatat. Tu din ce biserică vii? Cam câţi ai crede că practică magie neagră? Incearcați surorile şi fraţi cu apă aghiasmă, pe ascuns dale, să nu ştie. Şi atunci vei realiza cu adevărat de ce sectanţii fug de sfinţenie.

        • Adrian says:

          Şi baptiştii, şi penticostalii tot creştini sunt, tu eşti în mare confuzie. Nu numai ortodoxia este soluţia. Nu confunda ortodoxia cu creştinismul. Şi la urma urmei Iisus Christos a venit pentru ABSOLUT TOŢI, indiferent de cum sunt, cine sunt etc…

          • Adrian says:

            Şi eu sunt ortodox, dar nu sunt de acord cu tine. Da, poate că nu se cântă la chitară, dar exprimarea bucuriei pentru Domnul Iisus este un păcat? Oare de ce puşcăriile sunt pline cu ortodocşi? Oare de ce primesc bani şi preoţii ortodocşi? Nu cumva trebuie să ne vedem bârnele noastre înainte de a acuza? În rai sau în iad nu vom ajunge în funcţie de denominatiune, ci dacă L-am acceptat sau nu pe Iisus Christos ca Mântuitor personal şi Îl acceptăm în vieţile noastre. Oameni buni, NU CONTEAZĂ denumirea, nu vă uitaţi la ce spune lumea, căci nu lumea s-a jerfit pe cruce pentru noi, ci Domnul nostru Iisus Christos, slavit să fie numele Său în veci!!

          • EMIL RADOI says:

            Adrian, citeşte mai mult despre dreapta credinţă, care vine din limba greacă, care prin secolul al treilea fost activată de cele șapte sinoade la Ierusalim şi în sec al treisprezecelea s-a promulgat. La anul 1054 s-a despărţit de Biserica Catolica, iar Biserica Ortodoxă este unica biserică care eu susțin că şi Isus Cristos este tot ortodox. Pentru că mormântul Lui sfânt este în această biserică, care în fiecare an la Paştele ortodox, în sâmbăta mare, ajunul Paştelui, pogoară din ceruri de la Tatăl ceresc lumina svfântă, între orele 12,30 şi 14,30. Aşa că nu mai faceţi afirmaţii fără sens. Aceste secte nu pot ca să garantez pentru ele. Vezi în Biblie scria că zice Isus că merge şi la staula, de acolo că saşi, ia oile credincioşi, înseamnă că şi dintre pocăiţi sunt oile lui Dumnezeu, dar ortodocşii sunt o religie, 100% că sunt creştini şi creştini adevăraţi. Amin, Domnul să fie cu toţi!!!

    • alex says:

      Pentru Mirela. Să îmi scrii pe Facebook. Ionuț Alexandru [cenzurat] fără poză.

    • comsa adelin says:

      Fă-ți cruce cu limba pe cerul gurii de 3 ori!

  3. Marian says:

    Ceea ce tu i-ai scris acelei doamne este biblic și de necontestat, dar mai este ceva de care trebuie să se țină cont. Și anume să vadă ceea ce ei sau copilului i s-a întâmplat. Orice efect are o cauză și viceversa. De aici derogă faptele genealogice, de aici avem dezlegarea a foarte multe fapte care ni se întâmplă astăzi. Nu este un lucru de nimic acesta, căci tu însuți m-ai învățat RUPEREA BLESTEMELOR GENEALOGICE. Este foarte posibil să nu fie un blestem, dar este foarte posibil ca un contact direct sau indirect cu o persoană purtătoare de demoni sau ea însăși demonizată, să fi declanșat această stare de fenomene. Printr-un email nu este o rezolvare de probleme, dar poate fi un minim ajutor.

    • Dorina says:

      Dragă Mirela, poate că este târziu să-ţi dau acest sfat. Acum am intrat pe acest blog şi am citit. Problema este că şi mie mi se întâmplă cam des, dar ce fac noi (!) suntem sub puterea unor vrăji fără să ne dăm seama. De ţi se mai întâmplă acest lucru şi eşti paralizată, dacă eşti creştină, pentru că numai limba nu-ţi este paralizată, fă cruce de trei ori şi ai să vezi rezultatul. Încearcă să te ridici, să faci un Tatăl Nostru, dacă eşti prea obosită şi nu poţi, roagă-te la Maica sfânta să te elibereze şi dacă tot încearcă vrăjmaşul cu silnicie să te atace din nou, de nu poţi mişca, mai fă iarăşi cu limba Cruce, până te eliberezi. Asta o ştiu de la bunica mea. Am pățit-o şi eu. Vrăjmaşul se hrăneşte cu energia noastră. Şi de eşti prea obosită şi nu poţi face alte rugăciuni, cum ar fi să citeşti din Psaltire? Este foarte puternică.

      Şi la mine în casă şi-a făcut cuib vrăjmaşul şi mă lupt cu el. M-am apucat puternic de rugăciune. Încă pe mine mă atacă şi trează cu împunsături în cap, dureri în diferite părţi ale corpului, şi aşa citind câte un acatist mă lasă dintr-odată, ori durerea, ori împunsătura.

      E foarte, foarte groaznic şi oricât ai face sfeştanie, îl întăriţi. Cel mai bine e cu rugăciune, să citeşti ori un paraclis al Maicii Domnului, ori canonul Îngerului Păzitor. Să vezi cum ai să te eliberezi. Şi dacă totuşi nu ai timp, citeşte Visul Maicii Domnului sau brâul. Să nu laşi, că vrăjmaşul iar vine, dar n-o să aibă aşa mare putere asupra noastră. Că ştiu ce înseamnă să ai un copil şi să fie atacat, şi eu am copil şi mi-e teamă. Şi dacă ai posibilitatea, să mergi la un Sfânt Maslu.

      • wanda boveanu says:

        Neorânduială duhovnicească gravă. Trebuie făcută o spovedanie completă de la vârsta de 5 ani, la un duhovnic din mănăstire. De asemenea, un Sfânt Maslu în casă vineri dimineaţă şi moliftele Sf. Vasile cel Mare după aceea, cu pomenirea întregii familii. Slujba Sf. Maslu trebuie repetată după cât de gravă este situaţia. Asupra casei s-au făcut farmece, trebuie să aflaţi cine este persoana, pentru a nu permite intrarea în casă ulterior… Nu daţi şi nu primiţi nimic, nu povestiţi că aţi chemat preotul. Aceste vrăji se întorc asupra persoanei care le-a trimis. Bineînţeles, să aveţi o viaţă curată, să mergeţi duminica la Sf. Liturghie, să ţineţi posturile, să vă faceţi canonul, veţi fi cu adevărat imună la aceste atacuri atunci când veţi trăi în bună rînduială duhovnicească.

        • Ana says:

          Citeşte „Degeaba cântă cucuveaua” şi „Vraja superstiţiei” (le găsiţi la Editura „Viaţă şi sănătate”). Dacă trebuie să-i cheme din nou pe acei oameni ca să facă acele lucruri, înseamnă că nu a funcţionat. Mai bine o îndrumare la Dumnezeu, nu la lucruri pământeşti, care nu dau întotdeauna roadă, la Dumnezeu totul dă întotdeauna roadă.

  4. Mirela says:

    Mulţumesc foarte mult pentru ajutor. Sper să pot învăţa ceva de aici. Dar vreau dacă se poate cineva care să mă ajute. Eu acum locuiesc în Grecia. Am într-adevăr vise, sau cum s-or numi astea. Parcă sunt reale, că de multe ori stau cu ochii deschişi dar nu mă pot mişca. Mă forţez să ţip sau să fac cruce. Eu ca eu. Dar mai mult vreau să îmi ajut copilul. Are 7 ani şi îi este frică să doarmă fără mine. Zice că visează urât, că îl strânge cineva de cap, sau îl văd cum se trezeşte şi nu recunoaşte unde e, sau ţipă în somn. Nu ştie ce se întâmplă. Se sperie foarte uşor, că e copil. De împărtăşit se împărtăşeşte. Am fost la biserica şi am vorbit cu preotul de aici. A venit acasă şi mi-a citit şi mi-a sfinţit casa, au dispărut visele timp de vreo două sau trei luni, după aia au revenit iar. Şi aşa mi se întâmplă de aproape 4 ani. Când copilul avea 3 ani, îmi spunea că vede pe cineva în casă în salon şi îmi era frică să mă duc să văd, şi îl luam în braţe şi încercam să îl calmez. De multe ori mi s-a întâmplat. Acum încep şi surorile mele la fel. Au şi ele din când în când. Am două surori şi sunt cu mine în Grecia, şi fiecare avem câte un copil. Şi toate trei suntem divorţate şi ne creştem copii foarte bine, şi toate trei avem câte o nouă relaţie. Nu ştiu ce să spun în legătură cu ce mi se întâmplă. Nu ştiu ce să fac. Vă rog dacă se poate să ne daţi un sfat concret cu ceea ce trebuie să facem.

  5. Mirela says:

    Mulţumesc din suflet. Am văzut că mi-aţi răspuns la mesaje. Şi chiar vă mulţumesc. Dar eu sunt în Grecia de 5 ani şi nu am pe nimeni prin apropierea Bisericii Punctul Zero, şi de aia îmi e greu. Şi e prima oară când aud de această biserica şi de domnul Fănel Șerban. Dar o să fac tot posibilul să scriu o scrisoare pastorului Samoilă Corneliu, şi poate cu ajutorul lui Dumnezeu o să reuşim să scăpăm de visele astea, şi copilul meu şi eu.

  6. Mirela says:

    Ştiu că îl pot contacta prin internet. Deja îl am pe domul Şerban Fănel în lista mea de prieteni de Facebook. Dar nu s-a nimerit până acum să putem vorbi. I-am lăsat un mesaj şi încă nu mi-a răspuns. Sper să poată să îmi răspundă, adică să găsească un pic din timpul lui şi pentru mine. Vă mulţumesc mult.

  7. Mirela says:

    Multumesc mult. O seară bună. Chiar am să mă uit şi sper să înţeleg ceva mai mult.

  8. Mirela says:

    Mulţumesc din suflet. Mi-ar plăcea să ştiu visul tău şi îţi mulţumesc din suflet şi pentru traducere, ştiu engleză dar nu aşa bine să pot să traduc sau să înţeleg absolut tot, ştiu doar cât să mă descurc la muncă aici în Grecia. Mulţumesc pentru rugăciunile tale.

    • daniel says:

      Mirela, învaţă copilul să spună o rugăciune în gând sau să facă cruce cu limba, învaţă-l să nu-i fie frică, învaţă-l să nu îşi piardă cumpătul, la fel şi tu. Eu azi noapte am avut un atac, dar sunt la al 4-lea în decursul anilor mei. Scrie-mi pe sawbis74@gmail.com şi am să te învăţ eu cum. Eu fac faţă cu brio. Fii puternică. Înţelegeţi că dacă chiar dacă te duci la zeci de biserici şi mănăstiri, asta tot nu îţi va da forţa de care ai nevoie, având în vedere că în biserică nu mai conduce credinţa. Cea mai bună credinţă este cea de suflet, îngerul tău tu îl hrăneşti cu credinţa ta, şi el îţi va fi mai puternic în vis. În vis nu te ajută biserica, pentru că nu are putere, puterea o ai tu, tu dacă ai putere, are şi băiatul tău. Când mai ai astfel de atacuri, nu te panică. Nu arăta că îţi este frică. Aseară am spus că am avut şi eu un astfel de atac. Ideea este că s-a întruchipat în băiatul meu, dar eu sunt o fire puternică şi am văzut că nu mă pot mişca. Misterul l-am rezolvat… totul, cu rugăciune în gând şi cruce cu limba.

  9. Ionel says:

    Dragă Mirela,

    În primul rând, te salut cu pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere şi de care ai atâta nevoie! Mă bucur că te-ai hotărât să cauţi ajutor şi să nu te laşi până când nu vei găsi rezolvarea. Cred că, după cum deja ai aflat şi constatat şi singură, în această lume nu suntem doar noi oamenii, ci există şi alte lumi invizibile, cu care coexistăm.

    Din păcate, unele entităţi ce populează universul sunt malefice, pentru că vin de la diavolul, care este sursa răului şi care le conduce. Atacurile demonice directe asupra oamenilor sunt mai rare, dar sunt reale. Diavolul atacă în trup, în suflet şi în duh. Atacă prin ispite, făcând apel la pofte, chiar şi prin vise ori propuneri directe, aşa cum vedem că s-a întâmplat în cazul Domnului Isus. Iar dacă el câştigă lupta, câştigă dreptul de a avea autoritate asupra celui biruit. Ai spus că tu eşti atacată în somn, în vise, precum şi uneori chiar în duh, atunci când eşti trează şi nu ştii ce este şi ce să mai faci! Când eşti atacată ori în somn, ori în duhul tău, strigă-L pe Isus! Isus nu a respins pe niciunul care L-a chemat în ajutor. Treptat, vei prinde curaj şi experienţă şi „vei şti” ce să faci!

    Isus a fost atacat de diavolul direct şi ispitit în diferite moduri, cu scopul de a păcătui ori să-L facă să treacă de partea lui, adică să devină independent faţă de Dumnezeu şi să devină aliatul diavolului. Ori Domnul Isus a venit ca să împlinească planul şi voia lui Dumnezeu cu privire la mântuirea oamenilor, plan conceput chiar împreună cu Isus, Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt înainte de întemeierea lumii. Diavolul i-a promis toată lumea lui Isus, în schimbul închinării înaintea lui. Aceste cuvinte se pot citi în Noul Testament la Matei 4:8-11, precum şi în alte locuri.

    „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: «Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu fata la pământ şi Te vei închina mie.» «Pleacă, Satano i-a răspuns Isus. «Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini si numai Lui să-I slujeşti.» Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.” Matei 4:8-11

    Ai primit nişte mărturii de văzut sau ascultat, materiale de citit. Sunt foarte bune, pentru că te vor familiariza cu tactica şi modul de atac al diavolului. Te vor încuraja şi îţi vor da putere să te împotriveşti diavolului şi să lupţi împotriva lui. (Îţi voi mai trimite şi eu câte ceva.) Isus a venit ca să ne descopere adevărul despre cine este diavolul: pentru că diavolul ne minte, minte încă de la începutul lumii, de când a coborât în Eden.

    Iată ce le spune Isus iudeilor care căutau să Îl omoare:

    „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan 8:44

    Ai primit şi unele adrese de păstori creştini etc., dar am înţeles că sunt departe şi poţi lua legătura direct cu ei doar prin telefon sau internet.

    Vreau să îţi spun, ca să ştii bine ce ai tu de făcut, în principal şi cât mai urgent: trebuie să îţi pui toată încrederea şi nădejdea în Isus Hristos! Trebuie să te naşti din nou!

    Pe EL să-L rogi şi de la EL să ceri biruinţă şi eliberare pentru tine şi copilul tău!

    Oamenii te vor ajuta cu sfaturi, rugăciune şi cu ce materiale pot, dar de fapt, prin această mare problemă în care eşti implicată, Dumnezeu vrea să îţi vorbească şi să facă mult mai mult în viaţa ta decât îţi imaginezi tu! Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se întoarcă la EL din păcat şi să intre în Împărăţia Lui viitoare, pe care o pregăteşte chiar acum DL Isus. De ea vor avea parte doar cei ce-L vor urma pe Isus cu credincioşie până la sfârşitul vieţii lor! Isus a venit din cer că să Îşi ia înapoi Împărăţia, pe care diavolul a pus mâna în mod abuziv, înşelându-i pe primii oameni, pe Adam şi Eva.

    Dumnezeu a dat pământul oamenilor, ca să îl păzească, lucreze şi stăpânească. Dar acum nu se mai vede că se întâmplă acest lucru, pentru că omul şi-a pierdut stăpânirea asupra pământului. Deocamdată ea aparţine diavolului, dar nu pentru mult timp, pentru că de drept, Isus a câştigat-o înapoi la cruce, unde l-a învins pe diavolul şi l-a făcut de ruşine în faţa întregului cosmos, prin faptul că Isus a dus TOT planul lui Dumnezeu la bun sfârşit şi a realizat mântuirea omului, adică iertarea de păcate şi ieşirea de sub stăpânirea diavolului şi, implicit, intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu a tuturor celor ce cred în EL şi Îl urmează. Acest lucru se face doar prin credinţa în Isus şi pocăinţă, prin naşterea din nou a omului, despre care vorbeşte Biblia. Naşterea din nou este o experienţă spirituală, făcută de Dumnezeu prin Cuvântul Sau şi cu ajutorul Duhului Sfânt, care trebuie să aibă loc în viaţa fiecărui om care îşi doreşte mântuirea.

    „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.»” Ioan 3:3

    Astfel, omul ESTE făcut liber prin Isus Hristos, Isus fiind singura putere, singura autoritate de pe pământ în faţa căruia diavolul o ia la fugă cu toată viteza, pentru că nu-i poate sta în faţă. Dumnezeu Tatăl I-a dat Lui Isus toată puterea în cer şi pe pământ!

    Aşa că îţi recomand şi ţie să îţi pui toată încrederea ta în Isus Hristos.

    Apoi, începe să citeşti Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu către oameni şi ne vorbeşte despre Hristos. Dacă nu ai, fă-ţi rost de o Biblie, ca să ai Biblia la îndemână în casa ta. În ea vei descoperi planul lui Dumnezeu cu privire la mântuire şi prin ea vei putea ajunge la cunoştinţa vieţii veşnice, la care se poate ajunge prin cunoaşterea cu adevărat a lui Isus Hristos. Tu ai nevoie de naşterea din nou, fără de care nimeni NU va vedea pe Dumnezeu! Crede cu toată inima şi fiinţa ta în Isus Hristos şi în lucrarea de răscumpărare de pe cruce făcută de EL şi părăseşte păcatele cunoscute din viaţa ta!

    Apoi, începe să te rogi. Să ai o viaţă regulată de rugăciune nu doar ocazional sau la nevoie! Roagă-te cu credinţă, în Numele lui Isus Hristos, singurul Nume de care fug toţi demonii, în frunte cu şeful lor, diavolul. Vreau să îţi mai spun că şi noi ne vom ruga pentru tine şi copilul tău! Şi avem toată încrederea că Dumnezeul nostru din cer, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, la care facem cereri şi rugăciuni, ne va răspunde, pentru că de fapt aceasta este şi voia Lui.

    În rugăciunea ,,Tatăl nostru”, Domnul Isus ne spune că şi Dumnezeu doreşte ca pe pământ să se facă voia Lui, aşa cum se face în cer! Iar DL Isus a promis că EL va fi cu toţi credincioşii Lui, care lucrează împreună cu EL la extinderea Împărăţiei Lui. Ori lucrul acesta se face prin vestirea Evangheliei în toată lumea, însoţită de semne, minuni, vindecări şi alte lucrări ale Duhului Sfânt, pentru ca oamenii să fie convinşi de adevărul şi prezenţa lui Dumnezeu şi să se poată decide pentru EL. Isus a dat putere ucenicilor Săi să izgonească duhurile rele care atacă pe oameni.

    „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer si pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Si iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.» Amin.” Matei 28:18-20

    „Apoi le-a zis: «Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.»

    Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.” Marcu 16:15-20

    Poţi citi Biblia şi să te rogi cu voce tare în casa ta, pentru ca duhurile cele rele să audă şi să ştie bine ce faci şi ce spui, să audă că ştii bine cine eşti şi că te-ai hotărât să lupţi împotriva lor, prin puterea lui Isus Hristos. Acest lucru este important, deoarece duhurile rele nu pot şti ce gândeşte un om născut din nou, adică din Dumnezeu şi în care locuieşte Duhul Sfânt. Ele caută să intre într-o casă ori în inima unui om, dacă sunt invitate prin diferite păcate sau acceptate pur şi simplu, dar nu au plăcere deloc să stea undeva unde există sfinţenie şi tot sunt respinse afară. Aşa că dacă nu le place locul, pentru că este sfânt, vor pleca, dar nu uita că se vor mai întoarce, pentru a încerca din nou!

    DL Isus ne spune asta:

    „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.» Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” Luca 11:24-26

    De aceea ni se cere rugăciune şi veghere, sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, ca să putem sta în picioare şi să ieşim biruitori în ziua confruntării cu duhurile răutăţii, care stăpânesc văzduhul. O luptă câştigată rămâne a noastră, dacă ştim s-o păstrăm, ca să rămână a noastră.

    „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei 26:41

    „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi”. 1 Petru 5:8-9

    Mulţumiri fie aduse în veci lui Dumnezeu Tatăl, în Numele lui Isus Hristos, pentru că ne-a făcut cunoscut planurile mincinoase ale diavolului, ca să avem ştiinţă de ele şi să putem lupta împotriva lui.

    „… să nu lăsăm pe satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” 2 Corinteni 2:11

    „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” Iuda 1:24-26

    Dumnezeu să te binecuvânteze, călăuzească şi păzească, pe tine şi casa ta, amin!

    Cu drag,

    Ionel

  10. adrian says:

    Autorule… Tot ce zici este foarte adevărat. De ce? Pentru că eu chiar am păţit-o pe pielea mea. Asta cu mulţi ani înainte. Ieri seară m-am uitat pe Discovery şi am reţinut cum se cheamă treaba cu inccubus. Mai auzisem cuvântul asta, dar nu îl reţinusem. De aceea am şi postat. Dacă vrei să vorbim, poţi intra pe [cenzurat]. Ai perfectă dreptate şi în ce priveşte prezenţa străină în cameră. Eu sunt Vărsător şi vărsătorii au al 6-lea simt. Dacă vei vrea, îţi voi poveşti exact şi ai să vezi că o să ajungi la vorba mea. Asta să nu zici că le scot eu, vezi Doamne, de la mine din burtă. Oricum, cine nu a păţit nu crede şi sincer… nu doresc la nimeni. E foarte, foarte aiurea. Realitatea e că nu am zis pasaje în noaptea aia, dar mi-am făcut semn cu limba, la câtva timp m-am apucat să citesc Biblia, cu toate că, şi sincer îţi zic, nu am înţeles mare lucru.

    • IULI says:

      Încearcă să elimini astrologia. E un magazin lângă Mitropolie şi e o broşură, o cărţulie despre vrăji, roagă-te să o găseşti, stai şi citeşte-o. Eu mi-am aruncat toate brăţările la gunoi. Acum câteva zile am găsit un chilipir, ca un inel cu un berbec, şi mi-am zis în minte că nu sunt sigur cu astrologia, am să studiez şi am să înţeleg. Sunt despărţit de nevasta aşa… peste noapte, iar ieri pe zi am aţipit şi am avut un atac după o masturbare, cu o voce în fundal ca un geamăt orgasmatic, dar ca un chin din iad, oribil, crede mă. Noi deschidem porţile răului prin te miri ce, de multe ori viaţa ne ia cu una, cu alta şi ignorăm. [Cenzurat], dacă vrei să discutăm.

  11. Razvan says:

    Mi s-a întâmplat o singură dată, pe când eram student; am simţit în somn cum ceva îmi atinge buzele ca şi când m-ar săruta, am deschis ochii, în continuare persista acea senzaţie împreună cu imposibilitatea de a mă mişca; nu-mi amintesc exact, poate a fost doar o senzaţie, însă am simţit o presiune pe încheieturile mâinilor şi picioarelor, ca şi cum ceva m-ar fi ţinut. A durat 10-15 secunde, însă a fost înspăimântător.

    • IULI says:

      Am fost tentat să mă masturbez şi nu am făcut-o şi am dat de blogul ăsta. Aş vrea să-mi mărturisesc experienţele aici şi o voi face, dar e târziu acum. Primul lucru: am să arunc inelul ăla chiar înainte să dorm. Am fost şocat de atacul de ieri pe zi când am aţipit, s-a repetat. Țin să precizez că pe la 19 ani eu vreo şase luni nu am dormit, am fost atacat foarte serios, am fost dus la preoţi de mama. Am 38 de ani acum şi asta vreau s-o fac public detaliat, dacă uit ceva, te rog aminteşte-mi. Sunt sigur că n-o voi uita, dar noi oamenii suntem nimic fără Dumnezeu, e doar iluzia noastră că suntem puternici…

      Toate mărturisirile sunt asemănătoare cu experienţele mele, deci vreau cu tot dinadinsul să expun totul. Pentru că blogul tău mi se pare făcut dintr-o intenţie bună, iar mărturisirile reale, nu am găsit ceva până acum să nu-mi inspire încrederea de a citi şi accepta ca adevăr măcar în parte, dar asta m-a făcut să reflectez în interior, şi concluziile spre care tindeam înainte să citesc ce e pe aici sun foarte asemănătoare cu ce e pe blog…

      Dumnezeu fie cu noi şi să ne păzească în numele Fiului Lui Iisus Cristos şi să ne dea putere să luptăm să ne lumineze! Și pe duşmani la fel, căci mulţi sunt duşmani din neştiinţă, din false convingeri, dacă unii oameni sunt mai evlavioşi, asta nu înseamnă că un păcătos trebuie condamnat, ci ajutat. Dar aici cu iertarea duşmanului şi rugarea pentru el, şi aici mă refer la oameni, nu la duşmanul omenirii, e partea cea mai grea, dar nu imposibilă.

  12. catalin says:

    Mi s-a întâmplat şi mie acelaşi lucru, paralizie în somn. Nu puteam să mişc, să vorbesc, să strig la părinţi, deşi eram conştient, parcă muream în somn. Atunci am făcut cruce cu limba şi am spus rugăciunea „Tatăl nostru” în minte şi mi-am revenit. M-am trezit panicat. Menţionez că este a patra oară când mi se întâmplă. Nu ştiu ce să fac să scap de aceste crize panicate.

  13. Elena says:

    Am avut de 3 ori această „paralizie în somn”. Prima dată eram în pat, simţind o presiune (greutate) asupra mea care nu îmi dădea voie să mă mişc, ba chiar nici buzele să mi le mişc nu puteam. Simţeam cum sunt trasă din pat… însă am început să spun rugăciunea „Tatăl nostru” şi să vorbesc cu Dumnezeu în gândul meu şi astfel m-am „eliberat”, am reuşit să îmi mişc mâinile şi să îmi fac Sfânta Cruce. Într-o altă seară, aceeaşi poveste, însă n-am mai avut senzaţia că sunt tărâtă din pat, m-am rugat cu încredere la Dumnezeu, fiind conştientă că doar El este cel care mă apară şi după ce am rostit „Tatăl nostru” am reuşit să mă liniştesc. Bineînţeles că după aceste trăiri stăteam cu ochii deschişi, de teamă. A treia oară mi s-a întâmplat exact la fel. De parcă aş trăi un deja-vu. Însă de fiecare dată când am coşmaruri sunt conştientă până şi în somn de faptul că dacă mă gândesc şi mă rog la Dumnezeu, toate cele se vor linişti şi vor dispărea lucrurile rele. Când mi se întâmplă să am un coşmar, mă rog, spun „Tatăl nostru”, îmi fac o Sfântă Cruce şi Dumnezeu mă ajută.

  14. […] nu mă puteam mişca. [Fenomen asemănător paraliziei în somn, care este produsă de demoni. Vezi Paralizia în somn, fenomen ocult.] Unul din hibrizii cu înfăţişare umană a scos un cuţit în formă de fluture şi mi-a […]

  15. DRAGOS says:

    Site-ul asta seamana foarte mult cu crestinortodox.ro
    Adminul acestui site e o persoana cu multe reminiscente fanatice.

    In primul rand nu exista nici o dovada istorica, care sa ateste vreun personaj din biblie, insa daca vi cu pretentii alde Pliniu cel Tanar, Suetoniu, Tacitus sau Josephus (in realitate Eusebiu din cezareea “sfant” parinte), atunci vom discuta in altfel. Povestile expuse de tine aici sint multe ridicole, absurde. Orice om de stiinta ti le poate explica prin prisma psihologiei, totul fiind un rezultat al mintii umane. Faptul ca tu debitezi povesti pe aici atrangand persoane care au o anumita cultura redusa, nu cunosc mitologie, istorie sau psihanaliza, e alta treaba, dar o persoana ca mine, nu o poti tu pacalii prin povesti demne de Petre Ispirescu. Stiu, o sa ma faci mason satanist, crede-ma cunosc limbajul vostru al iudeo-crestinilor, cam astea sint singurele afirmatii care le puteti aduce cand nu aveti argumente.

    După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell:
    „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.

    4. Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc. Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său: regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie

    La fel si povestea cu Isus, care da bine pentru oameni fanatici, pur si simplu labili dupa cum ii descrie si neuro-psihiatrul Sigmund Freud, pe acesti paranoici. Personajul Isus nu a existat in istorie, niciun istoric din istoria universala nu precizeaza pe acest om, nici grecii, nici romanii si nici alexandrienii. 42 de istorici au trait in zona marii mediterane nimeni nu-l precizeaza

    “Cum putem crede în mod rezonabil că Isus Hristos a existat şi mai ales că a făcut minuni extraordinare, atunci când niciun istoric, niciun scriitor contemporan n-a vorbit de el, cu sau fără minuni?

    Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie” (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori. Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian. Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului”, a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!…

    Şi Plutarh?… S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!…

    Şi Seneca?… s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale… Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei”, care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii”, care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.

    Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!…

    Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!…

    Haideţi! plecând de la o examinare atentă, domnul Isus Hristos nu este decât un mit, iar adevărul fabricării legendei sale se întrevede, ca şi munca subterană şi latentă care a pus puţin câte puţin baza unei noi religii, venită la momentul potrivit pentru a înlocui vechiul păgânism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mâna lui Titus, a lovit naţiunea iudaică, a împărţit acest popor împrăştiat de Cezari în două categorii: unii, inflexibili, încăpăţânaţi, au persistat în credinţa părinţilor lor; alţii, mai abili, s-au aplecat, tatonând şi disimulându-se la început, sub jugul cuceritorilor, câştigând în cele din urmă, în ziua în care Constantin a realizat că tronul imperial ar putea beneficia de noua religie.

    Iudeo-creştinismul are prezentul; iudaismul încă mai speră să aibe viitorul. Ambele religii greşesc: după râsul prolific a lui Voltaire, gândirea liberă face să se retragă toate superstiţiile dezgustătoare sau ridicole; şi viitorul aparţine gândirii libere.”

    notă: Fragmentul este din lucrarea “Viaţa lui Isus”, de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort – Franţa.

    • Crestin Ortodox says:

      Dragoş, impresionantă „scrierea” ta, însă nu a reuşit să mă convingă… Am citit şi eu puţină istorie – chiar şi a religiilor – şi ştii ce? „Eseul” tău nu este decât o interpretare a ta, personală, ceea ce ai înţeles TU din ce ai citit de-a lungul timpului, plus citate din diverse scrieri masonice…

      Doar pentru că tu eşti liber cugetător, nu înseamnă că cei care cred în Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului, Sfinţii Apostoli sunt „persoane care au o anumită cultură redusă, nu cunosc mitologie, istorie sau psihanaliză”! Chiar cunoşti PSIHANALIZĂ, Dragoş?!?! Sincer să fiu, mă îndoiesc…

      Însă la ce să mă aştept din partea unei persoane care în loc să doarmă la ora 3:07 AM, postează tot felul de utopii…

    • ana says:

      Ruşine şi dezgust provoci prin tot ce ai spus! Dacă Iisus pentru tine n-a existat, cum Îl ataci? Ataci Nimicul? Nu, nimicul eşti tu! Crezi că vei câştiga ceva? Vei pierde şi ceea ce crezi tu că ai, că stăpâneşti. Știinţa… ea e pentru oamenii slabi care vor să se ţină de ceva, dar toate vor trece, toate cunoştinţele, ştiinţele vor dispărea, ce am ştiut cândva se va pierde ca prin vis. Pe patul de moarte un singur lucru vom şti şi vom stăpâni: că nu mai ştim nimic. Aducerea aminte, memoria vor dispărea, atunci când omul, cu voie sau fără voie, se lasă pradă morţii. Și ce repede şi uşor vine, pe neaşteptate, pe negândite. Ataci tu oare pe Cel ce v-a adus Viaţă?

    • Ioana says:

      Pentru Dragoş:
      Dacă Iisus Hristos n-a existat, în concepţia ta şi a altora asemenea ţie, atunci nici tu nu exişti. Pentru că, plin de ştiinţă cum eşti, ştii că timpul în istorie se măsoară înainte de Hristos şi după Hristos… Ori dacă-i aşa, tu unde te plasezi? Căci pt tine ar fi că nici înainte, nici după Hristos n-ar fi… Ce soi de om eşti? Sau poate mă înşel…?

    • Ewig says:

      ..conform Scripturilor, toate lucrurile fizice, toate lucrurile materiale pe care le vedem, le atingem și le savuram, nu sunt lucruri reale.
      Ele sunt doar o umbra, o ilustrație a celor reale.
      Zi de zi noi contactam atât de multe obiecte materiale ;mancam hrană, bem apă, îmbrăcăm haine ;locuim în casele noastre și ne conducem mașinile.
      Vă cer să vedeți și să rețineți bine faptul că aceste lucruri nu sunt reale.
      Ele nu sunt decât umbre, ilustrații.
      Hrana pe care o mancam în fiecare zi, nu este hrana reală, ci o ilustrație a celei reale.
      Apa pe care o bem nu este apa reală.
      Lumina din fața ochilor noștri nu este lumina reală, ci o ilustrație care ne îndreaptă atenția înspre altceva.
      Atunci care sunt lucrurile reale?
      Prin Harul lui Dumnezeu vă spun în adevăr că lucrurile reale nu sunt altceva decât Hristos Însuşi.
      Isus este hrana reală pentru noi.
      Isus este apa reală pentru noi.
      Isus este lumina reală pentru noi.
      Isus este realitatea oricărui lucru pentru noi
      Nici chiar viata noastră fizică nu este o viaţă reală.
      Ea nu este decât o ilustrație care ne îndreaptă atenția înspre Hristos.
      Isus este viața reală pentru noi.
      Dacă nu-L ai pe Hristos, tu nu ai viață.
      Vei spune :sunt viu am viaţa în trupul meu!
      Dar trebuie să vezi faptul și să înțelegi ca aceasta nu este viata reala.
      Ea este doar o umbră care arată înspre viata reala care este Hristos Domnul. Însuși EL.
      … căutați-L pe Domnul Isus

  16. Alina says:

    Sincer, eu nu ştiu să fi păţit ceva legat de paralizia în somn (sunt însă acele perioade, mai rare totuşi, în care după ce te pui în pat, simţi ca şi cum ai cădea într-o groapă, când de fapt tu eşti în pat), însă am avut vise pe care le consider a fi satanice. Mai sunt însă şi alte experienţe. De exemplu, recent, în timp ce mă rugam seară am simţit brusc o stare de frică puternică (din senin), ca şi cum m-ar fi lovit cineva sau nu ştiu exact, m-am speriat aşa tare încât era să cad jos. Mai sunt şi o altă categorie de vise în care visezi că un lucru pentru care te rogi zi de zi şi care e un impuls de la Duhul Sfânt, tocmai acel lucru îl visezi noaptea că nu se împlineşte, de fiecare dată întâmpini o greutate, un obstacol şi de fiecare dată am simţit o prezenţă rea în acele vise. L-am întrebat pe Dumnezeu ce să fac şi am înţeles că trebuie să scap de păcatele mele, pentru ca promisiunea respectivă care vine de la Duhul Sfânt să găsească şi în mine acel loc curat, altfel nu se va putea face nimic.

  17. nicoleta says:

    Aceeaşi problemă am şi eu. Doar că la mine cred că e a 4-a sau a 5-a oară. E foarte ciudat, nici nu apuc să adorm, sunt conştientă. Nu mă pot mişca, îmi bate inima foarte tare, aud un zgomot puternic în cap, simt cum îmi zvâcâie tot în cap, dar ştiind că nu e prima dată m-am obişnuit să zic Tatăl Nostru în gând, aşa după maxim 1 min. dispare tot şi mă pot mişca. Abia acum m-am hotărât să caut să văd despre ce este vorba. Sincer, îmi era teamă şi încă îmi mai este!

  18. sonila says:

    Eu ţi-aş propune să cauţi Ellel România şi să ai parte de o consiliere sau de un sejur de vindecare, cum spun ei. Sau dacă vrei să mergi la cursurile lor, ar fi extraordinar. Se ţin lunar într-un week-end la Oradea şi la Bucureşti. Sau cel puţin ţi-aş recomanda să citeşti cartea „Vindecare prin eliberare” a lui Peter Horrobin de la Editura Elpis.

  19. Vasile says:

    Bună ziua, vă mulțumesc mult pentru informație. Eu tot am probleme de genul ăsta.

  20. Denis says:

    Salut! Vai de mine ce mi s-a întâmplat!! Am adormit târziu, pe la 6 dimineaţa. După 10-15 minute de fapt încă nu dormeam, sunt sigur!!! Mă gândeam aşa aiurea, cum cred că se întâmplă la toţi înainte de a adormi, când dintr-odată, şi asta o spun cu lacrimi la ochi, am auzit un sunet ciudat la ureche, ceva de genul (wooom), nu ştiu cum să explic altcumva, şi am auzit la urechea dreaptă cineva care îmi şoptea, părea în arabă… Vă spun, eram sigur că era demon, sigur îl simţeam eu că e demon!!!! Îmi şoptea. Aveam pe prietena mea lângă mine, prietena dormea! Am încercat să o chem dar nu puteam vorbi. încercam să mă mişc, dar nimic nu puteam deloc… Vroiam să îmi fac Cruce, nu puteam!!!! Am încercat să îmi fac Cruce cu limba, dar nu puteam să o mişc nici măcar de un milimetru!!! Am spus Tatăl Nostru, dar nimic, am strigat în gând la Fecioara Maria, nimic!!! Până am strigat la Isus şi am zis: Off!!! Domnul nostru Isus HRISTOS, iartă-mi te rog păcatele şi goneşte demonul ăsta de aici! După aceea am putut să mă mişc! Scuzaţi dacă am scris aşa, poate greşit, dar asta s-a întâmplat acum vreo 2 ore! Vai de mine, nu credeam că mi se întâmplă mie aşa ceva!!! De-aia am dat de site. Aş dori dacă se poate să fiu contactat pe mail, dacă se poate!

    • Denis says:

      V-aş ruga frumos, dacă cineva îmi spune şi mie cu ce fel de entitate m-am „luptat” de dimineaţă, deoarece citind mai sus nu văd nimic scris cu o entitate care te paralizează şi îţi şopteşte la ureche!!!

  21. Denis says:

    După ce am scris postul de dimineaţă, am încercat să dorm, chiar dacă eram terorizat de ceea ce mi se întâmplase cu doar o oră în urmă! După 10 minute pe care le dormeam sau 15, oricum nu mult, am simţit al doilea atac, m-am trezit paralizat, aveam ochi deschişi, dar de data asta puteam mişca limba şi nu îmi şoptea nimic! Trebuie să spun că atacul era mult mai slab ca cel de la început! M-am rugat la Domnul nostru Isus şi cred că s-a oprit, apoi nu îmi aduc aminte bine, dar am adormit! Cer scuze dacă nu am scris corect gramatical, dar sunt în Italia de mic, am fost la şcoală aici, scriu şi eu cum ştiu!

  22. lili says:

    Bună ziua. De aceste trăiri am parte de mult timp, coşmaruri, paralizii, nu-mi simţeam trupul, dar mintea mea era limpede. Am trecut peste ele. Eu mă rog mereu, mai ales înainte de culcare şi până adorm. Ce este grav şi foarte supărător, de 4 luni mă confrunt cu acei ceva ce vin prin picioare pe spate, ba pot spune că intră pe unde vor în trup. Nu glumesc, nu este de ras. Atacă toate organele genitale încât nu mai ştii ce să faci. Am avut o viaţă normală, dar nu am fost o femeie pentru plăcerile trupeşti. Se întâmplă ziua şi noaptea. Am făcut de toate ce poate goni duhurile rele, tămâie, rugăciuni, am vorbit şi cu un preot. Câteodată strig către Domnul. Bănuiesc farmece. Simt că această prezenţă este mereu cu mine prin casă. Aud pocnituri, vorbe în urechile mele, şi adorm cu diazepam. Am ajuns la capătul puterilor şi ziua şi noaptea. Sunt creştină ortodoxă şi trăiesc departe de ţară. Mi s-a citit rugăciune de dezlegare. Rezist cât pot, dar şi cad. Este mai mult decât poate suporta trupul meu. Împotriva voinţei mele… Am citit toate articolele de mai sus. Vă rog răspuns prin e-mail. Mulţumesc.

  23. Cris says:

    Vreau să vă spun un pic povestea mea şi, dacă puteţi, îmi spuneţi opinia voastră.

    Când eram mică pot să spun că eram rea cu ceilalţi copii, ironică, sarcastică, însă doar cu ăia proşti, nu suportam proştii şi de multe ori îi înţepam în cele mai ironice moduri.
    Nu am fost un copil ca ceilalţi copii, eram neînfricată, nu-mi păsa de nimeni şi nimic, întotdeauna am avut o concepţie de războinic al dreptăţii. :)))

    Pe la 13 ani am început să mă rog mai mult şi să încerc să creez o relaţie cu Dumnezeu, însă am fost oprită de forţe demonice, zic eu, care nu mă lăsau să dorm: zgomote în ureche, îmi induceau o stare de frică etc. În concluzie timp de doi ani de zile eu nu am avut un somn liniştit. Apoi m-am depărtat de Dumnezeu; până la 18-19 ani nu mi s-a mai întâmplat nimic.

    La 19 ani am început să citesc foarte multe cărţi, articole multe despre teoria conspiraţiei, masonerie, religie etc.

    Am început să gândesc foarte adânc, şi totul corelat cu Dumnezeu.

    Am realizat ce este lumea, pentru ce suntem aici, care este rolul nostru, de ce Iisus a venit pe pământ etc. etc.

    Însă la aceeaşi vârstă 19 ani, am avut primul vis ciudat. În vis eram eu şi alţi oameni posedaţi de diavol, iar eu încercam să scot demonii din oameni, chestia era că nu îmi era frică deloc de ei, ci lor de mine.

    Au urmat şi alte vise la fel, eu în rol de exorcist; aceste vise erau chiar dese, niciodată nu îmi era frică de demoni, ci lor de mine.

    Am avut de asemenea proiecţii astrale fără acordul meu, însă le-am stopat pentru că nu eram sigură ce mi se întâmpla.

    Primul meu atac demonic în timp ce dormeam a avut loc după ce i-am dat nişte sfaturi unui prieten care auzea tot feluri de voci care îl jigneau pe Iisus. Eram în bucătărie şi am simţit că cineva este acolo şi mă priveşte cu ură, îi simţeam prezenţa în casă. M-am dus să mă culc şi în vis mi s-a arătat un bărbat care ţinea în mână nişte foi cu anumite simboluri necunoscute şi care mi-a spus să le accept. Eu am început să-l jignesc şi să-i spun că eu sunt cu Iisus Hristos şi niciodată n-am să accept nimic de la el. Atunci acel om s-a înfuriat foarte, foarte tare şi s-a repezit asupra mea. Din vis am trecut brusc în stare de paralizie, ştiam că omul din vis m-a paralizat. Am făcut semnul crucii cu limba, am zis „Tatăl nostru” în vis şi a plecat.

    De multe ori îi simt prezenţa în casă, însă nu îmi este frică, dimpotrivă, devin mai puternică când simt ceva în neregulă. Câteodată aud tot felul de zgomote ciudate, însă nici nu le dau importanţă, ba chiar mă amuză.

    Însă visurile cu mine în rol de exorcist continuă, aceeaşi senzaţie, nu mi-e frică de ei.

  24. liana says:

    Bună dimineaţa. Tocmai ce am reuşit să mă trezesc din această paralizie din timpul somnului. Fiind conştientă, simţeam cum corpul îmi este posedat de o entitate agresivă care nu îmi dădea pace. Am întrebat ce vrea de la mine, dar nu am făcut decât să înrăutăţesc lucrurile, pentru că am început să am dureri violente în zona abdominală. Cum încercam să aprind lumina sau să ţip, să ies din încăpere, mă trăgea înapoi în pat. Am spus rugăciunea şi am auzit urlete şi iară au început durerile, mă trezeam pentru câteva secunde şi mă atrăgea din nou la somn şi iar începea cu posedatul corpului. E prima dată când mi se întâmplă asta cu entitatea. De cele mai multe ori am fost vizitată în timpul somnului de diferite persoane care întruchipau moartea, iar ea îmi spunea că nu vor rămâne lucrurile aşa, tot nu am să scap de ea, doar că nu erau violente, doar mă chemau în diferite locuri să le însoţesc şi mă strigau pe nume, iar eu refuzam tot timpul. Ce sfaturi îmi puteţi da? Vă mulţumesc.

  25. Diana says:

    Bună ziua!

    Nu ştiu dacă cineva o să-mi răspundă, însă am citit articolul şi m-am regăsit în el. Să vă spun despre ce e vorba.

    Într-o seară, mai exact pe la miezul nopţii, abia îmi venise soţul acasă şi mă trezisem, după ce s-a pus în pat, la câteva minute după ce m-am uitat la un program popular, că nu mă lua somnul, am închis ochii să adorm, timp în care am simţit că se urcă ceva peste mine. Am deschis ochii şi nu vedeam nimic, simţeam doar. Aveam pilota trasă până la gât şi cu mâna ţineam de ea pe interior, a urcat peste mine până am rămas paralizată, şi apoi a început să-mi vină un aer puternic peste faţă. Încercam să trag pilota sau să mişc mâna dreaptă să-mi trezesc soţul, nicio şansă; ţipam din gât, nu puteam face nimic. A durat totul cca. 1 min., după, m-a eliberat şi s-a terminat.

    Ideea e că nici în timpul ăsta, nici după nu am putut să realizez ce a fost. Nu mi-am făcut niciun semn cu limba şi nici nu am putut să gândesc ceva, iar după, doar m-am băgat în soţul meu şi m-am culcat la loc, nu am zis nicio rugăciune, nimic.

    De a doua zi am început să citesc Paraclisul Maicii Domnului şi până adorm, să mă tot rog să nu se mai întâmple o dată. A doua zi am fost teribil de speriată, am realizat ce a fost şi nu înţelegeam ce a fost… Plângeam ori de câte ori povesteam, încă o fac după 4 zile… Sunt atât de speriată, încât singură acasă nu pot citi Paraclisul sau orice altă rugăciune, mi-e frică foarte tare. O seară, adică ieri, am fost singură acasă. Mi-a fost frică să dorm toată noaptea, aţipeam şi mă trezeam speriată; am văzut că s-a luminat de ziuă şi atunci am adormit ca lumea. :(

    De obicei sunt singură acasă, noaptea în cele mai dese cazuri, aşa voi păţi mereu? Voi scăpa vreodată de această frică, care îmi mănâncă sufletul? Cui am mai povestit? Nu îmi pot descarcă sufletul de ce mă apasă, sunt epuizată, nu mai pot lucra normal. Eram o fire veselă, acum tot timpul îmi vine în cap momentul acela. Am doar 25 de ani…

    Să menţionez că nu sunt genul acela de creştină cu icoane prin casă, cărţi de rugăciune şi care frecventează bisericile şi ţine post. Nu, în icoane nu cred, sunt chip cioplit, lucru interzis, semnul crucii nu obişnuiesc să-l fac, deoarece asta a fost impus de către preoţi, nu este în Biblie.

    Ce vreau să zic este că eu cred în Cuvântul Domnului, cred în El şi în Fiul Lui şi în Fecioara Maria. Cred că de la un timp m-am depărtat de credinţă, am lăsat loc de întrebări şi asta nu e prea bine, nu e vină că majoritatea preoţilor nu îşi iau în serios slujba. Acum au început să se folosească de straiele bisericeşti, ştiţi cu toţii despre ce vorbesc.

    Însă apelez la voi, cei care au avut de a face cu aceste „vizite”, că eu aşa le zic, vă rog să mă ajutaţi. Vă strig acest „ajutor” din adâncul sufletului, căci nu ştiu ce să fac. Sunt plecată în afară, nu am biserică ortodoxă. Am nevoie mare de ajutor, nu mai vreau să se repete.

    Vă mulţumesc pentru timpul acordat citirii acestui mesaj…

  26. Diana says:

    Fraza „Cui am mai povestit?” este de fapt „Cui am mai povestit, nu m-au crezut, şi să povestesc ca apoi să fiu crezută nebună, nu pot.” Cred că am şters din greşeală.

  27. ioan says:

    Diana, faptul că nu crezi în Puterea Crucii e un mare dezavantaj pentru tine. Crucea nu are de-a face cu vreo religie, nu. Omul este Crucea… Ridică-te pe verticală şi întinde braţele pe orizontală. Eşti cruce, da? Biblia nu spune muulte… A fost cenzurată de 40 de ori…

  28. Ancuţa says:

    Bună! De când sunt mică visez lucruri neobişnuite (nu ştiu cum să le numesc).

    Acum doi ani cred… dormeam, iar dintr-o dată am deschis ochii şi cineva mă strângea de gât cu multă ură. Nu puteam să ţip şi nici să mă mişc! Pur şi simplu nu puteam să fac nimic şi eram foarte speriată!

    Seara trecută am visat că eram cu mama în bucătărie, iar frăţiorul meu mic era în dormitor… Imediat am simţit că cineva este în casă… eu şi cu mama am mers imediat în dormitor, iar cineva îmbrăcat în negru, cu un chip îngrozitor de urat (am bănuit că e „cel rău”), îmi ţinea frăţiorul în braţe, m-am speriat îngrozitor de tare! Când am vrut să îmi smulg frăţiorul din braţele acelei creaturi, a început să mă lovească…

    M-am trezit foarte speriată, iar când m-am uitat în camera să văd dacă e cineva, nu era nimeni, dar am simţit o prezenţă stranie.

    Îmi puteţi explica de ce mă chinuiesc aceste vise?

    Mulţumesc că m-aţi ascultat, simţeam nevoia să mă descarc…

  29. Geanina says:

    Bună, aş vrea să vorbesc în privat cu adminul website-ului.

    Lucrurile astea mi se întâmplă de mică şi în familie mai sunt alte persoane care au „experienţe” de genul. Sunt împăcată cu gândul că nu cred că o să mai scap vreodată de asta… dar nu pot rămâne indiferentă la ceea ce se întâmplă.

    Aş vrea să ştiu ceva mai concret despre lucrurile astea.

    Adresa de e-mail este: [cenzurat].

  30. Dan Bercian says:

    Cred că oamenii au astfel de probleme, în special, datorită implicării lor sau a celor din familie, în ocult. Nu cred că la o astfel de posesie se poate ajunge printr-un păcat obişnuit. Atunci toţi am ajunge în situaţii de felul acesta. Am o mărturie pe care am luat-o personal unei femei din Baia de Aramă în urmă cu mulţi ani, acum ea este plecată la Domnul. O găsiţi aici: https://www.radiounison.ro/resurse/audio/emisiuni/marturii-cu-isus-spre-vesnicie/15-constanta-cristina.html

    Din mărturie se poate însă constata că eliberarea nu vine neapărat prin experţi, ci prin oameni ai lui Dumnezeu simpli şi smeriţi. Mărturia pastorului de care Dumnezeu s-a folosit şi în acest caz şi în altele o găsiţi aici: https://www.radiounison.ro/resurse/audio/emisiuni/marturii-cu-isus-spre-vesnicie/17-samoila-corneliu.html

    Eu aş sfătui persoanele cu probleme de genul celor semnalate să caute un om, să se mărturisească de orice implicare în ocultism, să ierte pe orice persoană pe care încă nu a iertat-o din toată inima şi să creadă în Jertfa Domnului Isus, cerând să fie curăţate şi spălate în acest sânge sfânt şi să-L urmeze apoi pe Domnul cu credincioşie.

    Aş vrea să atrag atenţia în legătură cu materialul „Ocultul şi relaţile sexuale” de pe site-ul dv. M-am uitat doar în fugă, dar trebuie să aveţi grijă, pentru că acest material nu exprimă adevărul biblic şi poate fi un motiv de descurajare şi control prin frică, al unora care s-au născut nu dintr-o relaţie de căsătorie, ci prin curvie sau preacurvie. Noi nu mai suntem credincioşi ai Vechiului Legământ, ci ai Celui Nou. În acest Nou Lergământ, oricine vine înaintea Domnului cu pocăinţă primeşte iertare atunci, nu peste zece generaţii. Ce ne-am face cu atât de mulţi oameni născuţi în păcat, atunci când trăiau în vremuri de neştiinţă? Le-am spune că Jertfa Domnului Isus nu este pentru ei? Domnul a venit pentru cei bolnavi. Să avem grijă să nu îndepărtăm pe nimeni de Domnul.

    Fiţi binecuvântaţi!

  31. Dan Bercian says:

    De fapt vă recomand să scoateţi acest material de pe site („Ocultul şi relaţile sexuale”). Nu reprezintă un punct de vedere biblic şi este dăunător şi periculos.

  32. cristian says:

    Ba fratilor voi vorbiti de sf-uri eu unu nam patit niciodata asa cv daca sunteti cu adevarat crestini nu vi se intanpla nimic.eu unu nam mai visat cred ca de cativa ani buni.recent am visat ca dormeam si mam trezit pe un bloc si ca m am aruncat de pe bloc dar nam murit tot ce sa intanplat a fost ca era totul negru si era o voce care a spus alege ce doresti dar cu grija apoi am realizat ca mai erau alti 9 ca mine care imi erau familiari apoi a aparut dumnezeu si a spus sunteti gata de alegerea facuta si cu sufletu am ales sa pot da viata dar era ca si cum imi era ereditar.si cei lalti au ales.putere.vindecare.etc.si mam trezit si jos era o fata pe moarte pe care am salvato si ghiciti ce seamana cu leit cu prietena mea care am o luna cu ia asta dupa vis.admin
    parere

  33. cristina says:

    Am păţit-o şi eu de două ori până acum – ultima oară de câteva săptămâni – însă doar astăzi m-am gândit să caut pe internet să văd dacă e real ce mi s-a întâmplat, sau dacă doar am visat.

    Ambele episoade au fost identice: un ţiuit incredibil în urechi, o presiune uriaşă la tâmple, care te pune în imposibilitatea de a te mişca. Până aici tind să cred că sunt cauze medicale. Cel mai crunt e însă când SIMŢI acea prezenţa malefică. Când eşti sigur şi când ŞTII despre cine e vorba, ce să mai faci cu medicina? Ce să mai crezi?

    La mine a durat câteva secunde, nu mi-am făcut cruce, nici nu am zis rugăciuni în gând, ci am sfidat oarecum prezenţa şi am spus în gând: „Oricum nu ai ce să-mi faci mai mult, eu cred în Dumnezeu!” Pe urmă am simţit cum s-a înfuriat, m-a strâns o dată şi mai tare, şi pe urmă m-a lăsat. Nu am simţit niciun fel de durere, doar presiunea asta incredibilă în cap.

    Dacă vi se întâmplă, rostiţi Numele Domnului în minte şi veţi scăpa.

  34. mona says:

    Nu îmi vine să cred ce citesc… Mă gândeam că doar eu trec prin aşa ceva.

    Prima dată când am avut o experienţă ciudată, acum câteva luni, a fost că eram semi-adormită şi am simţit dintr-o dată un vuiet în cap foarte puternic şi ciudat, în tot corpul simţeam o vibraţie, un tremur interior şi nu puteam să mişc deloc corpul. Mă chinuiam să deschid ochii, nu reuşeam, apoi am simțit că mă ridic uşor către tavan, că pluteam. În gând strigam: „Ajutor, nu vreau să mor”, apoi am zis: „Doamne ajută-mă”. A încetat la un moment dat, am reuşit să deschid ochii şi plângeam ca un copil, foarte speriată. Ciudat e că a doua zi mă gândeam că e de la Dumnezeu, un semn…

    Apoi au urmat altele şi mai neplăcute, şi am realizat că mă înşelasem. Am avut de atunci experiențe groaznice, dar nu am văzut şi auzit vreo voce. Înăuntrul meu ziceam: „Doamne, ajută-mă!”, fără să ştiu despre ce e vorba, dar mă linișteam apoi.

    Presiunea din cap, mă rog, acel zgomot l-am avut de fiecare dată, împreună cu incapacitatea de a vorbi cu voce tare. Ochii reuşeam uneori să îi deschid.

    Odată eram trează sută la sută şi o presiune în cap, piept, nu puteam vorbi. Aşa tare m-am speriat, fiind conştientă, mă gândeam că voi muri, că asta înseamnă moartea.

    Şi de la un timp s-a modificat treaba, adică, mai nou, simt că sunt trasă din pat, nu cad jos, nu simt atingerea cuiva, simt că sunt trasă şi este fff real. Începe totul cu sunetul din cap. Deja m-am obișnuit, încât deja cum aud zgomotul din cap, ştiu ce urmează.

    E rău ceea ce se întâmplă. Eu căutam explicații logice, mă gândeam că sunt nebună, dar văd acum atâta lume trecând prin asta…

    Țin să spun că de felul meu sunt sceptică, dacă nu o pățeam, sigur nu credeam, nu prea am credinţă, recunosc. Acum nu ştiu, dar nu credeam, dacă nu o păţeam, e normal să nu crezi, dacă nu păţeşti.

    E rău la mine, că la biserică nu merg, de rugat rar o fac, adică am o viaţă haotică. Acum ştiu că e real ce se întâmplă. O spune o persoană necredincioasă.

    • Anna says:

      Astăzi mi s a întâmplat și mie la ora 6 dimineața… Cineva mă trăgea din pat cu forța către fereastră, iar când am ajuns în fața ferestrei pluteam în aer… (LEVITAȚIE). M-am trezit foarte speriată și o oră nu am mai putut dormi… Mi s-a mai întâmplat acum câțiva ani, o entitate foarte rea mă sugruma de gât și nu puteam să fac nimic, iubitul meu dormea lângă mine, voiam să întind mâna să-l trezesc, dar nu puteam… El fiind la câțiva centimetri lângă mine… Sunt în Spania și aici nu se găsesc biserici ortodocse… aș vrea foarte mult să merg la biserică, poate de asta am aceste paralizii în somn…

  35. mihaela says:

    Sunt îngrozită. Nu credeam că există aşa ceva!

    Noaptea trecută, la ora 3.30, m-a trezit din somn o teamă teribilă şi senzaţia că mă sufoc. Am sărit din pat şi am plecat în bucătărie, unde mi-am aprins o ţigară. Era o senzaţie absolut groaznică… nu ştiu cum să o exprim… o frică cumplită, parcă ceva îmi bloca mintea şi îmi venea să mă sinucid. Nu puteam să stau într-un loc, dacă nu mă mişcam, îmi venea să iau cuţitul şi să mi-l bag în inimă. Aveam un bulgare de gheaţă în capul pieptului şi eram deznădăjduită.

    M-am chinuit aşa o oră, până când mi-am adus aminte de agheasma mare, din care am băut câteva guri şi m-am stropit. În tot timpul ăsta am spus rugăciuni necontenit. După câteva minute după ce am băut agheasma, m-am liniştit.

    Am vorbit cu preotul, care mi-a promis că va veni la mine joi dimineaţă. Sper să nu se repete experienţa până atunci. A, şi încă ceva… dimineaţa la ora 7 mama a căzut din picioare. Stătea jos, era conştientă, dar nu se putea mişca. I-am dat şi ei, şi fiică-mii aceeaşi agheasmă.

    Mi-e groază!!!

    • mihaela says:

      Îţi mulţumesc, admin!

      Am citit cele 12 moduri şi nu mă încadrez în niciuna dintre situaţii. Am avut cândva iniţieri reiki, am practicat acum mulţi ani, dar am renunţat, deoarece nu îmi părea un tărâm cunoscut, ci riscant. Dar acest reiki m-a întors la credinţă, la ortodoxie.

      Am avut de-a lungul timpului câteva experienţe negative. Acum 7 ani aveam o relaţie cu un bărbat, relaţie care evolua foarte bine şi care conducea – credeam eu – la căsătorie, dar, la un moment dat, am realizat că, periodic, era bântuit. I se schimba vocea, mimica fetei, privirea, începuse să aibă coşmaruri. Se manifesta urat şi în viaţa de zi cu zi. I-am explicat ce credeam eu că se întâmplă, i-am spus că trebuie să ceară ajutor, dar nu voia. Am renunţat la el, iar el a avut mari probleme. A ajuns internat la spital, la Psihiatrie, legat de pat, a avut ieşiri urâte, violente etc. De atunci, periodic, are aceleaşi probleme.

      După ce ne-am despărţit, seara, înainte de a adormi, cu ochii închişi vedeam demoni. Simţeam foarte frig în cameră, încremeneam, nu mă puteam mişca şi începeau apariţiile. Mă chinuiam să mă rog, să spun Tatăl Nostru sau Psalmul 50, după care dispăreau. Nu mi-a fost niciodată foarte frică. Ştiam ce sunt, ştiam că Dumnezeu mă apară şi nu pot avea putere asupra mea.

      După un timp am vândut apartamentul şi m-am mutat într-altul. Îmi făcusem un fel de altar în dormitor, cu multe icoane, candele şi candelabru cu lumânări. Aproape în fiecare noapte, la miezul nopţii, aprindeam candelele şi lumânările şi începeam să citesc, în genunchi, din Psaltire.

      După un timp am început să experimentez senzaţii ciudate: auzeam cum îmi zboară ceva prin cameră în spate, simţeam ceva în spatele meu, o dată am avut senzaţia că m-a prins de picior.

      I-am povestit duhovnicului meu, care mi-a spus că nu mai trebuie să citesc Psaltirea la miezul nopţii, cu ritual, pentru că nu sunt suficient de curată şi supăr forţele răului, care vin peste mine. M-am oprit, şi s-au oprit şi experienţele negative.

      De atunci am mai simţit de câteva ori că se atașau de mine entităţi negative, care îmi creau stări ciudate, dar mă rugam şi totul se liniştea.

      Ceea ce mi s-a întâmplat luni noaptea întrece de departe tot ceea ce am simţit vreodată adunat la un loc. Sunt o fire realistă, pragmatică, cred din tot sufletul în Dumnezeu, merg în fiecare duminică la biserică, încerc să ţin posturile, măcar o mare parte din ele, nu fac rău conştient nimănui. Ştiu să deosebesc binele de rău şi consider că cel mai important în viaţă este sufletul. Nu înţeleg ce a venit asupra mea, dar a fost atât de puternic, încât am avut senzaţia că nu voi scăpa cu viaţă.

      Nu s-a repetat experienţa de luni noaptea, dar mă simt în continuare vlăguită, ca şi cum aş purta o lupta permanentă, când întru în biserică sau când mă rog am probleme cu respiraţia şi mă doare capul. Cred că şi noaptea lupt, deoarece mă trezesc foarte obosită, deşi – ciudat – nu-mi mai amintesc mare lucru din ceea ce visez.

      Preotul m-a amânat pentru deseară. Sper să vină, să nu-i fie frică şi lui.

      • Ioan says:

        Iată ce cred eu despre atacurile demonice la care este expusă Mihaela:

        1 Reiki – deşi nu (prea) pare, este ocultism „curat”.

        Mihaela a avut intuiţia acestui adevăr, s-a oprit, dar a ajuns, nepregătită, în ortodoxie…

        Să-şi amintească şi de alte posibile şi aparent nevinovate implicări în ocultism.

        Trebuie să fie consiliată spiritual – să se pocăiască de implicarea în ocultism şi să fie dezlegată de puterea blestemelor respective.

        2 Relaţia cu acel bărbat demonizat este curvie.

        – actul sexual (deci în cadrul binecuvântat al căsătoriei) este singurul legitim şi este, în primul rând, un act spiritual, de închinare înaintea lui Dumnezeu.

        – actul sexual dinaintea căsătoriei şi în afara ei (adulter) este ilegitim şi este tot spiritual, dar dedicat Satanei, care pe drept îl consideră o închinare adusă lui…

        Mai mult, prin actul sexual ilegitim cei doi se fraudează reciproc, devenind atunci, un singur trup, suflet şi duh. Se creează puternice legături nedumnezeiesti – pot fi transmise şi alte lucruri rele, de la alţi parteneri sexuali avuţi.

        Deci ea fost invadată de mulţii demoni ai acestui partener şi, posibil, ai fostelor lui partenere… Se poate ca acest partener abandonat să o fi blestemat la greu, ofensat fiind, şi dorind să se răzbune.

        Din nou, pocăinţă şi slujire specifică pentru aceste situaţii…

        E bine să-şi studieze arborele genealogic – se poate ca şi prin păcat generaţional să-i vină ceva.

        E mare nevoie ca Mihaela să fie cât de cât înrădăcinată în Cristos, singurul care care o poate elibera şi restaura…

        Dacă ea înţelege acest context blestemat al vieţii ei şi cine o poate elibera şi vindeca, sfârşitul chinurilor ei este aproape.

        Trebuie ca ea să-L primească pe Cristos şi ca Domn, nu doar ca Vindecător, ci şi ca Mântuitor!

  36. Claudiu says:

    Salutare, am 19 ani şi am aceeaşi problemă: sunt conştient, doar că nu-mi pot mişca corpul şi nu pot să deschid ochii. Am această problemă de aproximativ jumătate de an.

    Ieri am aflat de la colega mea de lucru că şi ea se confruntă cu aceeaşi problemă şi cică ar fi paralizie în somn. Ei bine, m-am documentat despre aşa-zisa „paralizie în somn” şi e la fel la 99% din persoanele care se confruntă cu această problemă.

    Eu, ca să-mi revin din paralizie, am învăţat să-mi relaxez creierul cât se poate de mult, iar când îmi relaxez creierul la maxim, spun cu voce tare: „În Numele lui Isus, pleacă acum din această casă!” Şi brusc mă trezesc, apoi mă rog şi nu mai am probleme toată noaptea. Cauza mai este dormitul pe spate. Când se întâmplă asta, mă trezesc pe spate.

    Deci, pentru începători, vă recomand să vă relaxaţi creierul cât mai mult, să nu vă panicaţi şi să nu vă speriaţi, că va ţine mai mult paralizia şi, cel mai important, „În Numele lui Isus, pleacă din această casă” să pronunţaţi cu voce tare, nu în gând.

    Vă recomand să mergeţi şi la o biserică creştină, nu ortodoxă sau pocăită, o biserică creştină în care se roagă toţi. Când Numele Domnului este pronunţat de mai multe persoane cu voce tare, El îşi face apariţia printre noi. Dacă doriţi să vorbim mai multe, putem vorbi pe Facebook: [cenzurat], Yahoo: [cenzurat], sau ne putem întâlni în Timişoara, să discutăm mai multe despre această treaba. Mai ales dacă sunteţi în prima etapă a paraliziei, vă pot explica cum să dispară în câteva secunde.

  37. mihaela says:

    Îţi mulţumesc, Ioan, pentru sfaturile tale. Am conştientizat la timp tot ceea ce îmi spui tu acum. După acea relaţie nefastă pentru mine, m-am spovedit şi m-a împărtăşit duhovnicul de mai multe ori. Am făcut spovedanie completă, cu tot ceea ce-mi aminteam din viaţa mea. Am făcut canon 40 de zile, după care mi s-a dat dreptul de a fi împărtăşită.

    În ultimii ani nu am mai mers la spovedanie, deoarece duhovnicul meu s-a mutat în altă parohie la distanţă mare. Recunosc faptul că a fost lene şi comoditate din partea mea.

    Joi seară a venit acelaşi părinte duhovnic şi mi-a făcut slujbe puternice în casă. Mă simt liberă şi casa s-a curăţat. În sfârşit, pot spune că sunt eu însămi. Am vorbit să merg cât de curând să mă spovedesc. M-a învăţat părintele ce să fac dacă mai sunt atacată.

    Eu mă rog din tot sufletul Sfintei Treimi, Maicii Domnului, Arhanghelului Mihail şi tuturor Arhanghelilor şi Sfinţilor să nu se mai întâmple, şi am încredere că voi fi protejată.

    Acum, privind înapoi, cred că, de fapt, am fost posedată – într-un fel – o perioadă mai îndelungată, fără să-mi dau seama. S-a infiltrat încet-încet în sufletul şi mintea mea, şi când a crezut că sunt fără apărare, a atacat. Mulţumesc Cerului că nu a reuşit!!!

  38. mihaela says:

    Şi încă o completare. Am participat la foarte multe slujbe în care s-au citit Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, la foarte multe Masluri (într-o zi am participat la 3 masluri), merg în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, nu câteva minute, ci de la începutul până la sfârşitul ei, am început din nou să mă rog şi în timpul zilei…

    Sper să nu mi se întâmple ca în pilda aceea în care un duh necurat alungat dintr-un suflet rătăceşte flămând şi însetat pe pustii (preotul mi-a citit rugăciuni de alungare a duhurilor necurate), iar apoi se întoarce în locul de unde a fost alungat, pe care îl găseşte curat şi împrospătat, aşa că ia alte şapte duhuri necurate cu el şi se instalează acolo de unde a fost alungat.

    Dar Dumnezeu este puternic şi bun şi va avea grijă şi de sufletul meu, pentru că LUI îi aparţine.

  39. mihaela says:

    Aş mai avea totuşi ceva de spus… Admin, sper să nu te superi pe mine pentru că ai mult de moderat. Ioan, în privinţa reiki-ului te înşeli. Nu spune şi nu face nimic rău, dimpotrivă, tot ceea ce se transmite şi se gândeşte este în lumina lui Dumnezeu şi cu voia Lui. Nu este ocultism, nu poate fi, atunci când suntem învăţaţi să ne rugăm lui Dumnezeu, să spunem „Tatăl nostru”, Psalmul 50, rugăciuni către Măicuța Domnului. Deşi nu mai practic, pentru că la un moment dat am simţit că ceva ar putea fi – totuşi – greşit, îi voi mulţumi întotdeauna maestrului reiki pentru că mi-a explicat cât de important este Creştinismul şi mai ales Ortodoxia, pentru că m-a făcut să înţeleg tainele credinţei în Dumnezeu, în Sfânta fecioară Maria şi în Ceruri. Mi-a explicat tainele slujbelor bisericeşti şi importanța posturilor, a spovedaniei şi a împărtăşaniei, lupta care se dă veşnic pe Pământ şi sus, în Ceruri. Ştiu că nu vei crede, fiecare are dreptul să creadă în ceea ce i se potriveşte. Eu am căutat mereu să înţeleg, să citesc, să gândesc, să trec totul prin filtrul conştiinţei mele şi să fiu convinsă de ceea ce cred, de ceea ce fac. De aceea cred acum sincer şi puternic în Ortodoxie şi în tot ce reprezintă ea, mai puţin anumite dogme bisericeşti. Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc.

  40. mihaela says:

    Admin, îţi mulţumesc pentru bunele intenţii. Crede-mă până astăzi, la 44 de ani, am avut timp să caut, să rătăcesc, să cercetez şi să mă adun. Am înţeles –cred – ceea ce aduce bun şi rău în viaţa noastră fiecare rătăcire, fiecare pas greşit. Acum sunt mamă, fiică, soţie şi nu îmi mai permit să rătăcesc. Mi-am găsit Calea şi cred că este cea corectă, şi pentru că aşa am fost botezată. Sunt convinsă că Dumnezeu alege, pentru şi prin noi, locul şi timpul unde vom veni pe lume şi credinţa în care ne vom începe viaţa pe Pământ. De aceea sunt hotărâtă să fac voia Lui.

  41. Mihaela says:

    Din păcate, sunt nevoită să revin, pentru că s-a întâmplat ceva cumplit. Mama mea a plecat de acasă de 5 zile şi nu o găsim nicăieri. Teamă îmi este că a făcut o prostie. În ultimele zile parcă nu mai era ea. Făcea fixaţii, avea ciudăţenii în gândire. Am crezut că sunt semnele bătrâneţii şi că îşi va reveni. Din păcate, nu a mai avut timp. Joi seara, după ce s-a certat cu noi, tot pe fixaţii neadevărate, a bătut-o pe fiica mea. Am discutat cu ea, am întrebat-o de ce se comportă aşa, a răspuns că ea nu are nimic, noi suntem cei cu probleme. S-a încheiat discuţia, ea se calmase, s-a uitat la TV, a glumit, a comentat filmul… Trecuse, cred, jumătate de oră, după care s-a ridicat, şi-a pus geaca şi căciula, s-a încălţat şi a plecat. Am întrebat-o unde pleacă şi a răspuns că pleacă la plimbare. Dar nu s-a mai întors. Chiar nu mai ştiu ce să cred. Nu are cu ea acte, bani… Nici măcar proteza nu şi-a luat-o.

  42. Foca Maghita says:

    Am avut şi eu recent un moment de paralizie în somn. Am mai avut de-a lungul vieții, dar rar. Menţionez că de câţiva ani am o nevoie avidă de cunoaştere şi pur şi simplu devorez documentare şi caut răspunsuri la multe întrebări. Mă consider creştină, cred în Dumnezeu, dar în acelaşi timp cred şi în ştiinţă, fizică cuantică, legea atracţiei etc. Este această nevoie avidă de cunoaştere un păcat de natură a genera aceste paralizii în somn şi prezenţa unor spirite rele? Oare trebuie să aleg între religie şi ştiinţă? Vă rog tare mult, îmi doresc un răspuns.

  43. Foca Maghita says:

    Aş vrea să ştiu dacă nevoia avidă de cunoaştere din punct de vedere ştiinţific este ocultism. De câţiva ani am început pur şi simplu să devorez documentare, în încercarea de a primi răspunsuri la întrebările mele. Sunt creştină, dar în acelaşi timp cred şi în fizică cuantică, legea atracţiei etc. Oare trebuie să aleg între religie şi ştiinţă, ca să nu mai fiu vizitată noaptea de spirite rele?

  44. Foca Maghita says:

    Cred că aveţi dreptate şi că această dorinţă a devenit o obsesie. Eu nu am realizat asta, am pus-o pe seama faptului că nu sunt om de ştiinţă, sunt jurist de profesie, şi am avut mereu un complex de inferioritate că în copilărie nu am înclinat balanţa în favoarea ştiinţelor exacte şi am mers pe partea de uman. Dar ştiu sigur că dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege să fiu om de ştiinţă. În acelaşi timp, nu mi-am dat seama că această dorinţa acţionează ca un drog pentru mine. Dacă am fost în stare să redactez de mână toată traducerea filmului „Secretul” (vreo 50 de pagini), după care să o redactez şi pe calculator, şi să mi-o mai şi descarc pe telefon ca s-o am mereu la dispoziţie şi să mă inspir din ea, cred că la mine deja această dorinţă s-a transformat deja într-un drog. Şi da, aveţi dreptate, petrec mai mult timp cu documentarele şi mult mai puţin cu Dumnezeu. Spun că sunt creştină nu doar din prisma religiei de care aparţin şi a educaţiei pe care am primit-o, ci mai mult datorită faptului că atunci când sunt la nevoie, Îl invoc pe Dumnezeu, şi nu ştiinţa. Şi totuşi aş fi vrut să le unesc, pentru că eu cred că ar fi bine că amândouă să lucreze pentru binele omenirii. Aş vrea să ajung la un numitor comun în privinţa celor două.

  45. Foca Maghita says:

    Din ce spuneți dv. înteleg că păcate nu sunt doar poftele trupești, ci și anumite pofte spirituale.

  46. ana-maria says:

    Salutare all! M-am gândit azi să navighez după explicaţii şi am dat de voi. Răspunsuri, explicaţii şi tot ce are omul. Nu pot să zic că sunt o mare credincioasă, păcătoasă sunt, recunosc, plină de probleme, dar lumee, să fim serioşi, ce se întâmplă nu ştiu… e greu de crezut – entităţi, spirite, necuratul, ce o fi… nu ştiu. Atât pot zice, la mine e totul legat de muncă, baba îmi apare, cred că vrea să mă omoare cu fi-su, e a doua oară, m-a îngrozit. Nu ştiu de ce mie, ce am făcut, am zis eu că sunt ciudaţi, după, zic că mi-a făcut cnv farmece, nu mai ştiu. Era să mă arunc în oglindă azi noapte, ca să mă audă cineva, epuizată strigăm, nu mă auzea nimeni… pfff! Oricum, nu ştiu ce e, ce vrea, de ce mi se întâmplă, ce legătură are cu munca, de două ori aceleaşi persoane – erau malefice – la diferenţă de 2 săptămâni… Vă rog, oameni, măcar o idee, o părere aştept pe mail. Vă salut şi mulţumesc!

  47. ana-maria says:

    Scuzați-mi ortografia, sunt nedormită, în 24 de ore am dormit 4, cred.

  48. Admin says:

    La sfârșitul postării ai linkuri către postări înrudite. Tot ce am tradus pe tema aceasta, plus comentariile, zic eu că sunt suficiente ca tu să descoperi cu ce te confrunți. Studiază cu atenție tot și întoarce-te către Dumnezeu. Citește Evangheliile zilnic și roagă-te Lui, cerând iertare pentru păcate și rugându-L să te ajute. Altă soluție cunosc.

  49. ana-maria says:

    Mulțumesc admin, sper să fie totul ok și să nu se mai întâmple!

  50. Olimpia says:

    Am început să am acest gen de „vise” în urmă cu un 1 an. Până să citesc azi despre „paralizie”, „demoni”, „lipsa credinţei”, credeam că urmează să am un AVC (accident vascular cerebral). După ce am citit ce aţi scris, m-am gândit că e posibil să aveţi oricare dintre voi dreptate. Ce mi s-a întâmplat mie diferit faţă de voi este că în ziua imediat următoare primei experienţe de acest gen, aveam senzaţia că creierul meu nu funcţionează la capacitatea lui normală. Adică cam toată ziua respectivă parcă încă visam: mă mişc„m puţin sacadat. Nu ştiu să vă explic exact. Apoi timpul în care creierul meu nu „funcţionează normal” s-a redus, azi durând cam 1-2 minute. Am vise de genul acesta cam la 2-3 săptămâni, uneori se întâmplă şi să am de două ori pe noapte. Ce am învăţat din asta:
    1) În final tot te trezeşti.
    2) pentru a nu se repeta în aceeaşi noapte, eu după ce mă trezesc – mă ridic mă spăl pe faţă, beau puţină apă etc. Pentru a „conştientiza” creierul meu că s-a trezit.
    3) Pentru a mă trezi încerc să râd în hohote, să strig, să tuşesc.
    4) Încerc să nu mă gândesc prea mult la acest lucru, pentru a nu deveni parte din viaţa mea.
    5) Suntem foarte mulţi oameni cu această problemă, deci nu suntem singuri.
    6) Nimeni nu ştie încă sigur, cum am apărut noi, oamenii. Majoritatea înclină înspre credinţă (şi eu), dar există şi alte teorii: extratereştri, evoluţionism etc. Aşa că orice este posibil.
    7) Nu trebuie să ne îngrijorăm aşa tare. Suntem încă în viaţă! Dacă acea forţă vroia să ne facă ceva rău, ne făcea în urmă cu mult timp.

  51. Iulian says:

    Există posibilitatea k părinţii sau bunicii să fi avut activităţi demonice. Mai există posibilitatea unei entităţi în acea casă sau cameră, care nu vrea să plece. În vis să spuneţi „Sângele lui Hristos”, vă vor lăsa în pace. Închinaţi-vă înainte de culcare. Rostirea Psalmului 50, crezul şi alte rugăciuni împotriva celui necurat. Am şi eu vise în care paralizez în somn! Am visat k eram în cameră şi deodată m-am trezit să aprind becul, dar nu s-a aprins. Totul părea real, k şi cum sufletul părăsea corpul. Apoi m-am dus în altă cameră să încerc, dar nici acolo nu a funcţionat. Apoi pe geam am văzut lumina şi am ieşit pe geamul acela. În curte am văzut un câine negru. Ştiam k ceva e legat de rău. Aveam un cablu în mână şi am vrut să mă duc după câinele acela să îl omor, dar fugea! Ziceam în gând „Tatăl nostru” şi Psalmul 50, dar îl încurcam. M-am trezit în cele din urmă şi am auzit cum am zis prin somn „Piei satano!” Dumnezeu ne dă o ultima şansă să ne pocăim! Sfârşitul lumii este aproape!

  52. Catalina says:

    Hey, salut tuturor. Am şi eu câteva chestii mai ciudatele, aşa, de povestit şi aştept păreri sau sfaturi.

    De regulă, visez în fiecare noapte. De cele mai multe ori îmi aduc aminte visul, dar numai pentru primele minute ale dimineţii, pentru ca apoi să se şteargă din memoria mea. Ca paranteză, vă spun că am încercat să găsesc tot felul de explicaţii după fiecare vis sau întâmplare, dar încă nu cred că am găsit explicaţiile corecte.

    În fine, de mică am avut tot felul de vise, multe foarte realiste şi pline de acţiune. Toţi cei cărora le povesteam visele îmi spuneau că am cele mai complexe vise pe care le-au auzit ei şi că nu-s normală (mai în glumă, mai în serios).

    Una din cele mai veche chestii pe care mi le amintesc a fost într-o seară. Eram prin clasa a 11-a şi stăteam la calculator şi vorbeam cu prietena mea cea mai bună pe chat. Eram singură acasă, era seară, totul liniştit. Stăteam într-un cartier foarte liniştit pe atunci, după lăsarea nopţii doar câţiva câini mai auzeai. Mă rog, stăteam la calculator şi imediat am simţit pe lângă urechea dreaptă ca un curent rece cum trece rapid şi parcă a şoptit ceva, sau a respirat. Mi-am întors capul după zgomot din inerţie, puţin speriată şi căutând explicaţii, tot ce am putut face a fost să mă uit la o icoană veche cu Maica Domnului şi micul Iisus. Atât.

    La ceva vreme după, câteva săptămâni, nu mai ştiu exact, tot aşa, era noapte şi dormeam. M-am trezit subit din somn, ca să pot auzi din sobă nişte lovituri puternice, de parcă dădea cineva cu pumnul. Faza e că era foarte târziu şi toţi din casă dormeau. Ştiam asta pentru că pereţii erau foarte subţiri şi aş fi putut auzi televizor şi alte mişcări, de erau. M-am speriat, pentru că era mai, nu mai făceam focul, iar hornul era acoperit tocmai să nu între vreun biet animal acolo. A durat aşa vreo câteva minute, din ce în ce mai puternic, mai alert, iar eu m-am cam speriat (deşi nu sunt genul care să se sperie prea uşor), am început să mă uit pe pereţi, dar îmi era prea frică să mă duc să aprind lumina sau să zic ceva. Am zis un „Tatăl nostru” după vreo 3 încercări (parcă uitam rugăciunea), şi curând a luat sfârşit.

    Vise ciudate au continuat, ba că murea cineva, ba eram urmărită etc., eu trezindu-mă panicată de fiecare dată.

    În primul an de facultate am visat un prieten foarte bun, un fost coleg de liceu, care venea înspre mine cu braţele deschise, iar pe fundal era că un alb, nimic altceva, decât el zâmbind şi venind să mă îmbrăţişeze, fără să ducă la bun sfârşit îmbrăţişatul. M-am trezit subit iară, puţin contrariată, iar la nici o oră după trezire mă sună o altă colegă, să-mi spună că mama lui murise în noaptea aia. Şoc! Am rămas uimită. M-a apăsat o tristeţe mare şi am început să plâng puternic, fără să mă pot controla. L-am sunat şi i-am zis că vin acasă. A rămas să ne întâlnim la el la firmă, în oraşul natal. Când am ajuns la el pe stradă, a ieşit să mă întâmpine, era noapte, doar lumina stâlpului în spatele lui, şi el venea spre mine cu braţele deschise, exact ca-n vis, aceleaşi haine, tot, doar că de data asta plângea. A fost prima oară când l-am văzut plângând în cei 6 ani de când ne ştiam.

    În anul următor, am avut 3 experienţe de paralizie în somn, prima fiind cea mai terifiantă. Dormeam şi am visat că eram la bunici, la ţară, doar că toată curtea era acum un soi de talcioc din evul mediu, oamenii erau îmbrăcaţi foarte sumbru, în tonuri de negru şi gri, îşi făceau treaba, cumpărau porci şi găini şi se tocmeau la bani. Eu eram îmbrăcată puţin diferit şi aveam o lingură în care ştiam că e ceva important şi trebuia livrată. Am urcat scările spre casa mare, unde am copilărit eu, doar că părea acum cu un soi de templu. Am intrat în salon, care era, în vis, o peşteră cu podea de apă şi pietre de mărimea unei tălpi pe care puteam trece. În colţul din faţa mea, de la intrare era o oglindă, care există şi astăzi, o oglindă de vreun metru jumătate înălţime şi jumătate de metru lățime. În vis era tot acolo, şi în ea se reflectau zecile de lumânări din peşteră. Iar în faţa ei era un bărbat îmbrăcat ca un călugăr din timpuri medievale, cu glugă trasă pe cap, parcă aşteptându-mă. Am păşit pietrele, să pot ajunge la el, şi i-am întins punguţă, zicându-i că am adus plata păcatelor mele şi dacă se termină. (Habar nu am ce am vrut să zic cu asta nici astăzi.) El s-a întors cu faţa la mine, şi eu îi scot nişte monezi din lingură. Erau nişte monezi mari, dintr-un metal preţios, erau vreo 3-4 la număr şi aveau nişte simboluri pe care nu le-am mai văzut până atunci. El ţine monezile în palma dreaptă şi apoi se uită la mine şi îmi zice: „Atât crezi tu că valorează? Cu asta răscumperi tu tot?” Sau ceva de genul, căci nu îmi mai amintesc cuvintele exacte. Şi eu m-am înfricoşat, şi am văzut cum faţa lui de om normal ia forma unui necurat, cu ochii negri, şi îmi era sincer frică. Am fugit de el, iar el mă urmarea. Am coborât scările şi am ajuns în piaţă iarăşi, unde eram îmbrăcată şi mai diferit decât restul oamenilor, mai albicios, şi toţi oamenii de acolo arătau că nişte demoni, cu fețe schimonosite, ochi negri, şi încercau să mă găsească şi să mă prindă. Tot ce ştiu e că fugeam prin piaţa aia speriată. M-am trezit. Ce bine! Eram fericită. Dar nu a durat mult, căci nu mă puteam mişca, nu puteam vorbi, nimic. 3 dintre colegii de apartament de la acea vreme erau în cameră cu mine, pe un alt pat, cu lumina stinsă, uitându-se la laptop la un film. Încercam să îi întreb ce fac şi nu mă auzeam. Eu mă auzeam, dar ei nu reacţionau la ce ziceam eu. Apoi mi-am dat seama că de fapt eu vorbesc în interiorul meu, că nu îmi mişcam nici buzele, nici limba. Eram conştientă şi îmi auzeam bătăile inimii în timpane. Cumva am devenit raţională, mi-am zis că dacă întru în panică nu rezolv nimic şi că trebuie să îmi liniştesc corpul. Aşa că am început să respir pe nas uşor şi apăsat, până am simţit că nu îmi mai bate inima aşa repede. Eram în continuare paralizată, fără să pot vorbi cu ai mei colegi. Vorbeam doar cu mine. Şi mă auzeam atât de clar. Uşor-uşor, la câteva minute m-a lăsat paralizia, după ce am încercat să zic un „Tatăl nostru”. Încă încercam să țip la colegii mei, şi cumva, când am reuşit, am țipat foarte tare, ca un copil bolnav de autism.

    Am mai avut acelaşi tip de experienţă, cu vise idioate şi cu trezit din somn cu paralizie, de încă 2 ori în următorii 2 ani, speriindu-i pe cei din jur cu ţipetele mele de după paralizie, zicându-mi că nu au mai auzit ţipete de genul de la un om. Doar că nu îmi amintesc visele. Dar mi-l amintesc pe cel de aseară. Vag, ce-i drept.

    Eram acasă la mama, cu toată familia, doar că acum, în spatele casei era o grădină mare cu pomi. Era prietena mea cea mai bună cu mine, dar un pitic i-a băgat un pumnal foarte mare în piept de vreo 3-4 ori. Eu ţipam la el să nu facă asta, dar nu puteam ajunge la ei deloc, alergam în gol. Apoi, după moartea ei (detaliile nu mi le mai amintesc exact) l-am căutat să mă răzbun, iar el mi-a făcut acelaşi lucru, doar că nu am murit din prima. L-am ucis în semn de răzbunare pentru prietena mea, cu propriul pumnal. Am ajuns la uşă plină de sânge şi cu pieptul scos pe afară, să mă vadă mătuşa mea. Apoi am văzut un înger sau ceva, nu ştiu exact ce ar fi putut fi, care vorbea cu mine, dar fără să mişte buzele. Era alb, puternic, strălucitor. Nu îmi mai amintesc ce anume mi-a zis exact, doar că ideea principală era că Dumnezeu are grijă de mine şi că îmi mai dă o şansă la viaţă. A mai zis ceva după, şi apoi mi-am revenit. Am revenit din morţi. Corpul meu nu purta niciun semn al pumnalului, doar hainele de pe mine erau sfâşiate. Ce s-a întâmplat după nu îmi mai amintesc, dar iar m-am trezit subit, transpirată, cu pieptul şi mâna stângă amorţite, şi plină de întrebări. Visele continuă. Iar câteodată am impresia că sunt urmărită din umbră, dar mereu mă simt mai puternică, încât să nu-mi fie frică. Apoi dispare senzaţia.

    Ştie cineva dacă e ceva în neregulă cu mine? Sau sunt doar nişte vise, nişte întâmplări fără semnificaţie?

  53. Constantin says:

    Am 20 de ani, am tot avut paralizie în somn de-a lungul anilor. Au început, cred eu, pe la 16 ani şi mereu îmi apărea o umbră neagră care mă chema la ea, de multe ori ieşea din mine sau stătea în spatele meu şi mă privea, nu puteam să mă mişc sau să strig, dar cei care erau în camera mă auzeau cum gemeam, deci ei nu vedeau nimic. Toată treaba a ţinut în jur de doi ani şi ceva, recunosc după unele vise mai rele decât altele eram îngrozit, dar îmi reveneam.. Încercam chestii precum cruce cu limba şi Tatăl nostru… nu mă ajutau, probabil pentru că nu sunt credincios. Ce vreau să spun e că mă trezeam singur cumva, cu ajutorul meu, ştiam că visez şi că trebuie să mă trezesc, nu am cerut ajutorul nimănui şi acum au dispărut de un an şi ceva, e o chestie psihologică şi ce se întâmplă în somn, la fel. Acum mai am parte foarte rar doar de paralizie, fără umbre şi chemări ciudate. De paralizie au parte majoritatea oamenilor, deci staţi liniştită. Din ceea ce am citi aici, lucruri scrise de autor, sună a poveşti biblice, a propagării creştinismului şi ceva de genu’ dacă aveţi nevoie de ajutor apelaţi, pentru o anumită sumă, părintele cutare te va elibera.

    • Admin says:

      Este adevărat că site-ul este creștin, deci prezintă o perspectivă creștină, dar NICIODATĂ nu am oferit sau trimis oamenii la ajutor contra cost!

      • Constantin says:

        Normal, nu îţi cere nimeni bani, dar cu toţii ştim că nu te duci cu mâna goală la domn’ părinte. În fine, nu prea am de unde să ştiu, deci poate greşesc. Fiecare alege în această viaţă şi consecinţele pot fi ca atare. Şi fiecare alege cum să scape de aceste coşmaruri de care au parte foarte mulţi oameni, deci nu vă panicaţi, puterea stă în propria persoană.

  54. Cristi says:

    Există şi o explicaţie fiziologică a paraliziei somnului, nu doar una „supranaturală”. Pe scurt:este produsă de o tulburare neurovegetativă, în care creierul în timpul somnului este încă hiperactiv, dar corpul nu este!!! (pentru o scurtă perioada de timp). Datorită lipsei de control care apare, creierul umple aceasta cu diferite halucinaţii generate şi direct proporţionale cu anxietatea produsă, pe post de justificări situaţionale! În cazul meu, şi am trăit asta destul de des, se întâmplă 99% din cazuri când dorm pe spate, probabil ceva legat de respiraţie, de oxigenarea celulară. Evita dormitul pe spate, nu mânca seara greu şi eventual vizitează un neurolog, dacă se întâmplă prea des! Doamne, ajută să fie bine la toţi!

    • Vera says:

      Este foarte adevarat Cristi ce spui, ieri seară mi s-a întâmplat și într-adevar, chiar am dormit ca niciodată, ieri în timpul zilei, ca sa nu mai spun de oboseala care s-a acumulat din ultima vreme. Eu cred că toate aceste experiențe se datorează oboselii.

  55. Cristi says:

    Şi încearcă să nu dormi la amiază, asta poate favoriza paralizia dacă eşti predispus!

  56. Laura says:

    Şi mie mi s-a întâmplat de multe ori şi m-a luat cu spaima. Eu zic „Tatăl Nostru” de vreo 2-3 ori să îmi revin. Eram la socri atunci, stăteam la ei şi tot aşa cum s-a mai povestit, vedeam tot prin cameră, televizoru’ aprins, fotoliu care era aproape de teracotă, uşa etc… Stăteam pe partea stânga şi văd nişte picioare închise la culoare, pantaloni trei sferturi şi cu buzunare, mai aud şi uşa de la teracotă. Atunci era atunci, că m-am speriat. Altădată eram la bloc şi cred că stăteam pe spate, nu mai ţin minte bine, mă uit către calculator şi văd ceva alb. Părea a fi un înger, nu ştiu, dar m-am speriat. Altădată era într-o duminică, era şi soţu’, iar s-a întâmplat şi am încercat să-l strig să mă trezească el, că nu pot să mă mişc şi nu reuşesc. Auzeam ce era prin cameră, doar că nu mă puteam mişca deloc. Și dimineaţa când s-a trezit să meargă la lucru, mi să întâmplat… Am păţit de multe ori şi numa’ când mă gândesc, mă ia cu teamă. Dacă nu m-am exprimat bine, scuze, am scris repede, să nu se închidă telefonu’.

    • Robery says:

      Am pățit ceva similar când eram la țară. Auzeam afară pași și zornăit de lanțuri. Eram paralizat. Știi cum e? Ei încearcă. Depinde de noi. Daca ai nelămuriri… Add Me on facebook: [cenzurat]. Pace!

  57. Robery says:

    În primul rând vreau să salut pe toată lumea! Am găsit acest site din întâmplare, după ce noaptea trecută am avut ceva similar descrierilor voastre. Am trecut prin multe, încă de când eram de-o şchioapă. Mai corect spus, de pe la 5 ani, când m-a trezit în toiul nopţii o mână neagră păroasă, pe faţă… mă sufoca. Şi de atunci, paralizii. Cam de vreo câţiva ani mă trezesc la 3:33 FIX în toiul nopţii. Nu şi 34, nu şi 29. Am studiat problema. Iisus a murit pe cruce la 15:33. Iar noaptea la aceeaşi oră, e ofensă, batjocură necuratului la adresa Lui. Asta religios, spiritual. Ca să ating şi latura ocultismului, da, am practicat. Cred în Dumnezeu deoarece am văzut diavolul. Păi şi paralizia… Să o explic puţin: E de fapt o dedublare. Sufletul iese din trup şi păşeşte în alt univers paralel, lumea morţilor. Păi şi acolo sunt o mulţime de entităţi, bune şi rele. Asta ţine de fiecare, cât de dibaci e să facă faţă. Să nu uităm de sunetul asurzitor din cap. Asta e legătura cu trupul, ceva util. Şi fiind nou veniţi pe tărâmul acela, suntem vulnerabili. Să nu uităm că demonii se hrănesc cu frică. Deci lăsaţi-i să facă foamea. „Păşesc în valea morţii fără frică pentru că cine m-a creat pe mine, i-a creat şi pe ei, şi El este singurul stăpân al tuturor cele văzute şi nevăzute.” Înfruntaţi demonii, sunt mai slabi decât voi, deoarece stăpânul lor e tatăl minciunii, iar al nostru e Cel ce a creat TOT. Dacă aveţi nevoie de ajutor, nu-l căutaţi în exterior la oameni, popi, biserici, cărţi. Dumnezeu este în interiorul fiecăruia dintre noi. Pace!

  58. Robery says:

    Neputinţa din timpul paraliziei somnului reprezintă, de asemenea, şi o aducere aminte a faptului că în faţa morţii suntem singuri. Cu păcatele noastre, slăbiciuni, gânduri etc. Acolo, în lumea morţilor, nu poţi lua cu ţine nici BMW-ul, vila, banii. Acolo eşti tu cu tine… punct. E o aducere aminte a faptului că doar tăria spirirului contează. Iar noi, ăştia de’am trecut prin asta, ştim cum e să mori… pentru că ne-am întors. Dar oare am învăţat ceva?

  59. Robery says:

    Scuze pentru greșeli, scriu de pe telefon.

  60. Robery says:

    Uite că, surprinzator, am învins moartea de câteva ori. App, un studiu arată că există posibilitatea ca viața reală să fie vis în proporție de 5%.

  61. Robery says:

    Tovarășu’ Luci, încearcă. Depinde de fiecare dintre noi. Totul ține de tăria voastră.

  62. Vera says:

    Și da, am spus „Tatăl nostru”, după care a dispărut și teama, și neputința de a ma mișca, plus că simțeam că nu mai am aer.

  63. Diana says:

    Bună ziua! Şi eu am avut astfel de experienţe. Prima a fost însoţită de un vis foarte ciudat, în care se făcea că o entitate era la mine în cameră şi provoca tot felul de distrugeri. Eu nu am putut să văd acea entitate în vis, dar îi simţeam ura şi răutatea absolută. Mi-am dat seama că visez şi am vrut să mă trezesc (am mai avut vise în care am experimentat asta şi de obicei mă trezeam după ce îmi dădeam seama că visez), dar entitatea aceea nu îmi permitea să mă trezesc. Am spus atunci „Tatăl nostru” şi am reuşit să mă trezesc. Nu am stat trează decât câteva minute, după care am adormit şi visul s-a continuat. Am spus din nou rugăciunea şi atacurile nu au mai avut loc mult timp.

    O altă experinţă (asemănătoare cu cea dinainte) a fost ceea ce mulți numesc „decorpolarizare”, în care am halucinat că pluteam deasupra corpului meu, dar nu puteam să mă întorc înapoi.Acesta experienţă a fost cea mai îngrozitoare.
    M-am dus la biserică după acesta experienţă şi nu mi s-au mai întâmplat astfel de lucruri o perioadă de timp.

    Dar am avut de curând o altă întâmplare (noaptea trecută), în care am experimentat paralizia în somn. Am simţit o prezenţă negativă lângă patul meu şi nu puteam să mă mişc, deşi eram conştientă. Am spus rugăciunea şi apoi mi-am revenit, dar îmi este frică că vor reveni aceste întâmplări ciudate.

    De obicei nu comentez pe niciun fel de site, blog despre experintele mele, dar cea de aseară chiar m-a speriat.

    Am observat că se întâmplă lucruri din astea ciudate în momente în care am o stare emoţională precară.

    Înainte nu am avut parte de asemenea situaţii. Totul a început de anul trecut şi nu îmi explic de ce, pentru că eu chiar cred în Dumnezeu şi mă rog constant.

    Îmi cer scuze pentru comentariul extrem de lung. Vă mulţumesc!

    • Admin says:

      Diana, nu ai de ce să-ți ceri iertare pentru comentariul tău foarte lung. Este un comentariu interesant și scris din inimă, pentru care îți mulțumim. Și apropo, poți să scrii cât de lung. Citește articolele de pe site despre paralizia în somn și vei afla cum să respingi aceste atacuri demonice. Doamne ajută!

  64. ana says:

    Bună seara. Foarte interesant ce scrie aici. Vă intreb și eu ceva. Mi se întâmplă mereu când mă trezesc: mă uit la fetița mea care are 11 luni și nu îi văd capul timp de câteva secunde. Restul corpului da, dar capul nu. Știe cineva ce se întâmplă?

  65. M. says:

    Chiar azi noapte am pățit ceva similar. Mă rugasem înainte de somn lui Iisus pentru protecție. Totuși, pe la 5 dimineața m-am trezit pentru că am simțit o prezență în cameră. Brusc, am auzit deasupra mea un fâlfâit de aripi, ca si cum ar fi zburat o pasăre foarte mare! Am încercat să strig, dar nu puteam, nu mă puteam nici mișca deloc. M-am panicat pentru ca m-am gândit că e un succubus. Din fericire, eram pe marginea patului și am căzut aproape din pat, și asta m-a făcut să îmi revin din amorțire. Să fi durat 10 secunde toată asta, nu mai mult, dar m-a speriat acel fâlfâit!

    • M. says:

      Păi pentru că eu citisem despre ei și atacurile lor acum ceva timp și am inteles că dacă cineva din familie și din casa în care locuiești face diferite fapte care lasă o „ușă deschisă” acestor creaturi (mă refer la păcatele legate de pofte trupești), atunci poți fi și tu atacat. Oricum, nu cred că a fost vorba de așa ceva, pentru că probabil nu îmi dădea drumul după 10-15 secunde. Și în plus nu am văzut/simțit nimic, doar sunetul acela ca o bătaie de aripi…

  66. Laura says:

    Tocmai mi s-a întâmplat din nou (numa ce ma trezisem). Am avut și un vis în care vb p facebook cu o prietenă și îi ziceam să-i spună unei alte pers k vreau să vb cu ea despre soț… În fine, am auzit din nou vâjâitu în urechi și ziceam „Doamne, nu din nou.” A durat puțin pâna mi-am revenit și am zis gata, nu mai dorm!

  67. George says:

    Am nevoie de ajutor urgent. Acum m-am trezit din somn. Am paralizat aşa de câteva ori, nu puteam să mă mişc, nu puteam să vorbesc, abia dacă puteam gândi. Am spus de multe ori să mă ajute Dumnezeu, să mă apere… În cele din urmă mi s-a arătat acela, cu chip de om, şi mi-a dat un număr de telefon, pe care l-am scris, şi l-am întrebat dacă mai era cineva cu el sau în cameră, şi mi-a spus că o să văd sau că îmi va spune el data viitoare, nu mai ştiu sigur. Ce ar trebui să fac?

  68. George says:

    Am uitat să menţionez faptul că după ce ieşeam din paralizie am început să mă lupt cu un om negru în apartament – era în întuneric – apoi iar paralizam şi nu puteam face nimic şi mă rugam la Domnul să mă ajute, să mă apere, să alunge spiritul rău. Uneori parcă gândeam vorbind şi mi se împleticeau cuvintele, nu puteam parcă să gândesc sau să spun să mă apere Domnul şi astea, şi încercam din răsputeri şi începeam să plâng. De când m-am trezit mă tot apasă în jurul inimii. E ciudat, simţeam toată lupta pe care o duceam, simţeam totul de parcă era real, şi visul s-a întâmplat exact aici şi în camerele de aici. Am nevoie de sfaturi… Vă rog.

    • George says:

      Şi încă ceva. Am sunat apoi pe numărul ce mi l-a dat şi a zis utilizatorul cu numele… a blocat reţeaua. Am uitat numele lui. Spiritul mi-a spus numele lui.

      • George says:

        La început m-am trezit şi am început să caut prin toată casa, să deschid toate uşile, iar când am ajuns în ultima cameră am încercat să îndepărtez plapuma, era acolo… şi am căzut paralizat fără să mă mişc în patul acela, fără să pot face nimic. După ce mi-am revenit, am mers pe coridor şi era acolo în umbră spiritul negru. Am mers şi i-am dat o lovitură de picior şi l-am trimis pe spate, apoi a venit peste mine şi iar m-a paralizat şi nu am putut face nimic. Să menţionez faptul că totul aici arată ca acum vreo 2 ani sau mai mult, nu cum e acum. Vă spun totul exact cum s-a întâmplat, deși poate va părea SF sau nu ştiu cum. Totul a fost foarte real. Nu am povestit în ordine. Am scris ca să nu uit ce îmi aminteam.

        • George says:

          Trebuie să menţionez că a fost o luptă foarte grea, îmi făceam şi cruci cu limba, ziceam şi în gând Domnului să mă ajute, să alunge spiritual, apoi iar paralizam şi iar de la început, de vreo 3 ori cred. Cu greu am reuşit să scap. Iar spiritul negru era un bărbat, avea voce de bărbat, iar la sfârşit încerca să pară prietenos, şi înainte să plece mi-a dat numărul de telefon.

          • George says:

            Mulţumesc mult, o să vă ţin la curent, deşi nu ştiu când o să mă pun la somn înainte să cânte cocoşul…

    • Ionel says:

      Cu siguranţă a fost un atac demonic în somn. Încă nu ştii, pentru că ți s-a întâmplat pentru prima dată. Dar tot ce visezi şi vezi sau ți se întâmplă atunci are un mare impact asupra ta, deoarece NU este doar un simplu vis cu care suntem noi obişnuiţi, ci este ca un film real, bine regizat, în care şi noi suntem actori, şi chiar principali. După părerea mea, diavolul atacă şi aşa pe oamenii mai greu de doborât prin metodele lui clasice de până acum. Nu ştiu dacă asta o fi o metodă diabolică mai veche… sau poate una mai nouă, dar mi s-a întâmplat şi mie de mai multe ori. La mine se ridică tensiunea arterială până la 20 cu 12, deoarece trăiam în vis ca în realitate! Şi asta mă supără cel mai tare, aşa că după câteva episoade din astea am cerut ajutorul prietenilor creştini, unei biserici, şi atacurile de genul asta au încetat.

      Îmi aduc aminte, asta s-a întâmplat acum vreo 2 ani în urmă, că după ce au început rugăciunile au continuat aceste visuri, dar nu mai eram atacat eu direct şi erau atacaţi cei apropiaţi, prieteni sau cei din familie, iar eu vedeam asta, asistam în vis, şi avea asupra mea acelaşi efect – creşterea tensiunii arteriale! Vreau să menţionez faptul că de fiecare dată când am fost atacat astfel în vis am pus pe fugă acele personaje demonice – ştiam că sunt prin intenţiile lor, prin ceea ce făceau şi vorbeau – în Numele Domnului Isus Hristos! Le porunceam să plece şi plecau! Mă lăsau în pace, iar eu mă trezeam! Şi asta a funcţionat de fiecare dată!

      De aceea oricine ar trebui să ştie că Isus este Cel mai mare, tare şi puternic Nume care este în cer şi pe pământ şi chiar sub pământ, pentru că Dumnezeu Tatăl I-a dat toată puterea, şi lumea aceasta în mâna şi pe mâna lui Isus Hristos! Vreau să mai menţionez faptul că eu am scăpat de astfel de atacuri definitiv abia atunci când toţi cei despre care am amintit că s-au rugat pentru mine s-au rugat în acelaşi timp sau perioadă, pentru că le-am cerut când am văzut că problema a început să se rezolve doar parţial. După aceea i-am anunţat că Dumnezeu a răspuns la rugăciuni şi că au fost ascultate! Îi mulţumesc lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului Isus, pentru că mi-a dat izbăvire şi în această problemă! A Lui să fie toată slava în cer şi pe pământ pentru că numai El o merită, Amin!

      Un lucru foarte important trebuie să ştie orice om: diavolul este inamicul nr. 1 a lui Dumnezeu şi al omului şi se luptă cu toată puterea împotriva omului, ca el să nu poată cunoaşte pe Dumnezeu şi să nu poată fi mântuit. Iar pentru aceasta se foloseşte de orice metodă. Diavolul îl atacă în primul rând pe omul care îşi arată interesul pentru cunoaşterea lui Dumnezeu. Acest lucru nu trebuie să descurajeze pe nimeni, ci dimpotrivă, să ne îndârjească în căutarea şi umblarea noastră după Dumnezeu şi cu Dumnezeu! Aşa că sfatul meu pentru oricine este să aibă încredere în Dumnezeul Cel adevărat şi să-I ceară ajutorul. Să-L caute şi să nu se lase până când nu ÎL găseşte!

      Ieremia 29:13 „Mă veţi caută şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”

      Ioan 6:37 „… şi pe cel ce vine la Mine, nu-L voi izgoni afară.”

      Apocalipsa 22:14 „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să între pe porţi în cetate.”

      Ioan 17:3 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

      Vă doresc multă pace şi izbândă în Domnul Isus Hristos şi viaţă veşnică! Amin!

  69. George says:

    Ai dreptate, totul a fost atâta de real… La fel am păţit şi eu. Nu ştiu, eu în ultimele luni mă puneam la somn tot în jur de ora 5, şi după ora 5, când cânta cocoşul. Dar aseară m-am pus la 2 noaptea, şi după ora 3 am avut visul, când e cea mai mare puterea diavolului. Vreau să ştiu dacă atacurile demonice se pot transforma în posedare sau încercare de posedare demonică şi am impresia că nu a terminat spiritul cu mine, pentru că la sfârşit mi-a dat de înţeles ceva gen că se va mai întoarce şi că mai era încă un spirit acolo, nu doar el. Mi s-a întâmplat paralizia de 3 ori. Deci e posibil să fie 3 spirite?

    • George says:

      Mi-a spus numele lui, era un nume foarte ciudat, parcă în latină, dar nu mi-l mai amintesc.

    • Admin says:

      Nu poți ști câți demoni te atacă, fiindcă nu poți pune bază pe ce ți-a spus demonul, ei oricum sunt niște mincinoși, iar scopul lor este să te înșele. Apropie-te de Dumnezeu, citește Evangheliile, roagă-te, cere-I iertare pentru păcatele tale și protecție împotriva acestor atacuri demonice. Înainte de a merge la culcare, spune cu voce tare: „Cer protecția sângelui lui Isus Hristos”. Ți-am dat mai sus link la un articol care te învață ce mai ai de făcut ca atacurile să înceteze, citește și pune în aplicare.

  70. Claudia says:

    Întrebare pentru admin în special, dar şi pentru ceilalţi. Am citit pe un site creştin despre spirite care se ataşează de oameni şi îi împiedică să se căsătorească, sperie toţi potenţialii sau potenţialele soţii, aşa cum a fost cazul cu Sarah din Biblie. Se pare că unele spirite o fac din răutate, adică demonii, iar altele, nu demoni, o fac pentru că fac o pasiune pentru acea persoană. E cazul celor pe care musulmanii îi numesc rasa djinilor, adică fiinţe care nu sunt nici oameni, nici îngeri, nici demoni, ci o rasă aparte, creată din foc fără fum – aici un savant ar zice plasmă sau electricitate. Se pare că există aşa ceva, sunt ceea ce popoarele lumii îi numesc zâne, iele, spiriduşi, nimfe, elfi, silfi, poporul ascuns (în Finlanda), sidhe (celții) etc., există şi la chinezi şi la africani, peste tot.

    Ei bine, cum scap de aşa ceva? Am făcut multe slujbe, am spus rugăciuni, spovedavie etc. de peste 20 ani şi uite, tot acolo sunt. Cum se apropie cineva de mine, se sperie şi nu ştie nici el de ce, îmi spune ce grozavă sunt şi pe urmă spune că îi este teamă de mine.

  71. Claudia says:

    Mulţumesc anticipat celor care vor vrea să îmi răspundă la întrebarea de mai sus şi să mă ajute. Ah, am uitat să vă spun, am fost şi la exorcist şi la psihiatru, niciunul nu a găsit nimic. Totuşi e ceva, cineva sperie oamenii. A început în şcoală, când veneau băieţii să mă invite la dans, când ajungeau lângă mine se uitau brusc speriaţi, se opreau şi se întorceau… Au trecut 20 de ani şi tot aşa e, mă plac şi pe urmă fug.

    Cum ştim dacă e vorba de vrăji, demoni sau de cei despre care spuneam mai sus, rasa aceea aparte? Că dacă ar fi fost demoni, fugeau până acum la atâtea slujbe, la fel şi vrăjile se duceau. Dar dacă e vorba de o fiinţă care nu face parte din tagma celor răi, atunci nu fuge şi rămâne pe aici.

    Într-o noapte cineva mi-a bătut din palme sau un zgomot de genul asta, la urechi. M-am speriat. Altădată mi-a ţipat în ureche şi în vis am văzut o moacă mică şi urâtă, albicioasă, cu dinţi mici şi ascuţiţi, aşa cam ca ăia din videoul de mai sus, cu gură mare şi voce piţigăiată. A fost în vis sau nu? Eu cred că era în vis – că nu am avut niciodată vedenii, dar ţipătul şi bătaia din palme nu au fost vis, că am sărit în sus şi mă durea realmente urechea, ca şi cum ar fî spart cineva o cratiţă în ea.

  72. razvan says:

    Bună seara tuturor. Am dat întâmplător peste acest site, căutând răspunsul la o experienţă pe care am avut-o în urmă cu mulţi ani, dar care încă îmi aduce fiori.

    În puţine cuvinte, mă aflam în pat alături de soţie, dormind… când am avut brusc senzaţia că cineva se găseşte în cameră. Acum spun că iniţial am avut senzaţia, dar de la senzaţie la certitudine cred că trecerea a fost instantanee. Puteam localiza această prezenţă în cameră, chiar dacă totul se petrecea nu prin ochii fizici. Nu ştiu să explic, deoarece totul se petrecea într-o stare de conştiinţă avansată. Parcă reuşeam să văd, deşi vă spun că nu era vorba de simţul fizic al văzului, ci mai degrabă de o percepţie mult mai puternică, mai amplă şi mai greu de definit prin cuvinte, raportându-mă la simţurile fizice.

    Ca şi cum toată această experienţă (nouă) nu era de ajuns, simțeam o „vibraţie” neplăcută în jurul meu care, cu siguranţă, venea de la acea prezenţă. După ceva timp (nu pot spune cu siguranţă timpul – în fapt parcă timpul nici nu îl percepeam), această prezenţă s-a apropiat, lucru care a dus la o paralizie a întregului corp, simultan cu o vibraţie cu efecte devastante la nivel de cap. „Prezenţa” s-a aplecat peste corpul meu paralizat şi s-a localizat la nivelul pieptului, provocând în acest timp acea vibraţie insuportabilă, care părea a creşte odată cu localizarea entităţii pe pieptul meu.

    Nu am cunoscut niciodată în viaţa mea o frică mai atroce ca aceea. Am încercat să mă mişc, dar fără succes, să strig, dar cu acelaşi efect. În acea disperare am constatat că singurul lucru lucid era capacitatea mea raţională, dar cu acea vibraţie parcă şi gandurile erau încetinite. În acel context disperat am avut revelaţia să constat că pot mişca limba. O să mă credeţi sau nu, am încercat să fac cruce cu limba şi am reuşit. O dată, de două ori, de trei ori, şi imediat am încercat să spun „Tatăl Nostru”. Prezenţa a început să se ridice de pe piept, şi implicit vibraţiile să scadă, ca mai apoi, făcând drumul prin cameră în sens invers (se deplasa prin colţurile camerei) să dispară.

    Menţionez că prezenţa nu era umană, ci mai degrabă energetică, dar vibraţiile simţite atunci îmi dau fiori şi azi, mai mult decât paralizia în sine. Este o senzaţie indescriptibilă, de o amplitudine care nu poate fi descrisă prin simţurile fizice, care lasă o amintire de neuitat şi, după ani şi ani, mă înfior la gândul de a o fi provat.

    De atunci nu s-a mai repetat şi nici nu doresc să mai probez o asemenea experienţă. Cineva dintre voi a experimentat aşa ceva?

    Aş dori să menţionez că totul NU A FOST UN VIS. Nu, percepţiile erau de o amplitudine deosebită, poate tocmai de aceea au lăsat o impresie atât de dezagreabilă.

    Ce părere aveţi? Despre ce poate fi vorba?

  73. razvan says:

    Mulțumesc pentru răspuns. Nu am înțeles încă unde sunt linkurile pe care mi-ai sugerat să le accesez. Dacă mă poți îndruma spre ele mi-ar fi folositor. Încă o dată mulțumesc pentru ajutor.
    razvan

  74. razvan says:

    Admin, mulţumesc mult pentru linkurile pe care mi le-ai indicat. Personal nu mă găsesc în situaţiile expuse acolo, care au legături cu vrăji, acte sexuale în afară căsniciei etc. Nu mă regăsesc nici măcar în varianta incubus şi sucumbus. La mine nu a fost vorba de un act sexual, nici măcar vorbă. Pur şi simplu senzaţia era că… nu ştiu, cred că voia să între în mine sau cel puţin asta am înţeles atunci. Din păcate nu reuşesc să înţeleg nimic de acele vibraţii. Pur şi simplu… simțeam cum tot capul meu vibra, o vibraţie puternică, insuportabilă, greu de exprimat în cuvinte, pentru că… nu ştiu cum să mă exprim. Cred că nu ţine de nivelul fizic, prea puternice. În sfârşit, nu doresc să te plictisesc cu asemenea lucruri. Mulţumesc mult pentru disponibilitatea ta. O seară plăcută! Răzvan

    • Admin says:

      Ți-am dat linkurile pentru că ai pomenit că ai avut o paralizie a corpului, iar în ceea ce privește senzația ta că entitatea vroia să intre în tine, ea ar sugera tentativa de intrare a unui spirit rău în trupul tău.

  75. Ioana says:

    Admin, am și eu o întrebare: de ce religie ești?

  76. Adriana says:

    Bună seara!

    Am dat întâmplător peste acest site, căutând o explicaţie la ceea ce mi se întâmplă de câţiva ani încoace.

    În momentul de faţă am 23 de ani, de pe la vârsta de 8-10 ani am avut tot felul de coşmaruri, în care cineva rău (niciodată nu îi vedeam faţa) încerca să mă strângă de gât sau să mă arunce în gol. Menţionez că în niciun vis nu puteam să urlu sau să mă mişc. De asemenea, în viaţă reală, în special seara aveam impresia că cineva mă urmăreşte, când mă puneam să dorm simţeam un aer rece la ureche şi adormeam foarte greu.

    De vreo 5 ani coşmarurile au reapărut, de data aceasta sunt mult mai intense, totul pare foarte real, mă visez cu ochii deschişi şi văd tot ceea ce se întâmplă şi ceea ce face cel rău.

    Ultimul coşmar s-a petrecut noaptea trecută. Am aţipit… apoi dintr-odată a început visul, era totul real… lângă fereastră era o umbră neagră, care a tras plapuma de pe mine până la glezne, acolo s-a oprit. Nu puteam să urlu, nu puteam să mă mişc. După aproximativ 20 de secunde „m-am trezit” (deşi eram deja trează), plapuma era la glezne exact cum a lăsat-o umbră aceea, mâinile încă îmi erau paralizate şi abia am putut aprinde lumina.

    În momentul acesta, mă chinui să ţin tv aprins. Eu îl aprind, ceva, cineva îl stinge. Menţionez că nu e stricat.

    Vă rog din suflet să îmi daţi un sfat ceva, cum să opresc tot. Mulţumesc!

  77. Adriana says:

    Sunt de religie ortodoxă… în fiecare an chemam părintele să cureţe casa. Copil fiind am citit Biblia, mă rugam în fiecare seară înainte să adorm. Am observat, când nu mă rugam nu aveam coşmaruri… Am citit, de asemenea, articolul vostru despre incubus şi subcubus… am foarte des vise de genul acesta. Cel mai des apar femei în visurile mele, cu care am tot felul de experienţe… niciuna violentă.

  78. Adriana says:

    Nu am mai citit, nu m-am mai rugat, nu m-am pocăit…

    Întrebarea mea este: există spirite rele? Ceea ce mi se întâmplă mie, sunt nişte demoni sau am o problemă psihică, emoţională? Încerc să caut răspunsuri care să îmi rezolve problemele..

    Nu am suferit traume psihice sau emoţionale în trecut, dar ca orice om am şi am avut probleme… pot fi acestea cauza sau nu? Cred în Dumnezeu, dar nu mai cred în preoţi…

  79. Adriana says:

    Tocmai am avut un vis oribil… sunt disperată! Sunt mai mulţi, de data asta în vis unul din ei, în timp ce încercam să mă rog şi îmi făceam cruce cu limba… spunea ceva, şi a zis şi cum se numeşte… kuzum sau kezem…

    De data asta toţi au fost violenţi, a fost ca o ameninţare! Cel din urmă semăna cu o persoană apropiată mie! Ce pot face să îi opresc în vis? Vă rog din suflet!

  80. lazar says:

    The end is near.

  81. CIPRIAN says:

    Sa ii zici la satanel ca vremea lui este pe sfarsite si vine JUDECATA , o sa beliti sula toti caci DUMNEZEU o sa de-a putere oamenilor ce au murit in numele lui si o sa ii intrebe care vrea din ei sa chinuie iadul ……dupa ce vor veni aia in iad o sa beliti cardanu

  82. CIPRIAN says:

    pui sare pe pervaz linie si in jurul patului , de sare nu trece nici un demon pentru ca sarea este cristal si il absoarbe , dupa cateva zile aspiri sarea si o ingropi. Sa porti cruce la gat tot timpul si sa alegi corect , ai un singur drept divin ……….sa alegi intre DUMNEZEU si satana !!!,ai doua variante …..1.traiesti viata dupa legile lui DUMNEZEU 2.traiesti viata dupa legile lumii si ale firii ,cale de mijloc nu exista !!! . Ca esti pe calea gri si cand iti iei un cui in cur de la un drac fugi repede la Dumnezeu sa te rogi nu este credinta , a crede inseamna a SLUJI !,nu poti sa umbli cracanat cu un picior pe calea lui Dumnezeu si cu alt picior pe calea satanei .Orice demon ce aude numele lui ISUS se pisa pe el de frica ,o ia la fuga tot iadul !! ,Dumnezeu nu este o entitate din miere cand judeca drept sau fiul sau ISUS . Problema iadului acum este ce vor face ei cand va veni JUDECATA !!!! aici e baiu ,cu judecatorul nu te tragi de sirete pe pamant si este om dar cu cel din CER care a creat tot si EL este ALPHA si OMEGA si toate exista in EL ,fara DUMNEZEU prostilor numai exista NIMIC .toate sunt in EL !!!! cap sec ce aveti ,luminati-va cu adevar nu cu iluminare de rahat mincinoasa

    • ROBERT DECALVARO says:

      Explici câteva esenţe bunicele, dar de ce foloeseti vulgarul, măreţia (rahat), aici nu pricep! Eu cred că tu ai o problemă, încerci să ne explici ceva, dar nu poţi scrie, faza cu sarea, se întâmplă numai atunci când eşti în război, cu vrăjitori, preoţi. Fii sincer. Eu dacă îţi zic o vedenie, am ieşit cu sufeltul acum ceva zile şi am intrat pe invizibil într-o capelă plină de preoţi, mai mare că Vaticanul, erau miii de preoţi cu cruce de lemn la gât, iar eu aveam una de platină, cu aur şi o ţineam în mână!!! Poţi să mă ajuţi, la o idee cam ce ai crede tu? Când am împins spre ei, îmi ardea mâna, când spuneam în Numele lui Dumnezeu. Şi împingeam spre ei… Şi am ajuns în corp repede. Fenomene ultrafine paranormale. Trăiesc. Ți-am explicat o mică variantă, dar ştii ce mă bucur, că Creatorul mă iubeşte şi vă iubeşte şi pe voi. Asta e, trebuie să ne luptăm pe pământ ca să ajungem în ceruri.

  83. CIPRIAN says:

    Nu pot sluji lui satana , este ca si cum as sluji unui excomunicat .Este ca si cum un rege al unui regat impreuna cu printii lui hotarasc sa ia sabiile si scuturile si salariile a unei parti din armate si sa ii de-a afara din regat in curu gol si eu sa cred ca aia sunt adevarata putere ,as avea minte de gaina !!!!. Satana a fost inger , acum este un ins lipsit de putere ,puterea divina nu o mai are !!! , are aere doar si alea pe finalizare ca vine PROCESUL ,procesul lui personal , eu nu pot sluji unui condamnat tradator .Ca satan nu mai are acum putere divina si este sarac si descult este problema lui si pacatul lui ,nu este problema mea !!! , are izmene rupte in cur ca a fost idiot lacom , a dorit prea mult !! .Fiecare raspunde in particular pentru deciziile luate si pentru toti este valabil asta in fata lui Dumnezeu . ISUS este al doilea in rang dupa DUMNEZEU si nu se poate juca nimeni cu el ca nu este jucarie ,are rang inalt si este corect ,nu viclean ca demonii .Demonii ofera rahat cu glazura de miere , pe deasupra miere si cand bagi lingura mai adanc iei cacat ,viclenie !!! manevra satanica !!! pe cand ISUS este corect . Niciodata nu va iubi satana un OM si daca o aduce ca sacrificiu pe masa ,il va folosi cat are el nevoie dupa care il va distruge ,lui satan ii mai zice si distrugatorul,bine are putere sa distruga oameni fraeri dar nu entitati puternice , un inger nu il poate distruge nimeni pentru ca ala are in el lumina de la DUMNEZEU ,lumina aia poate sa arda la temperaturi mari daca acel inger vrea si se face iadul ciocolata MILKA ,botez ingeresc !!! preotul boteaza cu apa sfintita si un inger cu FOC fraerilor ,va topeste ca pe lacuste si voi zice-ti de ISUS , pai puteti voi sa comparati pe ISUS cu ceva ??? cand este al doilea in rang dupa DUMNEZEU . VOI aveti bafta prosteasca ca nu a primit ordin de la Dumnezeu sa joace putin o hora cu voi ,pai daca tot iadul nu face fata la un singur inger ce faceti la un arhanghel ??? si voi muritori besiti vorbiti rau de ISUS ,muritori imputiti si nespalati . Daca DUMNEZEU nu mai rabda o sa face-ti guvern mondial cand va zbura porcu … Ideea este asa , nu poti sluji niste exilati precum sunt demonii …………este ca si cum un boier da afara din curte cativa insi si aia sta prin afara curtii prin corturi si tu te apuci sa te supui lor si sa le slujesti ca la ei este cireasa de pe tort , CAND DUMNEZEU ia aruncat din CER pe stan si acei ingeri le-a luat puterile ,ei au plecat boschetari

    • ROBERT DECALVARO says:

      Tu ai făcut un lucru rău ca pe cel bun, deci doar insulti, că faci bine, dar de fapt ca pe cele rele (cum vă pune satana să le faceţi pe cele rele ca pe cele bune). Tatăl, Duhul, Fiul sunt una. Deci toţi la plural poartă 1. Locul doi nu există pentru aceste Persoane. Evanghelia descrie (Eu cu Tatăl sunt una), plus îndrumarea prin Duhul Sfânt al clarvăzătorilor, tot aşa. Așa că nu mai vorbi prostii. Că pun pariu, oamenii de pe acest site caută leacuri să îşi reapre sufletul. Cu un asemenea comentariu poţi distruge oameni, care îşi pierd speranţa de a fi vindecaţi.

  84. marius says:

    Sunt Marius. Și eu am probleme cu paralizia în somn. Încă de mulţi ani mă confrunt cu problema aceasta demonică. Am 28 de ani. Nu ţin minte primul atac, dar au fost foarte multe, unele atacuri în timp ce vroiam să adorm. Am auzit râsete înăuntrul meu şi am simțit o apăsare foarte groaznică, nu pot să descriu cât de dureros. Odată am visat că m-am spânzurat şi m-am trezit cu un strigăt tare şi ascuţit, parcă era vocea demonului. Altădată am visat că merg printr-un tunel şi n-am mai dat de fund. Altădată dormind, m-am trezit, am deschis ochi şi am văzut pe soţia mea că avea coarne; atunci am simţit nişte fiori în tot corpul, simţeam cum mă strâng de gât, am crezut că e ultima zi din viaţa mea. M-am rugat împreună cu soţia mea Domnului Isus şi am putut să dorm. Sunt mult mai multe atacuri etc. Vă rog, rugați-vă pentru mine.

  85. da says:

    Alo baietii,d-zeu nu exista ;) . Paralizia in somn se intampla deoarece tu mai ai umpic si dormi.BOOM
    Ateii 1 crestinii 0

    • ROBERT DECALVARO says:

      Nu spune aşa, că Doamne fereşte, ai să pici cu piciorul în groapă la bătrâneţe şi ai să îţi aduci aminte mesajul ăsta. Creatorul există. Se simte energia între bine şi rău. Pune-ţi întrebări, cum de s-au făcut cerurile, pământul, caută răspunsuri pe net şi ai să vezi sau caută prin cărţi, e o lume diferită, e o spiritualitate, cu mult mai mare diferenţa. De exemplu, un păianjăn s-a născut în plasa de paianjan, acolo e lumea lui. Dar tu eşti om sau femeie. Întreabă-te cine eşti și vei afla răspunsul. Şi de ce gândeşti aşa? Simplu. Ce poţi face să fii liberă, independentă sau fericită? Deja sunt miii de întrebări.

  86. Laura says:

    Din nou am patit nu ma puteam miska deloc eram cu fata la perete d data asta…nu stiu de ce mam gandit la ala rau kand ma gandisem la ala rau mi se ridika paru din kap vazusem la lumina d la led (stiu k pusese sotu ceva la led sa nu ne deranjeze la ochi) dupa am vazut p perete umbra unui barbat inalt tot din kauza luminii d la led…miam strigat sotu “tata” d 2 ori si p un fost vecin tot d 2 ori

  87. Laura says:

    Cred k ăștia sunt ceva vrăji…

  88. Laura Alina says:

    Mă pun imediat să dorm, sper să nu mi se mai întâmple…

  89. Laura Alina says:

    Am dormit azi dupa masa și din nou… De data asta nu știu ce mă face să mă uit la dulapu cu pantofii alor mei, și am văzut un copilaș zâmbindu-mi. Nu mi-a inspirat teama și nici bucurie, n-am avut nicio stare.

  90. Sergiu says:

    Bună ziua la toată lumea. Mă numesc Sergiu şi am 33 de ani, necăsătorit, catolic. Din România sunt din Bacău, însă acuma sunt la Roma, Italia, cu munca. Sunt în Roma din 2010, aprilie.

    În data de 19 august 2016 am avut un atac din partea unui sau unor diavoli. Sunt catolic şi mă rog în fiecare seară şi dimineaţa şi merg la biserică în fiecare zi aproape. În ziua de 19 august 2016, vineri dimineaţă când m-am trezit, am făcut micul dejun şi apoi am plecat de acasă. Menţionez că port mereu la gât un rozariu. Am plecat de acasă şi eram în autobuz. Ajuns aproape de Vatican, mai exact treceam pe lângă San Pietro, cum eram în autobuz la un moment dat am început să simt o durere foarte puternică la cap, tot capul mă durea şi îl simţeam foarte fierbinte, capul era aşa de fierbinte când am pus mâna la cap, era aşa de fierbinte că m-am speriat şi eu. Era pentru prima oară când simţeam această durere puternică la cap, am început să mă simt foarte slăbit, mâinile nu le mai puteam mişca, era ca şi cum aveam mâinile ţinute de cineva şi nu le puteam ridica în sus, eram aşa slăbit că am sunat la autobuz să cobor, însă mâinile erau ca şi cum erau aşa de grele şi nu le puteam mişca.

    Coborând jos m-am aşezat un pic pe o bancă în staţia de autobuz, şi acolo aveam din ce în ce o durere foarte puternică la cap, în gât şi pe piept. Apoi am intrat într-un bar şi am comandat un pahar de suc de portocale, mi-au stors nişte portocale şi am băut acel suc. În timp ce îmi făcea sucul am pus capul pe balcon la bar, aşa de tare aveam acea durere. Apoi am ieşit afară şi am stat la masă şi am băut acel suc. Mă durea foarte tare capul, am pus iar mâna la cap şi am simţit foarte fierbinte capul, era aşa de fierbinte că niciodată nu am avut o aşa durere inexplicabilande cap.

    După mai bine de 20 de minute, m-am ridicat şi am început să merg pe jos, apoi am trecut un tunel, şi pe drum îmi amintesc că am spus rugăciunea „Înger, Îngeraşul meu” şi m-am rugat la Bunul Dumnezeu şi la Isus. Apoi am ajuns la o staţie de autobuz şi am încercat din nou să mă urc în autobuz, de această dată când abia plecase autobuzul din nou am simţit o durere cumplită la cap, gât şi piept şi am simţit că mai am un pic şi cad jos din picioare, nu puteam ridica amândouă mâinile, le simţeam foarte slăbite, aveam mâinile ca ale unui copil abia născut şi nu aveam forţă să mişc mâinile, era ca şi cum mai multe persoane mi-ar fi ţinut mâinile şi nu le puteam mişca deloc.

    Am coborât imediat jos, şi aici cum am coborât la început nu am mai auzit nimic cu urechea dreaptă, apoi încet încet eu vorbeam singur şi mi-am auzit vocea mea, dar nu îmi recunoşteam vocea, şi am zis că ciudat, am o voce care nu o recunosc, şi la un moment dat nu am mai auzit nici cu urechea stângă. Acum nu mai auzeam nimic cu amândouă urechile şi cred că timp de 10 minite stăteam în staţia de autobuz, însă nu auzeam nimic. Am uitat să scriu că de câteva zile visam foarte mulţi şerpi, şerpi mici, şerpi mari care erau prin copaci, prin lacuri, şi eu mergeam pe lângă acele lacuri.

    Mi-am pierdut mama la vârsta de 24 de ani, ea având 45 de ani, mama era foarte depresivă şi într-o bună zi a ales să pună capăt depresiei.

    Dacă cineva îmi poate spune ce ar trebui să fac în acest moment, am citit comentariile voastre şi un pic am rămas foarte surprins.

    Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a citi şi comentariul meu, o zi frumoasă la toată lumea şi Doamne ajută! Am învăţat aceste vorbe de la o doamnă ortodoxă, ea mereu când mă vede mă salută aşa.

    Sergiu, 33 de ani, Roma

  91. Sergiu says:

    Bună ziua din nou. Sunt Sergiu, băiatul de la Roma, care a scris în legătură cu faptele petrecute în data de 18 august 2016, vineri. În data de marţi, 23 august 2016, Roma, în timp ce mergeam pe trotuar – eu port mereu la gât un Rozariu – la un moment dat s-a rupt Rozariul într-un colţ, şi este şi de fier cu boabe roşii. Vreau să spun că îl port de dimineaţă pînă seara, seara îl dau jos, însă faptul că s-a rupt fără ca eu să îl rup, aveam Rozariul de aproape 2 luni de zile, nu ştiu sincer ce să mai cred. Vă rog din suflet să mă sfătuiţi.

    • Anghel.G says:

      Cee ce vă pot spune despre farmece și vrăji este să nu vă duceți la acele persoane care își fac publicitate pe internet, căutați babe, femei în vârstă care nu au astfel de publicități.
      Dacă aveți probleme de genul:
      Farmece, vrăji, blesteme etc. îmi puteți lăsa un mesaj pe adresa [cenzurat] și vă pot îndruma.

      • Admin says:

        Cine are probleme cu farmece, vrăji și blesteme nu la babe și la tine trebuie să apeleze, ci la Cristos și la un om credincios al Său, care nu umblă cu vrăjitorii sau altfel-zis, magie albă. Pe prima pagină a site-ului avem datele de contact ale unor astfel de oameni, cărora le pot cere ajutorul.

  92. Mariana says:

    Să vă povestesc şi cazul meu. :) Femeie, Vărsător, 26 de ani.

    Nu fac parte dintr-o familie religioasă şi nu am citit Biblia. Ştiu o singură rugăciune şi nici pe aia nu o spun prea des. Adică: foaaarte rar. De ce? Hmm… de ce oare? Să fie oare relatările din Bible adevărate? Să existe un rai dincolo de moarte? Adică nu fur, nu înjur, nu bârfesc, nu curvesc, nu omor, nu mint ș.a., dar nici o viaţă după moarte nu îmi pare posibilă.

    Am văzut nişte videoclipuri recent cu pacienţi în sala de reanimare, constatându-li-se data decesului şi experimentând cu toţii momente unice şi întorcându-se înapoi la viaţă. Relatând povestioare de o minunată viaţă după moarte. (Curios, cum de sunt asemănătoare…?) Aş fi zis, de obicei, că aceştia au găsit o cale uşoară de a face bani. Însă viaţa acelor oameni s-a schimbat radical şi m-au influențat cât de cât şi pe mine. Acum sunt curioasă. Am găsit fişiere audio = Biblia. Nu am carte. Aşa că să am început să ascult online, e totuşi – mai mult decât nimic. :)

    Locuiesc singură de la 14 ani. Din lipsă de comunicare cu părinţii, la masă, în casă sau în viaţă, am început în a mă îndepărta de societate. Ba chiar nişte „coţofene” de pe strada mea îmi luau în râs decizia de a petrece mai mult timp acasă, nu în club, bar, societate, prieteni, bla bla. La cei 22-23 ani ai mei. Deci, ba mă certam cu lumea, ba nu răspundeam apropiaţilor la apeluri, nu acceptam să particip la evenimente şi restul. De la o persoană carismatică, înconjurată de oameni care îmi apreciau ideile, acţiunile, glumele ș.a., am ajuns să mă izolez de toată lumea.

    Am avut şi motivele mele, motive copilăreşti, acum când mă gândesc. Atâta energie negativă în jurul meu simţeam! Orice persoană se apropia de mine ştiam că are o intenţie ascunsă. Eram distantă cu oricine în jurul meu. Probabil că mama m-a făcut să am impresia că sunt un nimeni de când mă ştiu. În fine… Negativ peste tot, sentimente, oameni, locuri, orice îmi mergea pe dos, ajunsesem să zic că sunt blestemată. De mi se întâmpla un lucru bun, nu mă bucuram prea tare, că ştiam că urmează nefericire dublă. Şi ce optimistă şi fericită eram de mic copil! Ceva s-a întâmplat şi nu îmi dau seama în ce moment.

    Ştiu doar că eram interesată de magie acum câţiva ani (cam când am avut întâmplarea cu paralizia). Magie albă, ritualuri cu apă, puterea magică a apei, ba chiar odată am făcut un ritual ca să nu îmi moară pisica, care accidental a fost prinsă la uşă. De fapt, eram interesată să fac lucrurile să îmi meargă bine – scopul pentru care am procurat cartea respectivă. Doar începeam şi simţeam că ceva nu fac bine şi renunţam. Atunci, cu pisica, am renunţat la toate convingerile. Pot spune că poate nu ritualul cu apă a salvat-o, ci dorinţa de a salva pisica. Zic istorioara asta, pentru că, din cele citite mai sus, ar putea avea legătură cu istorioară ce urmează.

    Idee nu am avut până acum trei ani în urmă ce înseamnă paralizia în somn. Să îmi fi spus, că nu te credeam. Paralizie în somn! Pff, auzi!

    Deci, era iarnă. Ştiu că, după ce m-am trezit, am notat pe o hârtie experienţa, inclusiv ora. 3 a.m. Fiindcă mi-a părut ceva neobişnuit, m-am gândit că ceva s-ar putea să se întâmple cu mine. Just in case.

    Deci, în spatele meu fereastra. În faţa mea, în drept cu mine, garderoba – cu oglinzi. M-am trezit! Deschid ochii şi constat că nu mă pot mişca. Simt un suflu în ceafă. (Iarnă. Vânt afară = curent sau chiar suflu?) Ştiam cu siguranţă, pur şi simplu ştiam că suflul acela nu era curent de aer. Era rece. Dar nu era curent de aer. Nu mă puteam mişca. Am vrut să văd ce e acolo. Pisica nu era în camera mea în timpul acela. Şi despre pisică trebuie să relatez ceva. E ciudată. :x :))

    Deci, când am realizat că nu mă pot mişca – șoc! Suflu în ceafă şi nu mă pot mişca! Doar ochii. Ştiam, deci ştiam, că dacă clipesc, o să mă pot mişca, iar ce a făcut acel suflu la spatele meu nu o să mai fie acolo. Am decis să nu închid ochii. Am vrut să mă uit prin oglindă. Mă vedeam în oglindă de la piept în jos. În partea pe care o vedeam în oglindă nu se observa nimic straniu. Neavând altă opţiune, închideam ochii pentru o secundă şi mă trezeam. Mă trezeam, curioasă fiind. De la atâta singurătate, nu mi se părea rea prezenţa pe care am simţit-o. Vroiam să o chem înapoi. Să conversez. Ciudat! Eram dispusă să îi vorbesc. Vroiam să o întreb de ce a venit. Dar nu era nimeni în cameră. Şi niciun zgomot afară. Nu câini deranjaţi de prezențe sau ceva. Mi s-a întâmplat de două ori să cad într-o aşa situaţie.

    A doua oară aveam aceeaşi poziţie, din nou nu am putut vedea. Am căutat pe net despre paralizia în somn acum ceva timp şi am găsit = R.E.M. ca fiind ceva logic. Dar eu ştiu că prezenţa aceea a fost acolo. Să fi fost într-adevăr R.E.M. şi să fi avut eu „vedenii”? A fost ceva, nu ştiu, un moment… nu înfricoşător, ci mai degrabă am simţit că cineva mă verifică, mă protejează. Aveam nevoie să ascult ceva de la persoana aceea. Ştiu că avea un răspuns pentru mine, deşi nu ştiu care ar fi fost întrebarea.

    Acum despre pisică. E o pisică sur-albastru (fumurie) cu „guler” alb. Ochi interesanţi, curioşi. Extrem de inteligentă. Dar ţin să gândesc că e de la faptul că conversez cu dânsa des şi îmi înţelege mimicile. Spre exemplu, dacă e să între în casă, aşteaptă în uşă până o chem. Dacă este în casă, îi zic să iasă afară, trece pragul şi aşteaptă cuminte. : X

    Acum: m-am trezit de câteva ori, în plină noapte şi simţeam cum pisica mergea pe mine. Mergea pe mine aşa de încet… aşa de enervant. Îi lua prea mult timp. Mă trezeam câteodată să văd ce e. Mergea târâş pe mine, din colţul patului, uitîndu-se cu ochii bulbucaţi – ţintă în ochii mei. (Parcă o teamă să nu mă deranjeze sau să nu fie respinsă.) Nu ochi de care are o oarecare pisică. Ai pisicii mele sunt mari, rotunzi şi oarecum, în nopţi ca acelea, mi se păreau, înfricoșători. Mergea aşa, din colţul patului, de unde urca, până ajungea la abdomenul meu, urca pe mine şi înceeeet de tot mergea pe mine, uitându-se fix în ochii mei (surprizând-o uneori) până ajungea la piept. Se aşeza pe gâtul meu. Se încolăcea în jurul gâtului meu. Capu-i într-o parte şi coada în cealaltă parte. Alteori se apropia de bărbia mea şi, în loc să se încolăcească în jurul gâtului, mă mușca lejer de barbie, ca şi cum vroia să mă trezească. Nu zic că e rea. E adorabilă. Totuşi, ceva neobişnuit. E foarte asemănătoare cu Russian blue. Foarte. Ai zice că e, dacă nu ai şti că mama şi tatăl ei sunt „pisici de casă”. Cu toate astea, nu înţeleg comportamentu-i. Se întâmpla când era lumina pornită în cameră. La fel şi cele două cazuri cu paralizia. :|

    Pentru faptul că mă trezesc uneori, după ce am dormit cu sora mea noaptea precedentă (nu locuieşte cu mine), şi ea îmi zice că m-am ridicat, am indicat spre perete cu mâna şi râdeam diavolește din toţi rărunchii, că nu ştia dacă să râdă sau să plângă… are cineva un răspuns? A doua zi mă întrebam dacă sora mea făcea glume proaste pe seama mea sau vorbea serios, şi chiar s-a întâmplat şi nu îmi amintesc? :-

    Nu înţeleg cum de mă poate trezi pisica şi cum m-am putut trezi în cazurile când simţeam acel suflu la spate, când eu dorm buştean noaptea întreagă, să treacă trenul – treaba lui? :- Vorbesc în somn, bolborosesc – explic ceva de neînţeles şi râd ciudat. Cum se poate asta rezolva? Îmi e teamă să nu îmi sperii bărbatul, când o veni timpul să am unul. ))))

  93. St.Daniel says:

    Cel mai recent episod… Eu, în pragul terminării somnului, am simţit o prezenţă lângă mine care, deplasându-şi doar mâinile deasupra întregului meu corp, parcă cerea să analizeze ceva. Cuprins de o oarecare teamă, am încercat să mă întorc fizic şi să văd ce se întâmplă şi nu am reuşit, am încercat să-mi deschid ochii, dar în zadar, am încercat să port un dialog, dar nu reuşeam să rostesc nimic, eram paralizat şi conştient. Ca o ultima soluţie m-am liniştit şi am decis că tot ceea ce mi se întâmplă depinde doar de mine şi că aş putea programa totul să decurgă aşa cum vreau eu. Mi-am adunat puterile şi am reuşit să rostesc temător doar: „Cine eşti ?”, apoi totul s-a liniştit, am reuşit să mă trezesc… Agresiune sau nu, totul a fost interesant şi sunt un pic dezamăgit că nu am reuşit să pătrund mai adânc şi să văd/analizez/observ care a fost punctul care mi-a scăpat de sub control.

    Precizez că sunt unul dintre cei care reuşesc să-şi modifice visele într-un mod conştient şi totul a plecat de când eram copil în clasa întâi, fiind agresat de un coşmar al acelei vârste: un gărgăune mă alerga pe o coală de desen, iară eu aveam în braţe un creion cu care trebuia să trag o linie cât mai dreaptă, alergând astfel încât acel gărgăune să nu mă prindă din urmă. Și după câteva nopţi de astfel de agresiuni, m-am decis să-mi înfrunt teama şi să acţionez. Ceea ce am şi făcut, iar în timp această agresiune a încetat să mă mai afecteze, apoi a disparut.

    De atunci puţine vise mi se pot transforma în coşmar, iar acum a fost un episod ciudat şi totuşi şi interesant. Trecând peste astfel de episoade (că or fi de natură extrasenzorială sau altă natură), am învăţat cum să stăpânesc situaţia.

    Calmul este cel mai mare duşman al acestui tip de fenomen straniu. Stăpânirea controlată a fricii într-un astfel de episod te poate trece pe tine într-o stare cât mai apropiată de semi-păpuşar şi cu calmul reuşeşti să acţionezi cu arma cea mai cunoscută într-un mod conştient – evitarea conflictului. Ca exemplu:

    1) Dacă frica provine ditr-o agresiune fizică, încercaţi să conştientizaţi că trăiţi un coşmar şi că acel coşmar vă este sub control şi fiecare personaj din el o să vi se supună. Dacă nu reuşiţi să luaţi controlul din prima, atunci conştientizaţi că nu mai doriţi să visaţi. Vă veţi trezi doar speriaţi.

    2) Dacă presupuneţi că agresiunea este una de tip extrasenzorial (demoni, fantome, farmece etc.) aveţi la îndemână toate cunoştinţele din viaţa cotidiană pe care le puteţi transforma într-un scut în… tărâmul viselor. Credinţa într-o entitate mare cu control absolut este de ajutor! Religia este o formă de afirmare şi aplicare a unei credinţe stabilite de o majoritate. Credinţa propie consider că este etalonul principiilor morale şi modul de manifestare şi înţelegere al energiilor convenţionale sau nu şi al entităţilor prezentate de culte sau… conştientizate.

    Deci să înţelegem astfel:

    1) Pe cale psihologică orice se poate întâmpla prin voinţă şi control de sine;

    2) Pe cale parapsihologică totul se poate controla ajutându-ne de:

    A) Religie – tot ceea ce Dumnezeul a făcut se va supune omului;

    B) Credinţă – aplicarea stării de concentrare pentru tăierea, anihilarea stringurilor/liniilor de legătură şi construcţia unui zid de protecţie. Orice atac este destul de slab, deoarece este trimis să caute o portiţă prin care să atace.

    Nu încercaţi să acţionaţi agresiv, mă gândesc că poate duce la paranoia, schizofrenie, bipolaritate etc.

    • ROBERT DECALVARO says:

      !!!! Fenomenul tău este unul cunoscut, pe care şi eu îl păţesc, dar foarte rar mă ia prin surpindere, că nu poate să îmi dea creoseul direct e dur. Să mi-l dea. Faza este când dormi cu ambele mâini peste cap, el atunci vine invizibil şi te blochează. Câteva secunde, îţi blochează tot corpul!!! Ce cred eu aici. Pot fi duhuri rele, demoni, îngeri căzuţi, vampiri care fură energie, pot fi întunecaţii, întunecatele, zâne. Decei sunt multe exprimări ale întunericului.

      Dar cel mai adevărat îţi zic eu ce se petrece cu tine şi nimeni nu o să îţi zică. Cineva caută să îţi vândă sufeltul la Diavol fără ca tu să ştii şi mori prin somn. În România, cât pe tot globul, e full de astfel de persoane.

      Dar un sigur lucru îţi comentez. Încerca să nu mai ai frică. Ia atacurile ca o experinţă. Mănâncă mai multe verdețuri. Rupe legatura cu carnea. Carnea este un cadavru. Mâncările de carne sunt ca şi cum ai mânca un cadavru. Depinde cum suntem obişnuiţi. Sistemul e satanic. Mâncăm carne. De pui merge. Dar de poftă cum ar veni! Că şi carnea, indiferent cum o mănânci, nu vine de la cer această poftă. Trebuie să te schimbi, alege o dietă sănătoasă, o băutură sănătoasă, o famile să ai cât de cât sănătoasă spiritual, ignoră ce nu e bine. Înainte de culcare zi un „Tatăl nostru”, că e bine, să ai un ajutor la vreme de nevoi. Şi persoanele care vând suflete pe neaşteptate sunt prin preajmă. Au mare frică de aghiasmă. :)

      Oricine intră la tine în casă, străin, prieten, în orice pune-i o linguriță de aghiasmă mare pe neașteptatelea. Să vezi cum face persoana care face asemenea lucruri. Fiindca aghiasma e sfânta şi dracii fug de sfinţenie, dar poate fi folosită şi la magie, vrăjitorie. De ce zic aşa, fiindca îi schimbă forma spirituală a apei. Dar s-o dai pe ascuns, ies legiuni din acel om sau femeie care practică aceste lucruri urâte.

      • Hail Sorath says:

        Îi permiteți unui satanist să-și spună opinia? Vă rog frumos, nu mă ardeți pe rug ca în timpul Inchiziției și vă cer, conștient că este spațiul dvs. web și alegeți ce comentarii aprobați sau nu, să-mi aprobați comentariul.

        Încercați să gândiți liber, nu doar să cautați să atacați ceea ce spun.

        Despre persoana ce a scris comentariul de mai sus se observă de la o poștă că încearcă să-și împingă ideile de „pocăit” într-o manieră subtilă.

        Însă într-adevăr există „vampiri psihici”, se practică vampirismul psihic, poți vampiriza o persoană, o poți lăsa fără puteri, îi poți induce stări de transă și apoi îl poți face să facă unele lucruri ce îi vor aduce dezastrul. Cunoaștem că gândurile sunt energie, lucru dovedit științific, cunoaștem că oamenii au un câmp energetic (aura), faceți dvs. o conexiune aici, folosindu-te de puterea minții și a sufletului poți face „magie”, în detalii nu intru, pentru că-i un site creștin. Cred că tuturor li s-a întâmplat să interacționeze cu o persoană și să fie slăbiți de puteri sau să simtă o empatie pentru persoana respectivă, fără ca persoana să spună ceva.

        Trebuie subliniat că sunt mai multe tipuri de satanism (voi enumera câteva): Satanismul LaVeyan (ei sunt mai mult atei și îl consideră pe satan un arhetip); Satanismul Tradițional (aceștia dau un răspuns creștinismului [nu toți] și mulți consideră că Satan este malefic, astfel fac unele lucruri considerate „rele”, „malefice”, „păcate”; Satanismul Spiritual (aceștia încearcă să nu dea un răspuns creștinismului, în același timp încercând să restaureze religia antică de acum mii de ani).

        Foarte mulți „Demoni” sunt chiar oameni, tehnologia a ajuns foarte departe, oamenii au început să-și dezvolte puteri ale minții. Foarte mulți oameni fac pe Dumnezeu. Vedeți dvs., ei se ucid între ei: „eu îți distrug ție viața pentru că ești Satanist”; „eu îți distrug ție viața pentru că ești creștin”.

        În 2002, spre exemplu, a fost realizată prima clonă umană (prin inginerie genetică), primul om clonat.

        „Dr. Brigitte Boisselier (a anunțat la data de 27 noiembrie 2002, nașterea în jurul datei Crăciunului a primului copil clonat ce va fi gemen identic al mamei sale. Apoi ea a spus că un cuplu american aștepta prima naștere prin clonare, o fetiță, spre sfârșitul anului 2002”

        (Sursa Wikipedia, pagina cu Mișcarea Raeliană)

        Apoi sunt mai multe tipuri de „vrăjitori”, sunt mai multe „religii” tip New Age, spre exemplu wicca, au apărut tot felul de organizații în ultimul timp.

        De ce am spus aceste lucruri? Așa cum dvs. poate nu doriți să fiți asociat cu catolici, cu baptiști, cu adventiști de ziua a șaptea (ș.a.m.d), nici alții nu doresc să fie asociați cu wicca în timp ce ei sunt Sataniști Tradiționali sau nu doresc să fie asociați cu Satanismul Tradițional în timp ce ei sunt Sataniști Spirituali (există contradicții între Satanismul Tradițional și Spiritual, nu intru în detalii).

        Să înțeleg că aici este vorba despre Ortodoxie, atunci să nu amintesc Inchiziția? Nu mă pot abține, pentru că sunt foarte revoltat pentru ceea ce s-a întâmplat. Cunoaștem ce s-a întâmplat în timpul Inchiziției, nu? Oameni nevinovați arși pe rug, torturați în cele mai inumane moduri (organe scoase, carnea jupuită, arși pe rug), această Inchiziție a fost o campanie de mutilare și torturare a unor suflete nevinovate, copii de câțiva ani uciși sau torturați cu bestialitate, până și nou-născuți au fost uciși, un copil a fost aruncat în foc după ce s-a născut, s-a născut chiar când „vrăjitoarea” era arsă pe rug, s-a născut, bineînțeles, din cauza durerii si încordării mamei, nu pentru că era „Diavol”, cum aberau pe atunci oamenii și cum interpretau. Eu înțeleg că vom arde după, dar lăsați-ne să ardem după ce murim, nu ne ardeți acum, pentru că altfel nu sunteți diferiți de musulmani ce decapitează și ucid pentru Allah, toate acestea doar pentru a îndeplini ce scrie în Coran.

        Lăsați-ne să cercetăm, să ne documentăm, să gândim liber!

        Galileo Galilei a fost victima Inchiziției.

        „Galileo Galilei, faimosul astronom și fizician italian a fost una dintre cele mai cunoscute victime ale Inchiziției. O scrisoare în care acesta a încercat să demonstreze teoria coperniciană, faptul că Pământul nu este centrul Universului, a fost dată mai departe de câțiva dintre inamicii săi către inchizitorii din Roma. A fost cercetat în 1633 și găsit vinovat de eretism. A fost forțat să își retragă afirmația în public și a fost condamnat la închisoare pe viață în propria casă. În 1979 Papa Ioan Paul II a declarat că Biserica Romano-Catolică «probabil că a greșit în condamnarea lui Galileo» și a stabilit o comisie pentru a studia cazul. În 1993 Biserica Catolică l-a scuzat «oficial» pe Galileo, după 346 de ani. În alte cuvinte, l-au iertat pentru că a vrut să ne învețe că planetele se învârt în jurul Soarelui, nu Universul în jurul Pământului.”

        O să mă opresc din scris, vreau să scriu foarte multe într-un timp foarte scurt și mă gândesc ca scriu degeaba. Dacă doriți putem dezvolta subiectul în privat sau aici.

        • Admin says:

          Ți-am aprobat comentariul, pe care îl apreciez ca fiind elegant, cu mențiunea că nu se prea potrivește la postarea de față, fiindcă nu amintește nici în treacăt despre paralizia în somn și oamenii umbre, și ar fi fost mai potrivit la postările despre satanism și sataniști, precum: „Mărturie despre vrăjitorie şi satanism” (https://www.satanism.ro/2011/08/17/mariana-ciuclea-despre-vrajitorie-si-satanism/), „Am fost un satanist solitar” (https://www.satanism.ro/2012/12/23/fostul-satanist-jeff-bates-am-fost-un-satanist-solitar/), „Dansând cu diavolul” (https://www.satanism.ro/2011/08/16/jeff-harshbarger-%E2%80%93-dansand-cu-diavolul-1/, https://www.satanism.ro/2011/08/16/jeff-harshbarger-%E2%80%93-dansand-cu-diavolul-2/, https://www.satanism.ro/2011/08/16/jeff-harshbarger-%E2%80%93-dansand-cu-diavolul-3/), „Diavolul dinăuntru” (https://www.satanism.ro/2011/08/16/jeff-harsbarger-%E2%80%93-diavolul-dinauntru/), „Eliberat de spiritele demonice şi de ocultism” (https://www.satanism.ro/2011/09/08/eliberat-de-spiritele-demonice-si-de-ocultism-povestea-mea/).

          Acum nu-mi dau seama ce te-a făcut să deduci că îmi împing ideile de pocăit cu subtilitate, nu-mi este specific asta și nu o fac nici pe internet, nici în viața reală, considerând că este dreptul fiecăruia să-și aleagă religia în cunoștință de cauză, nu fiind ademenit cu subtilități.

          Dar recunosc că acesta este un site creștin – nu pocăit – un site antisatanism, antivrăjitorie și antiocultism etc.. Nu mi se pare OK să mă jignească cineva pe site-ul meu și nu aprob asemenea comentarii decât dacă vreau să scot în evidență „valoarea” celui care le scrie. În definitiv, cei cărora nu le convine acest site au la dispoziție milioane de alte site-uri, pe care să le acceseze și pe care să se delecteze.

          Să intrăm în subiect.

          Nu există vampiri psihici, ei sunt un concept ocult și țin de ocultism. Vampirii ca în filme nici nu există. Există însă oameni demonizați, care practică vampirismul, și chiar există o astfel de mărturie pe site: „Interviu cu un fost vampir” (https://www.satanism.ro/2011/10/15/interviu-cu-un-fost-vampir-%E2%80%93-william-schnoebelen/).

          Nu cunosc să existe studii științifice acceptate cum că gândurile sunt energie, nici Biblia nu afirmă asta, dar nu că sunt ele energie sau nu contează pentru mine, ca și creștin. Ceea ce contează este că vom fi judecați și pentru gândurile noastre, că sunt ele energie sau nu.

          Că oamenii au un câmp energetic ține tot de ocultism. Dumnezeu nu afirmă asta, ne poruncește însă să nu avem de-a face cu vrăjitorii și cu cei care cheamă morții, cu ghicitorii și alții asemenea lor (în antichitate nu exista denumirea de satanist) și să nu apelăm la ei ca să aflăm ceva ce nu putem cunoaște prin revelație de la El sau prin simpla noastră cunoaștere omenească.

          Magia nu se face cu puterea minții și a sufletului, cel puțin nu magia adevărată. Ea se face cu puterea demonilor, care înșeală oamenii că puterea este a lor.

          Nu-mi amintesc să fi interacționat cu cineva și să mă simt slăbit de puteri, dar mi s-a întâmplat de nenumărate ori să interacționez cu cineva și să mă simt enervat de cât de prost e. 

          Mi s-a întâmplat în repetate rânduri să simt o empatie pentru cineva, fără ca persoana să spună ceva, de exemplu, vizionând înregistrări în care sunt arătați creștini cărora le taie musulmanii gâtul fiindcă refuză să devină musulmani. Cu precizarea că mie astfel de înregistrări îmi provoacă empatie pentru victime, nu pentru ucigașii lor, spre deosebire de alți credincioși, cărora le provoacă milă față de ucigași.

          De acord că există mai multe feluri de satanism, dar eu susțin că toți sunt sataniști, așa cum ortodocșii, catolicii, baptiștii etc. sunt toți creștini. Că asemenea creștini se au între ei precum câinele cu pisica, nu schimbă faptul că sunt toți creștini. Nici că strigă în gura mare că ei ceilalți nu sunt creștini adevărați nu schimbă cu nimic datele problemei, ci arată doar că suferă de mândrie spirituală.

          Nu înțeleg ce vrei să spui că foarte mulți demoni sunt de fapt oameni, cert este, pentru că Dumnezeu o afirmă, că există oameni și există demoni/draci/duhuri rele, care sunt o cu totul altă clasă de ființe decât oamenii. Există și oameni demonizați/îndrăciți.

          Că oamenii se ucid între ei este clar, au făcut-o și o fac de la prima pereche de frați din omenire, de la Cain și Abel, când existau doar patru oameni pe pământ.

          Faptul că în anul 2002 a fost realizată prima clonă umană nu este adevărat, fiindcă dacă ar fi fost, ar fi vuit mass-media. Nu afirm că nu au fost realizate clone umane, aceste date sunt ascunse și secrete, ci că afirmația ta nu este adevărată. Dr. Brigitte Boisselier poate să anunțe ce dorește ca să-și dea importanță, dar nu are dovezi și nu trebuie luată în seamă. Putea prezenta clona, i se compara ADN-ul cu originalul și, dacă erau identice, se dovedea că s-a realizat o clonă. Ea nu a făcut asta. Cât despre reaelnieni, sunt rizibili, iar cine își folosește creierul, realizează cu ușurință asta. Ea făcând parte dintre ei, se deduce câte credibilitate are.

          Oricine știe că există nenumărate tipuri de vrăjitori, wiccanii sunt tot vrăjitori, New Age este o religie, dar nu între ghilimele, iar despre mine personal, nu mă deranjează deloc să fiu asociat cu ortodocșii și catolicii, sub umbrela largă a creștinismului, care are 40.000 de culte creștine înregistrate și cine știe câte neînregistrate! Creștinismul nu a început cu mine, a început acum 2000 de ani, iar noi, creștinii este cazul să ni-l asumăm cu bune și cu rele, deoarece face parte din istoria noastră. Nu este în ordine să aruncăm pisica moartă în curtea vecinului.

          Aici nu este vorba despre Ortodoxie, este vorba despre paralizia în somn. Referire la Ortodoxie s-a făcut fiindcă cel care a comentat și a evidențiat că este ortodox, este genul de ortodox pe care nu l-ar primi preotul în biserică, din cauză că de fapt practică vrăjitoria. Se deduce că o practică inconștient, dar un preot instruit și-ar da seama că e vrăjitorie.

          În ceea ce privește Inchiziția, eu nu am făcut parte din ea, neamurile mele nu au făcut parte din ea – probabil erau doar niște țărani analfabeți care nici nu știau în ce an trăiau, ca tot poporul român pe vremea aceea, când analfabetismul este regele neîncoronat al ținuturilor noastre mioritice – neamurile mele nu au fost victimele Inchiziției, și apropo, nu au fost nici victimele victimelor ei, adică nu au fost dintre baptiștii pe care luteranii – victimele Inchiziției – îi înecau cu un bolovan legat la gât, ca să-i mai boteze o dată adulți. Galileo Galilei sigur nu a fost neam cu mine, nici nu l-am cunoscut personal, deci nu-mi trezește prea mare empatie, mai ales că e mort de mult și nu pot face nimic să-l ajut. Mie empatie îmi trezesc creștinii care suferă pentru credința lor în zilele noastre – se estimează că la fiecare 5 minute, un creștin este ucis în lume pentru credința sa.

          Inchiziția ține de trecut, trecutul trebuie asumat, Papa și l-a asumat, și-a cerut iertare de la protestanți, i-a pupat și-i pupă la propriu pe luterani, penticostali și carismatici, nu am mai auzit ca Biserica Catolică să facă Inchiziție cu cineva astăzi, deci capitolul e încheiat și cu cruce cu el, iar torționarii Inchiziției sunt deja în chinuri cumplite de sute de ani și vor fi în chinuri în vecii vecinilor, deci în privința dreptății, lucrurile sunt OK. Cu mențiunea că femeia despre care pomenești, dacă era cu adevărat vrăjitoare, se află și ea în aceleași chinuri ca ei și le va îndura și ea o eternitate, la fel ca ei; cât despre bebeluș, aici părerile sunt împărțite unde se află și ce e cu el, dar Dumnezeu știe toate și le vom afla și noi unde e după moarte, dar eu nu mă grăbesc să mor ca să capăt răspunsuri la întrebări și aș mai putea trăi foarte bine zeci de ani fără să le am. Doamne ajută!

          Nu-mi imaginez cine te-ar arde pe tine acum în țara noastră cea minunată, una, probabil că nu se știe în mod public că ești satanist, doi, în România zilelor noastre este interzis a se arde oameni. Recunosc însă că dacă te-ai duce în ținuturile unde stăpânește ISIS, iar ei ar ști că ești satanist, cu siguranță te-ar ucide. Dar nu ar fi ceva personal, ISIS ucide tot ce prinde, creștini, yazidiți, alawiți, kurzi, homosexuali, musulmani moderați sau închinători la Satan.

          Și apoi cine nu-i lasă pe sataniștii români să cerceteze, să se documenteze, să gândească liber! Deocamdată circulația informațiilor este cât de cât liberă. Deci dacă știu engleza, pot să o facă.

          Închei prin a spune că mă revoltă crimele și Abuzul Satanic Ritualic pe care sataniștii le fac în numele satanismului, iar acest site se vrea a fi și un semnal de alarmă și un deschizător de ochi, pentru a nu se ajunge acolo. Pentru exemplificare, postările: „Abuzul Satanic Ritualic/Abuzul Sadic Ritualic (A.S.R.) explicat” (https://www.satanism.ro/2014/09/13/grantley-morris-abuzul-satanic-ritualicabuzul-sadic-ritualic-a-s-r-explicat/), „Întrebări şi răspunsuri despre Abuzul Satanic Ritualic” (https://www.satanism.ro/2012/08/15/patricia-baird-clark-intrebari-si-raspunsuri-despre-abuzul-satanic-ritualic/), „Satanismul, pedofilia la nivel înalt şi copiii sacrificaţi pentru Satan” (https://www.satanism.ro/2012/12/23/satanismul-pedofilia-la-nivel-inalt-si-copiii-sacrificati-pentru-satan/), „Satanismul şi uciderile în masă” (https://www.satanism.ro/2012/12/23/satanismul-si-uciderile-in-masa/).

      • Hail Sorath says:

        Nu m-am referit la tine că-ţi împingi ideile de pocăit, m-am referit la cel ce a scris comentariul (ROBERT DECALVARO). Îmi cer scuze că scriu aici, am văzut că s-a deviat de la subiect puţin. Vreau să scriu totul într-un mesaj, am precizat că nu ştiu dacă se va aproba. I-am urmărit comentariile lui ROBERT DECALVARO şi mi se par absurde, personal nu fug de aghiasmă. Într-un comentariu de mai jos domnul ROBERT DECALVARO tot o împingea cu evreii, de ce să mergem la evrei? Cine sunt aceşti evrei?

        Sunt cei ce în Talmudul Evreiesc au scris:

        ” Când vine mesia, fiecare evreu va avea 2800 de sclavi.

        – Simeon Haddarsen, fol. 56-D

        La casa unui goy te uiți ca la grajdul cu vaci.

        – Tosefta, Tractate Erubin VIII

        Dacă un goy a omorât un ne-evreu sau un evreu, acesta este responsabil; însă daca un evreu a omorât un goy, acesta nu este responsabil.

        – Tosefta, Aboda Zara, VIII, 5

        Exterminarea creștinilor este un sacrificiu obligatoriu.

        – Zohar, Shemoth

        Iehova a creat ne-evreii în formă umană pentru ca evreul să nu fie servit de fiare. Prin urmare, ne-evreul este un animal în formă umană și osândit să îl servească pe evreu zi și noapte.

        – Midrasch Talpioth, p. 225-L

        Un evreu are voie să facă tot ceea ce poate cu o ne-evreică. Acesta are voie să o trateze cum ar trata o bucată de carne.

        – Hadarine, 20, B; Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348

        Un evreu poate viola o fată ne-evreică, însă nu se poate căsători cu aceasta.

        – Gad. Shas. 2:2

        Un băiat goy care are peste nouă ani și o zi, și o fată goy care are peste trei ani, sunt considerați spurcați.

        – Pereferkowicz, Talmud t.v., p. 11 ”

        *Goy face referire la ne-evreu.

        _____________________________________________

        Pentru admin:

        Poţi căuta articole în engleză despre inginerie genetică şi primul om clonat.

        Sunt mai multe religii tip New Age, New Age pune accent pe iubire, unii cred în Isus Hristos, aşa cum sunt şi masoni ce cred în Isus Hristos. În masonerie poţi intra chiar dacă eşti creştin, satanist şi aşa mai departe.

        Am spus că oamenii fac rău şi se ucid între ei.

        Musulmanii fac ce se făcea în timpul Inchiziţiei, creştinii au avansat, în ţările creştine există mai multe legi, astfel vor căuta să te distrugă pe orice plan (mi s-a întâmplat, cunosc cazuri).

        Creştinismul a apărut acum câteva mii de ani, islamul după el, sunt religii vechi, păgâne, ce există dinaintea creştinismului cu mii de ani. În Egiptul Antic existau leacuri pentru aproape orice boală.

        Magia nu înseamnă cadavre, broaşte moarte sau aşa ceva, cei ce fac aceste lucruri (ucid, beau sânge de animale, profanează morminte) mi se par nişte psihopaţi.

        Magia este vrăjitorie.

        Cred că oricine poate percepe că gândurile noastre sunt energie, gândurile pot modifica şi ADN-ul, ai Google la dispoziţie, s-au facut publice nenumărate cercetări (în special le găseşti în limba engleză)

        Gândurile modifică ADN-ul:

        https://www.google.ro/search?&sclient=psy-ab&site=&source=hp&btnG=C%C4%83uta%C8%9Bi&q=Gandurile+modificat+ADN-ul

        În fine, poţi căuta singur dacă eşti interesat de subiect.

        Gândurile sunt energie şi orice lucru realizat de oameni a fost gândit la început, noi suntem ceea ce gândim. Despre câmpul energetic: orice lucru are o aură, un câmp energetic. Poţi face conexiuni singur să vezi de ce am scris toate acelea. Am scris special de Galileo Galilei, a fost condamnat de creştini pentru că a spus un lucru real şi dovedit.

  94. Laura says:

    Sora mea are paralizie în somn şi strigă nume de demoni. Am vorbit cu ea şi a spus că satana e Dumnezeu şi că a făcut pact cu diavolul. Ce să mă fac? Vă rog, ajutaţi-mă! Am dat o groază de bani pe preoţi şi face mai rău, eu mă simt foarte ff rău, zac în pat şi ea parcă e din ce în ce mai bine. Ultimul preot care a venit la noi a spus că nu are ce face… Nu ştiu ce să fac, va rog un răspuns! Să vă ajute Dumnezeu!!! Amin!

    • ROBERT DECALVARO says:

      Dacă sora ta a făcut pact cu Diavolul, eşti într-un mare pericol. Lasă casă, lasă tot că pactul cu Diavolul este că vă ia ce îi este ei mai drag din familie. Nu-i de ajuns sufletul ei la Diavol, mai vrea două suflete sau poate zece din familie, nu renunţă uşor Diavolul.

      Din experienţele mele, este adevărat ce se discuta pe acest site. Sincer, nu am vrut să comentez pe acest site.

      Dar nu uita, demonii sunt trimişi de cineva din familie, din prietene sau, să o zicem pe româneşte, din dușmani. Citeşte cu atenţie ce scriu. Ai nevoie de un exorcist EVREU. Iar tu să părăseşti casa unde stă sora ta, de urgenţă ce ai citit acest mesaj. Sunteţi toate familia într-un mare pericol.

      Eu am experienţe cu paranormalul, vrăji, magie. Cineva mi le trimite, dar nu renunţ. Nu e distractiv, pentru cine nu cunoaşte, nu este o fericire să fii atacat zilnic de diavoli ș.a.m.d. Toţi vrăjitorii (vrăjitoarele), magicienii (femeile care practică magie negra şi albă) vin de la Diavol. Cu propria Biblie poţi pierde războiul spiritual şi cu tot cu versete.

      Nu uita, Diavolul se poate face într-un înger de lumină. Tu Trebuie să cauţi exorcist evreu. Adevărat îţi zic, sufletul se poate recupera. 100% eu îţi dau garanţie. Numai că din sora ta trebuiesc scoase legiuni. Şi ai grijă ca sora ta să nu devină una dintre miresele lui Satan pe plan spiritual. Ea singură se poate duce la templul lui, prin hipnotizare.

      Mai ai timp să opreşti totul şi chiar dacă este prea târziu. Totul poţi recupera. Chiar dacă eşti bolnav. La orice biserică du-te, ortodoxă. Cere aghiasmă mare, bea, cere-i la preot să te binecuvânteze. Să te binecuvânteze cu sănătate şi să te binecuvânteze să îţi găseşti un exorcist evreu. Căutaţi şi o biserică de evrei undeva prin România, dacă nu poţi în ţară să acţionezi, ieşi din ţară. În afară, internet ai la dispoziţie, oriunde ai nevoie, de un smartphone, un caiet, un pix, ca să notezi ce ai de gând să faci şi urmezi ce ai de gând să faci. Şi poză cu sora ta, să o arăţi la Exorcistul X. Care ți-l va descoperi JEWS. Multe salutări! Nu crede în pocăiţi! Caută pe evrei, că ei au leacul vrăjilor. Din cauza asta este denumit şi poporul lui Iehova.

      Toate aceste experienţe lungi de mai sus eu le-am trăit. Dar îmi pare bine că îndrum şi pe alţii să găsescă o cale de scăpare. Eu la toate probleme cauzate de draci, demoni, magie, vrăjitorie, am scăpat singur. Dar cei care nu au propria putere stabilă şi pregătită pentru un război spiritual au nevoie de exorcist.

      Rugăciunile la toţi sfinţii să îţi fie lumina! Deci nu te mai uita sus, jos, stânga, dreapta. Stânga împrejur! Chiar dacă nu ai bani. Poţi sfârşi şi fără bani acestă lucrare. Nu uita unde se implică Iehova. Cine te poate scoate din mâinile lui Iehova (Dumnezeu)? Nimeni! Tu poţi fi singurul care o poţi ajuta pe sora ta, apostolul familiei. Dacă nu înţelegi, mai citeşte o dată. Şi fără bani poţi face lucrarea asta. În Europa imposibil să nu găseşti unul. Dar evreu să fie. Succes!

  95. Oanna says:

    Am avut un vis aseară în care se făcea că un demon îmi spunea ce să fac, ceva rău, iar eu nu voiam şi îi spuneam asta plângând. Nu îl puteam vedea, îmi apărea ca un fum, spunea că îmi va face rău dacă nu îl ascult. Apoi a luat chipul surorii mele. Era în cameră şi sora mea era în baie şi nu ştiam care este cea reală, eu credeam că demonul e sora mea (vorbea, râdea). Apoi a dispărut şi am luat apă sfinţită şi am dat în cameră până afară în curte. I-am povestit mamei cum că acel demon mă obligă să fac lucruri rele, că m-a băgat în depresie, plângeam… Acesta a fost visul.

    Şi am mai avut un vis, eram pe punctul de a adormi şi timp de câteva secunde am visat un om bătrân stând pe un scaun în camera mea. Se făcea că era şi sora mea lângă mine, îl văzusem amândouă, începusem să ţipăm. M-am trezit brusc, iar sora mea dormea.

    De când am început să citesc de pe site, visez urat, de ce? Cumva demonii atacă pe cei care îi „cercetează”? Mă rog, citesc poveştile altora sau îmi induc astfel de vise din cauza cititului? Înainte nu îmi era frică, nu visam, mai în glumă, mai în serios îmi doream să văd „fantome”, spirite crezând că mie nu mi-e frică. Iar acum mi-e teamă. Cred în Dumnezeu, mă rog în fiecare seară, nu doar pentru mine, ci pentru toată familia. Să mă opresc din a mai citi?

    • ROBERT DECALVARO says:

      Cea mai mare greşeală că credeţi în vise, toate visele vin de la diavol, Isus, Iehova, Duhul Sfânt avertizează profeți, păstori, oameni prin vedenii la ochiul liber. Ca să scapi trebuie să zici „Isuse, ajută-mă!” De visezi aşa, ai vreo femeie care pratică lucruri rele prin preajma ta, prin vecini. Sau ai pe cineva care a murit în acea casă şi i-a rămas sufeltul. Trebuie să eliberaţi acel suflet. Încercaţi să învățați ceva din experienţa acesta. Învăţaţi să prindeţi repede ce vrea acel demon sau acel suflet. Şi orice ar fi, „Isuse, ajută-mă!” Doar atâta spuneţi. Dacă nu funcţionează, „Tatăl nostru” la voce și cu glas tare. Încercaţi să schimbaţi casa. Vă luaţi o cameră la hotel. Faceţi testul. Dacă la hotel sau pensiune nu vine după voi, înseamnă că în casă este ceva. Dacă vine după voi, însemnă că cineva îl trimite după voi.

  96. dragodana says:

    Pentru laura: Știu pe cineva care vă poate ajuta. Să îmi scrii pe mail [cenzurat].

  97. ROBERT DECALVARO says:

    !!! Orice detaliu trebuie studiat cu atenţie!!! Nu contează că mesajul are mândrie sau vreo știintă necunoscută. Important este să dai leacul. Leacul poate veni şi printr-un simplu mesaj.

Leave a Reply to Diana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *