Eliberat de sub puterile întunericului

Emmanuel Amos Eni

Emmanuel Amos Eni

Ceea ce vei citi este mărturia incredibilă a fostului vrăjitor Emmanuel Amos Eni din Africa. Vei auzi povestea adevărată a felului în care Emmanuel a intrat în profunzimea vrăjitoriei şi cum a fost eliberat de ea prin Domnul Isus Hristos. Unele expresii din manuscrisul original au fost puţin adaptate pentru a fi clare pentru vorbitorii de limbă engleză.

Emmanuel Amos Eni:

Sunt misionar, autor al Delivered From The Powers Of Darkness [Eliberat de sub puterile întunericului], povestea adevărată a convertirii unui mare vrăjitor african.

Am fost sub controlul lui Satan o perioadă lungă de douăzeci şi doi de ani, fiind canibal, vampir, şef al vrăjitorilor şi un luptător special împotriva creştinismului.

Deşi îl slujeam pe diavol de mai mult de două decenii, Dumnezeu, în îndurarea Lui infinită şi în dragostea Lui statornică, m-a eliberat de sub puterile întunericului şi mi-a spus: „Nu vreau să pieri, ci vreau să te salvez. Este ultima ta şansă. Dacă nu te pocăieşti şi nu vii să-Mi slujeşti Mie, vei muri.” În cele din urmă m-a trimis: „Du-te şi mărturiseşte ce am făcut pentru tine. Nu-ţi fie teamă. Du-te, voi fi cu Tine.”

Acum sunt mântuit prin Domnul Isus Hristos şi în prezent călătoresc prin toată lumea predicând Evanghelia Domnului Isus Hristos.

Sunt căsătorit şi binecuvântat cu patru copii.

*****

Emmanuel Eni este un autor nigerian care a scris o broşură de 62 pagini intitulată Eliberat de sub puterea întunericului, publicată de Uniunea Scripturii din Ibadan. Aceasta a fost retipărită în întregime de un număr de siteuri web, numele autorului fiind dat ca „Emmanuel Eni”, „Emmanuel Amos”, „Emmanuel Amos Eni” şi „Emmanuel Eni Amos”. Citatele din acest articol sunt luate din versiunea online a textului.

Povestirea începe cu: „Înainte de a fi creştin fundamentalist, am fost satanist.” Începe când adolescentul Emmanuel, locuind în Nigeria, întâlneşte o veche prietenă de şcoală numită Alice, acum trecută de 20 ani şi practicând ocultismul: „Într-o noapte, m-am trezit în toiul nopţii şi am găsit un boa constrictor lângă mine”, spune Eni. „Am vrut să strig, dar nu am putut. În unele nopţi, mă trezeam şi vedeam trupul lui Alice transparent ca o pungă de celofan. În unele nopţi, dispărea şi reapărea. În unele nopţi puteam să aud zgomote ciudate sau dans în camera de zi.” Iar apoi Eni face o descoperire îngrozitoare:

„Într-o zi, după ce plecase la lucru, am decis să caut în apartament. Deşi era tânără, apartamentul ei era bine mobilat. Avea patru frigidere şi deschizând unul, am văzut cranii de om, diferite părţi de trup uman, atât proaspete cât şi uscate. În interiorul plafonului erau schelete. Într-un colţ al unei camere am văzut (ceea ce mai târziu am aflat că era „cabinetul”) un vas de apă plin cu sânge şi un copac mic în centrul vasului, cu o plantă calabash şi o pânză roşie lângă ea. Nu am putut continua. Acum ştiam că eram un om mort, şi fiindcă nu aveam unde să fug, mi-am încredinţat viaţa la orice avea să vină, viaţă sau moarte, şi mi-am păstrat buzele pecetluite. Alice s-a întors de la lucru şi din felul în care s-a uitat la mine, am ştiut că chiar acolo în biroul ei, a ştiut ce am făcut în casă.”

Eni continuă să descrie cum, forţat să intre în cultul lui Alice din teamă pentru viaţa lui, a fost martor la sacrificarea unui copil, iar mai târziu a fost teleportat în India. Odată ajuns acolo, a intrat într-o junglă (numită „Jungla Indiei”) în care a dat peste „păsări demonice… unele aveau faţă de câine, altele de pisică” şi „creaturi îngrozitoare, unele arătau ca fiinţe umane, dar cu coadă şi fără faţă umană”. În cele din urmă a vizitat o bibliotecă ocultă şi a învăţat diferite puteri supranaturale, rezultând în evenimente ca acesta:

„Într-o zi m-am dus într-un loc ascuns într-un tufiş, am făcut nişte incantaţii şi am poruncit ca pământul să se deschidă. Pământul s-a deschis, iar demonii au creat imediat trepte. Am păşit şi m-am coborât direct în pământ. Era un întuneric complet, care poate fi comparat numai cu una din plăgile care au avut loc în Egipt, aşa cum s-a înregistrat în Biblie. Am văzut multe lucruri greu de explicat. Am văzut oameni înlănţuiţi, oameni folosiţi pentru a face bani – îndatoririle lor sunt să muncească zi şi noapte ca să producă bani pentru cei care i-au luat prizonieri.

Am văzut unii membri ai elitei sociale care au intrat să facă sacrifici şi s-au întors în lume cu daruri date lor de spiritele care controlau locul. Am văzut pe unii lideri de biserici care au venit pentru puteri, puteri de a spune un lucru acceptat, fără a fi pus la îndoială în biserică. Am stat două săptămâni şi m-am întors după ce am primit mai multe puteri. Oamenii mă vedeau ca tânăr şi inocent, dar nu au ştiut niciodată că eram periculos. Sunt o mulţime de astfel de oameni în jur; numai cei în Hristos Isus sunt în siguranţă în adevăratul sens al siguranţei.”

Eni descrie mai apoi cum a întâlnit o femeie la o staţie de autobuz, care a pretins că o cunoaşte pe „Regina Coastei”, şi care l-a dus la un oraş sub mare, plin de „fete frumoase şi tineri frumoşi”. Aici femeia a mâncat carne umană de la un automat şi l-a forţat pe Eni să înghită un întreg boa constrictor; i-a dat de asemenea puterea de a se transforma în „animale ale mării, precum hipopotam, boa constrictor şi crocodil”.

Povestea continuă relatând că, înapoi la suprafaţă, Regina Coastei i-a spus lui Eni să-şi omoare unchiul, afirmând că el i-a omorât pe părinţii lui Eni. Eni refuză, şi este trimis în schimb să omoare doi bărbaţi care aparent erau implicaţi şi ei în moartea părinţilor lui; de data aceasta reuşeşte să o facă. Apoi Eni relatează cum a întâlnit o agentă a Reginei, numită Nina, şi cum este dus la o întâlnire faţă în faţă cu Satan. „Pe când plecam”, scrie Eni, „Regina Coastei, care acum apare în forme diferite, m-a invitat în casa ei cea mare. A introdus cenuşă umană cu alte lucruri în oasele picioarelor mele, o piatră (nu o piatră obişnuită) în degetul meu, şi altceva în osul de la mâna mea dreaptă.”

Eni continuă în acest fel până ajunge să descrie cum a fost invitat în casa unui predicator numit Anthony şi a „fost doborât de Duhul lui Dumnezeu”. Anthony scoate demonii din Eni, care are apoi o viziune lungă despre un Bărbat frumos (Isus) pe un tron, iar în final se converteşte la creştinism. Eni continuă descriind atacurile ulterioare din partea slujitorilor Reginei Coastei, şi oferă comentarii despre activităţile agenţilor lui Satan.

[Sursa: https://rationalwiki.org]

*****

Emmanuel Eni
Mission Foundation For Christ
PL 23350, Opp Gwong Pry Sch,
Old Laming Road, Etobaba’
Nabor, Jos,
Plateau State
Email: emmanuel_eni@yahoo.co.uk, restoreach@yahoo.com, opeolu71@yahoo.com

*****

Delivered from the Powers of DarknessEliberat de sub puterile întunericului

de Emmanuel Eni

Titlul original în limba engleză: Delivered from the Powers of Darkness

Editura Scripture Union Press and Books Ltd

P.O. Box 4011, OYO Road, Ibadan, Nigeria

Prima ediţie: 1987

Capitolul 1: Evadarea mea către „viața nouă”
Capitolul 2: Iniţierea
Experiențele misterioase
O descoperire oribilă
Întâlnirea cu lumea ocultului
Legământul cu Alice
Legământul din India
Iniţierile din India
Reîntors acasă în Nigeria
Legământul cu Regina Coastei
Lumea spirituală
Laboratoarele din lumea subterană
Capitolul 3: Regatul răutăţii
Întâlnirea mea cu Satan
Transformat în agentul lui Satan
1. Deschiderea „bisericilor în haine albe”
2. Deschiderea maternităţilor
3. Deschiderea magazinelor extravagante
4. Oferirea de copii
5. Oferirea de bani
Capitolul 4: Cum luptă Satan împotriva creştinilor
Lupta împotriva creştinilor
1. Atacurile pe plan fizic
Cum sunt recunoscuţi creştinii?
2. Cum îi făceam pe creştini să cadă din nou în păcat
Asuprirea creştinilor
Cum câştigă diavolul sufletele
Capitolul 5: Întâlnirea mea cu Isus Hristos
Evenimentele din biserică
În drum spre Lagos
Curăţirea spirituală
Revelaţii divine
Capitolul 6: Ispita şi victoria
Lupta cu agenţii lui Satan
Capitolul 7: Activitățile agenților lui Satan
În biserici
În pieţe
Activităţile culturale
Capitolul 8: Armele credinciosului
Capitolul 9: Acum ce urmează?

Capitolul 1: Evadarea mea către „viața nouă”

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6)

Aceasta este o povestire a lucrărilor lui Dumnezeu – puternice, minunate și misterioase – în ascultare faţă de porunca lui Isus Hristos care mi-a spus: „Du-te și mărturisește ce am făcut pentru tine.”

Oamenii se gândesc în general la ghinion ca fiind un lucru al sorții și că noi nu putem face nimic pentru a schimba evenimentele din viața noastră. Până la un punct este adevărat. În cazul unui copil al lui Dumnezeu, viața lui este plănuită (Proverbe 16:9). [„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.”] Dacă planul este împlinit sau nu depinde de un număr de factori, de apropierea individului de Dumnezeu, de viziunea sa cu privire la scopul final al vieții și de mediul socio-spiritual în care se află.

Cursul vieții tale e influențat de câțiva factori externi. Criza e atinsă în momentul în care îți pierzi VOINŢA, într-un fel sau altul, pentru bine sau rău. Poți iubi sau urî. Poți dori să înțelegi corect sau să înțelegi greșit. Dorința de ascultare este cea mai mare forță a unui creștin nou-născut, în timp ce dorința de neascultare este cea mai distrugătoare forță a păcătosului.

Un copil, atunci când este lăsat singur în lume, este controlat de una dintre cele două puteri: bine sau rău, corect sau greșit, Dumnezeu sau diavolul. Toți suntem influențați de aceste două puteri în viață și fiecare trebuie să aleagă ce viață trebuie să trăiască. Și eu cred că este vorba despre ceea ce Biblia spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” [Proverbe 22:6] Eşti de acord că cea mai dragă și mai apropiată persoană de inima oricărui copil este mama sa. Un orfan este un copil lipsit de noroc și mai expus la atacuri din partea diavolului decât copiii care au părinți. O mamă este un protector al trupului și al sufletului, dar este o dublă tragedie când ambii părinți sunt pierduți, și chiar mai mult, în unele circumstanțe misterioase.

Povestea mea a început cu 22 de ani în urmă într-un sat mic numit Amerie Iriegbu Ozu Item, în Autoritatea Guvernamentală Locală Bende, Statul Imo. Părinții mei nu erau clasificați printre bogați, dar tatăl meu a fost privilegiat să moștenească 42 de hectare de pământ de la bunicul meu, o binecuvântare care astăzi a adus cel mai mare ghinion din istoria familiei. Tatăl meu era foarte invidiat de către rudele sale mai mult sau mai puțin apropiate din cauza unor motive pe care nu le cunosc, poate pentru vasta moștenire de pământ.

Eram o familie fericită, părinții mei avându-ne pe noi patru: Love, Margaret, Emmanuel si Chinyere. După ce le-au avut pe primele două fiice, părinții mei au așteptat timp de 14 ani înainte să mă aibă pe mine (singurul fiu) și mai târziu pe sora mea mai mică, Chinyere. Acest lucru a adus o adevărată fericire familiei, dar această fericire a durat puțin, până ce prima tragedie a lovit. Scumpa și draga mea mamă a murit. Se zvonea că ar fi murit din cauza vrăjitoriei, iar patru ani mai târziu, tatăl meu a murit, după cum se auzea, tot din cauza magiei juju. După doi ani de la moartea ambilor părinți, sora mea cea mai mare, Love, a dispărut misterios, iar Margaret, a doua fiică a părinților mei, a înnebunit. A fost un lanț de tragedii în viața unei familii simple și cândva fericită.

Sora mea mai mică Chinyere și cu mine am fost trimiși la bunicii noștri. Acolo mi-am terminat școala elementară, iar mai târziu am fost admis la liceul Item. Am continuat până in anul III, apoi am renunțat din lipsă de fonduri pentru achitarea taxelor etc. La scurt timp după aceea, bunicii mei au murit de asemenea. După toate ceremoniile ce au avut loc odată cu înmormântările, o rudă necunoscută a luat-o pe sora mea mai mică, Chinyere, și până la această dată nu știu nimic despre ea. Am fost forțat prin maltratări severe să mă întorc în casa tatălui meu și să locuiesc singur la vârsta de 13 ani. Cum să se hrănească un copil de 13 ani în mijlocul dușmanilor tatălui său și, implicit, în mijlocul dușmanilor săi? Cât de înspăimântat eram! Aceste evenimente păreau să mă fi adus la capătul existenței. Îi păsa cuiva? Exista cineva care să fie îngrijorat de „ghinionul unui băiețel”?

Într-o zi am întâlnit un prieten pe care îl cunoscusem în timpul frecventării școlii elementare. Numele lui era Chinedum. Chinedum mă iubea foarte mult și auzind cele întâmplate m-a dus la părinții lui care îndată m-au primit și m-au considerat ca un al doilea fiu. Viața a revenit la normal. Eram bine îngrijit. Eram fericit din nou: atunci am știut că Dumnezeul căruia mama mea se ruga când trăia era viu, din moment ce mi-a dat părinți noi, așa am gândit. M-am bucurat de tot acest bine aproape doi ani, apoi diavolul a lovit din nou.

Chinedum si părinții lui călătoreau spre Umuahia și mașina lor a intrat într-o basculantă ce transporta roci. Chinedum și părinții săi au murit pe loc! La auzirea veștii, m-am prăbușit. Se poate bine imagina durerea sufletului meu. Am reuşit să supravieţuiesc ceremoniei de înmormântare, ajutând cu lemne de foc pe cei ce găteau şi mergând să fac cumpărăturile necesare. După care m-am întors la casa tatălui meu şi m-am rezumat la muncile umile, pentru a mă putea hrăni.

Continuam să fac muncile de toate genurile la fermă, în grădini, mergând la pescuit cu bătrânii, până într-o zi când un om din cartierul meu m-a angajat să muncesc în ferma sa pentru 50 k. La fermă m-a supus la mai multe întrebări. Prima, mi-a cerut să-i arăt pământurile tatălui meu; a doua, să îi predau pământurile unui bărbat, fără a ţine cont de gradul de rudenie. A treia, că după ce îi voi munci, salariul meu să fie constituit doar din masa de seară acasă la el. Dar cum ar fi putut un tinerel de 13 ani să cunoască pământurile tatălui său? Şi ce drept ar fi putut să aibă un tânăr de vârsta mea să-i poată preda acelui om terenurile, oricât de aproape înrudit ar fi fost cu tatăl meu? În fiecare caz am obiectat, iar el a fost ofensat. Apoi a jurat să mă omoare în pădure. Mi s-a făcut frică, şi am fugit şi am strigat după ajutor. Atunci el s-a jurat că mă va ucide în pădurea din apropiere. Din nefericire, fiindcă zona se afla departe în acea pădure deasă, nu a venit nimeni, dar ajutorul a venit de la Dumnezeu. El m-a urmărit cu cuţitul, dar eu fiind mai tânăr, am fost prea rapid pentru el, şi am căzut într-o groapă adâncă cam de 1,82 metri şi am fost acoperit de iarba din ea. M-a căutat, iar după un timp s-a lăsat păgubaş. Mai târziu, am ieşit cu greu din groapă şi m-am întors în sat pe alt drum. Am spus ceea ce mi s-a întâmplat bătrânilor din sat, dar nu a fost luată nicio măsură împotriva agresorului meu – soarta obişnuită a orfanilor. Incidentul a născut o ură reală în inima mea tânără; nimeni nu mă iubea, nimănui nu-i păsa de mine. Mă întrebam în mintea mea de ce ar vrea cineva să mă ucidă, ştiind că nu aveam părinţi. Viaţa mea era plină de suferinţă. Acum ştiu că Dumnezeu, în dragostea Sa, nu a îngăduit diavolului să-mi sugereze să mă sinucid. M-am îndreptat spre Biserică şi am devenit membru plin al Bisericii Adunărilor lui Dumnezeu din satul meu (încă sunt), dar din nefericire nimeni nu s-a interesat de mine, cu toate că unii dintre membri mă cunoşteau. Este important de subliniat că am devenit membru plin al bisericii fără să-L cunosc pe Isus Hristos. Nu am ştiut niciodată ce înseamnă a fi NĂSCUT DIN NOU. Dacă te găseşti în Biserica lui Isus Hristos şi te afli în situaţia în care mă găseam eu, predă-ţi viaţa lui Isus Hristos. Scriptura spune: „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7).

În mijlocul tuturor acestor adversităţi şi suferinţe, a apărut ALICE! Alice era o fată pe care o cunoscusem în timpul şcolii elementare. Avea cu cinci ani mai mult decât mine şi era din acelaşi sat cu mine. Am fost în aceeaşi clasă, am stat în aceeaşi bancă şi devenisem buni prieteni. În această relaţie „dragoste” din copilărie, ne promisesem unul altuia că ne vom căsători când vom fi mari. Ridicol! Un copil ce pe atunci avea doar 11 ani, fără părinţi, fără educaţie, fără mâncare, care promitea că se va căsători cu o fată mai mare decât el cu cinci ani! Mai târziu Alice a plecat în Akure ca să-şi continue studiile secundare, trimiţându-mi duzini de scrisori de „dragoste”.

Data următoare când am întâlnit-o pe Alice, eu aveam 15 ani iar ea avea 20 de ani. Terminase educaţia la şcoala secundară şi lucra la Standard Bank (acum se cheamă First Bank) din Lagos, unde trăiau părinţii ei.

Alice, cunoscându-mi trecutul şi soarta, a profitat din plin. Mi-a spus să merg la ea în Lagos, mi-a dat adresa casei ei şi 50 N (Naira: moneda naţională a Nigeriei)! Era o avere pentru un băiat de 15 ani care nu câştigase niciodată mai mult de 2 N pe zi! Era o mană cerească, şi aceasta însemna că Lagosul trebuia să fie un loc minunat cu mulţi bani şi cu lucruri minunate pentru viaţă, de care se puteau bucura toţi. Deci trebuia să merg la Lagos ca să-mi câştig banii, şi chiar bogăţii. A merge la Lagos, în mintea mea, era singura mea cale de scăpare. Să scap de duşmanii tatălui meu, să scap de duşmanii mei, să scap de foame şi de TOATE problemele mele. Să scap! Să scap! Da, să scap de tot ce este rău!!!

Capitolul 2: Iniţierea

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Proverbe 14:12

„Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu.” Isaia 57:20-21

Viaţa fără Isus Hristos este exact cum declară versetele de mai sus. Am părăsit satul, echipat cu cei 50 N şi cu adresa dată mie de Alice, scăpând către eliberare, libertate, plăcere şi toate cele ce le însoţeau, dar cum vă veţi da seama mai târziu, era departe de ceea ce îmi imaginasem în inima mea tânără. Când am ajuns în Lagos, oraşul era atât de frumos în ochii mei încât l-am comparat cu paradisul, oricum ar fi paradisul. Vedeam toate acele clădiri frumoase şi înalte şi pe fiecare faţă vedeam doar fericire (aşa gândeam eu). Oamenii păreau foarte ocupaţi, fiecare se interesa de afacerile sale. Eram încântat şi mi-am spus mie însumi: „Acum ştiu că sunt liber!”

Ajuns la Akintola Road, pe Insula Victoria, am fost bine primit de Alice şi de părinţii ei. Părinţii ei mă cunoşteau şi cunoşteau trecutul meu, dat fiind că proveneam din acelaşi sat, dar de relaţia mea cu fiica lor nu ştiuseră niciodată. Alice m-a prezentat atunci ca pe bărbatul cu care alesese să se căsătorească. Părinţii au fost şocaţi, dar după câteva discuţii cu ea, au consimţit, cu condiţia ca ei să se ocupe de instruirea mea. Alice a respins propunerea lor şi a cerut să mi se permită să locuiesc împreună cu ea în apartamentul ei personal. Părinţii ei nu au putut accepta aşa ceva, dar ea a insistat. Au avut patru zile de discuţii aprinse, dar sub o influenţă de neexplicat, au fost de acord, iar eu m-am dus să locuiesc împreună cu Alice.

Alice, o fată foarte frumoasă, mi-a zis că ea era contabilă la Standard Bank, şi că mă va face bogat şi că îmi va da tot ceea ce aveam nevoie în viaţă, şi mi-a spus: „Tu nu trebuie să faci altceva decât să te aranjezi şi să te distrezi!” La urma urmei, prima mea impresie despre Lagos era adevărată; cu câteva luni înainte eram într-o colibă mică într-un sat mic, înconjurat de ură, foame şi suferinţă, şi iată-mă acum trăind într-un oraş mare, într-un apartament bine mobilat, cu o „soţie” frumoasă, care îmi promisese să-mi dea tot ceea ce putea să ofere viaţa. Alice m-a acoperit cu daruri, bani, îmbrăcăminte, „dragoste” etc. Nu am ştiut niciodată că lumea era plină de aceste „lucruri bune”. Cu adevărat, diavolul este un înşelător! Scriptura pe bună dreptate spune:„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi să o aibă din belşug” (Ioan 10:10). DOAR numai Fiul Omului (ISUS HRISTOS) poate să dea viaţa şi să o dea din abundenţă.Dragul meu cititor, diavolul nu are niciun dar gratuit! Orice îţi dă, este în schimbul sufletului tău. Această stare de euforie a durat puţin, pentru că după o perioadă de trei luni au început să se întâmple lucruri cu stranii.

Experienţele misterioase

Odată m-am trezit în toiul nopţii cu un şarpe boa constrictor lângă mine. Am vrut să ţip, dar nu am putut. În unele nopţi mă trezeam şi vedeam corpul lui Alice transparent ca o pungă de celofan. În unele nopţi, ea dispărea şi apărea. În alte nopţi auzeam zgomote stranii sau dansuri în camera de zi etc. Nu mai puteam să suport acele evenimente înspăimântătoare şi astfel m-am decis să o întreb, dar prima ei reacţie a fost violentă şi un avertisment serios. Ea mi-a spus: „Nu-mi mai pune această întrebare, altminteri mă voi ocupa de tine.”

De atunci am ştiut că viaţa îmi era în pericol. Atunci am preferat suferinţele din satul meu lucrurilor pe care am ajuns să le descopăr. Mi s-a făcut frică de Alice. Au trecut două zile şi ea a venit cu zâmbete, cu cadouri şi m-a îmbrăţişat. Mi-a spus cât de mult mă iubea şi cât îi păsa de mine, şi m-a încurajat să nu-mi fie frică, şi mi-a promis că-mi va explica mai târziu cum stau lucrurile. M-a dus într-un club de noapte şi acolo mi-a amintit promisiunea ei că mă va face bogat etc., şi mi-a zis: „ÎNTR-O ZI VEI ŞTI TOT CEEA CE ŞTIU EU!” Ne-am întors acasă iar viaţa dintre noi a continuat ca şi cum ar fi fost normală. În interiorul meu ştiam că eram în pericol, dar cum aş fi putut să scap şi unde aş fi putut scăpa? Este important de notat aici că părinţii lui Alice nu ştiau că fiica lor, deşi tânără, era atât de serios implicată în ocultism şi spiritualism, iar ea m-a avertizat serios să nu le spun nimic părinţilor ei, dacă ţineam cu adevărat la viaţa mea. Dragă cititorule, îţi poţi imagina o tânără de 20 de ani făcând toate aceste lucruri? Lumea din afară o vedea ca pe o tânără foarte frumoasă şi inofensivă care lucra într-o bancă mare, dar era un agent al diavolului. Sunt multe tinere ca Alice în lume astăzi, cum vei descoperi mai târziu în această carte.

O descoperire oribilă

Într-o zi, după ce ea a plecat la lucru, m-am decis să percheziţionez apartamentul. Deşi era tânără, apartamentul era bine mobilat. Ea avea patru frigidere şi deschizând unul, am văzut cranii umane şi diverse părţi din corpul omenesc, atât proaspete cât şi uscate. Înăuntrul tavanului erau schelete. Într-un alt ungher în una din camere am văzut (ceea ce mai târziu am aflat că era o „cameră”) un vas pentru apă plin cu sânge şi un copăcel în mijlocul vasului, un recipient făcut dintr-un fruct şi o cârpă roşie pusă alături. Nu am mai putut continua. Acum ştiam că eram un om mort, şi dat fiind că nu aveam unde să fug, mi-am încredinţat viaţa la orice ar fi putut să vină, viaţă sau moarte, şi mi-am ţinut buzele pecetluite. Alice s-a întors de la lucru şi din modul în care m-a privit am ştiut că în timp ce se afla în biroul ei, ştia ce făceam eu în casă.

Întâlnirea cu lumea ocultului

În ziua următoare Alice mi-a cerut să o urmez la o întrunire. Eram deja prizonier şi nu aveam de ales. Ne-am dus la o clădire foarte mare din suburbiile Lagosului. Când am ajuns (clădirea avea o sală de conferinţe subterană), am fost instruit de Alice să intru cu spatele. Am ascultat-o şi am intrat cu spatele, iar ea a făcut la fel. Sala era foarte mare, şi circa 500 de bărbaţi tineri şi femei tinere erau aşezaţi în cerc, iar aşezat deasupra lor era un bărbat căruia i se putea vedea doar capul, fără corp, el era Liderul. Unii tineri erau elevi, studenţi, licenţiaţi, profesori etc. Alice a apăsat pe un buton de pe perete şi din pardoseală a apărut un scaun pe care m-am aşezat. A făcut din nou acelaşi lucru, şi a apărut şi pentru ea un alt scaun şi s-a aşezat. M-a prezentat adunării ca un nou membru, iar ei au aplaudat şi mi-au urat bun venit. Drept rezultat, Alice a fost promovată. Nu am înţeles nimic din tot ceea ce au discutat la acea reuniune. La sfârşitul ei, pe când urma să plecăm, Liderul mi-a cerut să mă întorc a doua zi, singur. A fost prima mea întâlnire cu lumea ocultului.

În aceeaşi noapte, pe la 2:00 a.m. (iar aceasta este ora obişnuită a întâlnirilor şi operaţiunilor periculoase ale tuturor forţele întunericului şi ale agenţilor lor), Alice m-a trezit şi mi-a dezvăluit anumite lucruri. Mi-a spus: „Eu nu sunt o fiinţă omenească obişnuită; sunt jumătate umană şi jumătate spirit, dar în cea mai mare parte aparţin lumii spirituale. Ceea ce vezi în camera mea este ceea ce folosesc în fiecare dimineaţă în timpul rugilor mele, pentru ca spiritele să mă conducă în timpul întregii zile. Cât priveşte scheletele, îţi voi povesti mai târziu.”

Nu am spus niciun cuvânt. A adus câteva cărţi despre misterele lumii ca să le citesc, şi cum am o minte curioasă, am decis să le citesc. În scurt timp am devenit interesat, iar ea a văzut imediat că acum eram interesat. Fără să ştiu eu, a trimis numele meu unei societăţi oculte din India. Aşa cum mi s-a cerut, a doua zi m-am întors la societate singur, iar acolo am întâlnit nouă alte persoane şi câţiva martori. Urma să fim iniţiaţi. Am fost chemaţi în centrul sălii şi ne-au fost administrate următoarele lucruri:

1) Un amestec ce arăta ca o pastă a fost frecat pe corpurile noastre. Aceasta te califică drept membru plin.

2) Ni s-a dat să bem un pahar plin cu un lichid ce se asemăna cu uleiul. Aceasta te califică să fii agent.

3) Pe capetele noastre a fost frecată o substanţă ca praful de puşcă. Aceasta te califică să studiezi misterele lor.

Fără ştirea mea, ceremonia de iniţiere a fost înregistrată în India, iar în ziua următoare am primit o scrisoare de la ei. În scrisoare eram instruit să pătez scrisoarea cu sângele meu propriu şi să le-o trimit înapoi printr-un mijloc pe care mi l-au descris, nu prin intermediul oficiului poştal. Aşa am şi făcut. Din acest punct nu mai exista posibilitate de a da înapoi; a da înapoi însemna moartea, aşa cum ni se amintea mereu, şi am ştiut că nu mai era nici o speranţă pentru mine.

Legământul cu Alice

Într-o dimineaţă devreme, ea mi-a spus că urma să aibă loc o ceremonie importantă în casă. La ora 2:00 a.m. a adus o fetiţă care se târa pe jos, o fetiţă vie. În faţa ochilor mei, Alice cu degetele ei a smuls ochii copilului. Strigătul acelui copil mi-a rupt inima. Apoi a măcelărit copilul făcându-l bucăţi, şi a pus atât sângele cât şi carnea într-o tavă şi mi-a cerut să le mănânc. Am refuzat. Ea m-a privit drept în faţă şi ceea ce a ieşit din ochii ei nu poate fi explicat în scris. Mai înainte ca să pot înţelege ce se întâmpla, nu numai că mestecam carnea, dar, de asemenea, lingeam şi sângele. În timp ce se întâmplau toate aceste lucruri ea mi-a spus: „Acesta este un legământ între noi, nu vei spune niciodată niciunei fiinţe omeneşti de pe pământ nimic din ceea ce mă vezi că fac eu, sau nimic despre mine. Ziua în care vei rupe acest legământ, va fi sfârşitul tău.” Aceasta însemna că în ziua în care rupeam legământul aveam să fiu ucis.

După incident am început să am sentimente ciudate în mine. Am fost schimbat şi nu am putut să mai am control asupra mea. Un cuvânt de avertisment pentru mame. Cunoaşteţi persoanele care vă ajută în casă? Care este trecutul lor? Sunteţi interesate să aflaţi totul despre ele înainte de a le încredinţa viaţa copiilor voştri etc.? Cum a obţinut Alice copilaşul pe care l-a ucis? poate că veţi întreba. Deci, părinţi, căutaţi să cunoaşteţi trecutul celor care vă ajută în casă.

Când Alice a văzut că a avut succes în atragerea mea pe deplin în SPIRITISM şi că eu creşteam rapid în el, a fost satisfăcută ştiind că misiunea ei a fost realizată. A găsit un apartament pentru mine, m-a ajutat să îl mobilez, după care a rupt relaţia cu mine.

Legământul din India

Societatea din Delhi, India, mi-a trimis o a doua scrisoare cerându-mi să merg în India. În ea am fost instruit să fac următoarele: să mănânc excremente, să mănânc şoareci în descompunere care miroseau, şi să întreţin relaţii sexuale cu spirite în timpul nopţii în cimitir.

După ce am împlinit cele de mai sus am fost obligat să nu mai am niciodată relaţii sexuale cu vreo femeie de pe pământ. Am trimis un răspuns la scrisoarea lor, informându-i că nu aveam viză, nici nu ştiam cum să ajung în India. În acea perioadă începusem să fac „afaceri”. Eram un traficant important, dar din cauza puterilor din spatele meu nu aveam probleme cu vămile etc.

Am început să am o mulţime de bani, hrana şi materialele nu mai erau insuficiente. Într-o zi am încuiat apartamentul şi am ieşit; când m-am întors, am deschis uşa şi ce să vezi, un bărbat stătea în salon. M-am speriat. El mi-a spus: „Nu eşti Emmanuel Amos? ” I-am spus că da. El a zis: „Am fost trimis să vin să te duc în India, deci pregăteşte-te.” Am închis totul cu cheile, m-am dus şi m-am aşezat lângă el pe pernă, pregătit pentru următoarea comandă. Dar ca un fulger, el m-a atins şi amândoi am dispărut.

Următorul loc în care m-am văzut a fost o mare sală de conferinţe în Delhi, India, cu o adunare mare, care era deja aşezată aşteptând să ne întâmpine. Ni s-au adus dosare unde era deja scris numele meu şi mi s-a cerut să semnez în dreptul lui. Ni s-au adus tăvi care conţineau carne umană tăiată bucăţi şi un vas cu sânge. Fiecărei persoane i s-a dat o cană goală, apoi un bărbat fără cap a făcut înconjurul sălii punând bucăţi de carne şi sânge în căni. Au fost, de asemenea, arse lumânări şi miresme. Omul fără cap a făcut incantaţii şi toţi au băut sângele şi au mâncat carnea, după care întâlnirea s-a încheiat.

Iniţierile din India

Acum a venit timpul încercării mele. Am fost trimis într-o vale adâncă de aproximativ 200 de metri. În ea erau mai multe tipuri de reptile periculoase şi fiare sălbatice. Ele urmau să mă tortureze. Eu nu trebuia să strig, fiindcă dacă aş fi strigat, aş fi căzut la acea probă, iar consecinţa era MOARTEA. După şapte zile de agonie am fost scos şi trimis într-un loc numit „JUNGLA INDIANĂ”.

În acea junglă, am văzut diferite tipuri de păsări demonice; erau demonice, deoarece unele aveau feţe de câini, altele de pisici etc. Dar cu aripi. În interiorul junglei se afla o peşteră, şi numai aceste păsări demonice puteau deschide peştera. Au deschis peştera şi am intrat în interior. Lucrurile pe care le-am văzut sunt greu de explicat. Erau creaturi teribile, unele arătau ca nişte fiinţe umane, dar cu cozi şi fără chipuri omeneşti şi aşa mai departe. A fost un alt loc de tortură. Tortura care a fost acolo ar putea fi cel mai bine descrisă ca semi-iad. Am stat în acea stare timp de şapte zile, după care am fost scos afară.

Apoi am fost trimis la o bibliotecă foarte mare, care conţinea volume mari de cărţi mistice de studiat. Am luat două mai târziu: „Abbysinia”, ceea ce înseamnă distrugere, şi „Assinia”, ceea ce înseamnă a da viaţă sau a vindeca. Mai târziu mi-au fost date mai multe cărţi. Am fost instruit să construiesc o cameră, imediat ce mă întorceam în Nigeria, iar camera trebuia să aibă următoarele lucruri în ea: „un vas cu apă din ţara mea, umplut cu sânge uman, în interiorul vasului un copac viu, un craniu uman, pene de vultur, piei de animale sălbatice, piele de şarpe boa şi bucăţi de laterit mari şi strălucitoare lângă vas”. Sângele din interiorul vasului trebuia să-l beau în fiecare dimineaţă pronunţând o incantaţie. Am fost de asemenea instruit să nu mănânc niciodată hrană preparată de OAMENI, fiindcă aveam să fiu hrănit supranatural. Cu toate aceste instrucţiuni, m-am întors în Nigeria în acelaşi mod în care am plecat, şi am împlinit totul.

Reîntors acasă în Nigeria

Acum devenisem o parte integrantă a lumii spirituale, şi puteam călători în voie oriunde în lume. În conformitate cu cărţile pe care le adusesem cu mine, în spaţiu trăiesc fiinţe spirituale. Poate ar fi putut să-mi mărească puterea, aşa am decis să încerc. Am ieşit din casă, am făcut nişte incantaţii, am chemat vântul sălbatec şi am dispărut. M-am trezit în spaţiu şi am văzut acele fiinţe spirituale. „Ce vrei?” m-au întrebat; le-am spus că vroiam puteri.

M-am întors pe pământ după două săptămâni, după ce am obţinut puteri de la ele. După cum am spus înainte, nu mă mai puteam controla. În ciuda tuturor puterilor pe care le primisem deja, încă aveam nevoie de tot mai multe puteri! Atunci am decis să merg în lumea subterană pentru a verifica ceea ce era scris în cărţile care mi-au fost date.

Într-o zi m-am dus într-un loc ascuns din pădure, am făcut unele incantaţii, aşa cum era menţionat în cărţi, şi am poruncit pământului să se deschidă. Pământul s-a deschis şi demonii mi-au creat imediat trepte de scară. Am păşit pe scară şi am intrat imediat în pământ. Era un întuneric total, care poate fi comparat doar cu una dintre urgiile care s-au abătut peste Egipt, după cum este relatat în Biblie. Am văzut o mulţime de lucruri care sunt greu de explicat. Am văzut oameni în lanţuri, oameni folosiţi pentru a face bani – îndatoririle lor sunt să lucreze zi şi noapte pentru a oferi bani celor care i-au făcut prizonieri.

Am văzut pe unii membri de elită din societate, care au venit să facă sacrificii şi apoi s-au întors pe pământ cu daruri care li s-au dat de către spiritele care controlau acel loc. Am văzut şi pe unii conducători de biserici care au venit ca să primească puteri, puteri de a spune un lucru care este acceptat fără discuţii în biserică. Am stat acolo timp de două săptămâni şi m-am întors după ce am primit mai multe puteri. Oamenii mă vedeau atât de tânăr şi nevinovat, dar nu au ştiut niciodată că eram periculos. Există mulţi oameni asemănători în jurul nostru; doar cei care sunt în Hristos Isus sunt siguri în adevăratul sens al cuvântului.

Legământul cu Regina Coastei

Într-o seară, am decis să merg la o plimbare. În staţia de autobuz Ebute Metta, am văzut aşteptând o femeie foarte frumoasă, tânără. Nu i-am spus niciun cuvânt. A doua zi, în timp ce treceam pe acolo, am văzut-o din nou în acelaşi loc. În a treia zi am văzut-o tot în acelaşi loc şi în timp ce treceam, m-a chemat. M-am oprit şi m-am prezentat ei ca Emmanuel Amos, dar ea a refuzat să se recomande.

I-am cerut numele și adresa, dar ea doar a râs. Mi-a cerut adresa şi i-am dat NUMAI numele străzii. Când trebuia să plec, mi-a spus că într-o zi va veni să mă viziteze. În mintea mea mi-am spus că era imposibil, nu i-am dat numărul casei, cum ar putea atunci să vină? Dar ţinându-şi cuvântul dat, la o săptămână după întâlnirea din staţia de autobuz, am auzit pe cineva bătând la uşă. Era ea, femeia misterioasă! I-am spus bun venit. (M-am întrebat cine era acea frumoasă doamnă; ştia că păşea pe un teren periculos?) M-am întreţinut cu ea, iar apoi a plecat. După acea primă vizită, vizitele ei au devenit regulate, fără să avem relaţii.

Am observat că se prezenta în vizitele sale la un moment precis, şi nu venea cu un minut înainte sau după! În unele din vizitele sale am dus-o la Lagos Barbeach, sau la Hotelul Paramount, sau la Hotelul Ambasador etc. În tot acest timp ea tot nu mi-a spus numele ei. Am decis să nu îmi fac griji, pentru că ştiam că relaţia noastră nu va merge mai departe. Fusesem deja instruit să nu mă ating vreodată de o femeie.

Dintr-o dată ea a schimbat orarul vizitelor sale şi a început să mă viziteze noaptea. În timpul uneia din vizitele ei, mi-a spus: „Acum a venit timpul să mă vizitezi.” În acea noapte am stat împreună, iar pe la 8 a.m. a doua zi am plecat. Am luat un autobuz şi ea i-a spus şoferului să oprească la ţărmul mării. Când ne-am oprit, am întrebat-o: „Unde mergem?” Ea a spus: „Nu-ţi face griji, vei afla unde locuiesc.” M-a dus la un colţ de plajă, a folosit ceva de genul unei curele şi a legat-o în jurul nostru, şi imediat a venit o forţă în spatele nostru şi ne-a împins în mare. Am început să zburăm pe suprafaţa apei direct în ocean. Dragă cititorule, acestea s-au întâmplat cu mine în forma mea fizică! La un moment dat ne-am scufundat în fundul mării şi spre surprinderea mea am văzut că mergeam pe jos de-a lungul unei autostrăzi. Ne-am mutat într-un oraş cu mulţi oameni, toţi foarte ocupaţi.

Lumea spirituală

Am văzut laboratoare, cum ar fi laboratoarele ştiinţifice, laboratoare de proiectări, precum și un teatru. În partea din jos a orașului, am văzut tinere frumoase și tineri frumoşi. Oameni bătrâni deloc. Ea m-a prezentat, iar ei m-au salutat. M-a condus în locuri precum „camera întunecată”, „camera de uscare” şi „camera pentru ambalat”. Apoi m-a dus la o fabrică importantă și la un depozit, iar apoi am ajuns la reşedinţa ei privată. Mi-a spus să mă așez, după care a adăugat: „Eu sunt Regina Coastei și aş dori foarte mult să lucrez cu tine. Promit să-ţi dau bogăţie și tot ceea ce ţine de ea, protecţie și tot ceea ce ţine de ea, și un «înger» care să te călăuzească.”

A apăsat pe un buton şi a venit în afară o tavă cu carne omenească (tăiată bucăți) și am mâncat împreună. A poruncit unui şarpe boa să apară și mi-a cerut să-l înghit. Nu am putut. A insistat, dar nu am putut, cum puteam înghiți un boa viu? Dar apoi şi-a folosit puterile și l-am înghițit. Aceste trei legăminte: carnea şi sângele de om, şarpele boa şi îngerul demonic erau întotdeauna prezente, ca să asigure că niciun secret nu era dezvăluit.

Dar „îngerului” i-a fost dată puterea de a mă disciplina dacă o luam razna, și de asemenea puterea de a-mi aduce mâncare din mare oricând eram aici pe uscat. I-am promis că o voi asculta totdeauna. După promisiune ea m-a luat într-o altă parte a oceanului, de data aceasta pe o insulă. Acolo erau copaci și fiecare copac avea întrebuinţări diferite:

– un copac pentru a otrăvi,

– un copac pentru a ucide,

– un copac pentru invocare, şi

– un copac pentru vindecare.

Ea mi-a dat puterea de a mă putea transforma în tot felul de animale marine, cum ar fi hipopotam, boa constrictor și crocodil, și apoi a dispărut. Am rămas în mare pentru o săptămână și printr-unul din mijloacele menționate mai sus (în formă de crocodil) m-am întors pe pământ.

Laboratoarele din lumea subterană

Am stat în Lagos o săptămână iar apoi m-am întors în mare, de data aceasta pentru două luni. M-am dus în laboratoarele științifice pentru a vedea ce se întâmplă acolo. Am văzut psihiatri şi oameni de știință, toţi lucrând foarte serios. Activitatea acestor oameni de știință este de a crea lucruri frumoase, cum ar fi mașini uimitoare care izbesc privirea etc., arme ultra-moderne, şi de a cunoaște misterul acestei lumi. Dacă ar fi fost posibil să se știe coloana de susţinere a lumii, ei ar fi putut să o cunoască, dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, NUMAI DUMNEZEU O CUNOAŞTE.

M-am mutat în laboratorul de proiectări și acolo am văzut multe mostre de haine, parfumuri și tipuri de produse cosmetice asortate. Toate aceste lucruri, conform lui Lucifer, sunt pentru a distrage atenția de la Dumnezeul cel Atotputernic. De asemenea, am văzut diferite modele de electronice, calculatoare și sisteme de alarmă. Exista, de asemenea, un televizor prin care ei îi cunoşteau pe cei care sunt creștini născuți din nou în lume. Acolo îi vezi şi îi deosebeşti pe cei care doar merg la biserică şi pe cei care sunt creștini adevăraţi.

Apoi m-am mutat de la laboratoare la „camera întunecată” și „camera de uscare”. Camera întunecată este locul unde ei ucid pe orice membru neascultător. Ei ucid scoţând mai întâi tot sângele, trimiţând apoi persoana în camera maşinilor, unde va fi transformată în pulbere, iar apoi trimit praful în „camera de ambalare în saci”, unde va fi pus în saci şi păstrat pentru vrăjitorii locali care vin să îl ia pentru vrăjile lor. Erau multe alte lucruri care sunt greu de explicat în scris. În ciuda tuturor puterilor din mine, nu eram încă calificat să-l întâlnesc pe Lucifer, ci eram calificat doar pentru a fi agentul lui. Oricum, eram mulţumit că aveam acum puteri și că eram capabil să fac faţă lucrurilor, să le sfidez și să le distrug după bunul meu plac. „Ar putea fi alte puteri în altă parte?” mă gândeam în mintea mea.

Capitolul 3: Regatul răutăţii

„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan. 10:10)

Când m-am întors la Lagos, mi-am continuat afacerea și după două săptămâni m-am întors în mare. Regina Coastei mi-a dat ceea ce ea numea „prima mea misiune”. Trebuia să merg în satul meu și să-l ucid pe unchiul meu, un vrăjitor localnic important și puternic, care era responsabil, în opinia ei, de moartea părinților mei.

Am ascultat și am plecat, dar fiindcă nu mai ucisesem înainte, nu am avut curajul să-l omor, mai degrabă i-am distrus leacurile, luându-i toate puterile ce le avea. Rezultatul acestui act a fost că şi-a pierdut toți clienții până în ziua de azi. M-am întors ca să dau un raport despre misiune, dar ea s-a mâniat pe mine. A spus că consecinţa pentru neascultarea instrucţiunilor ei era moartea, dar din cauza dragostei sale pentru mine mă va trimite înapoi în același sat pentru a ucide doi conducători bătrâni care, spunea ea, au dat o mână de ajutor la uciderea părinților mei. Nu știam dacă era sau nu o pedeapsă pentru că nu am ascultat-o.

Oricum, m-am supus și m-am reîntors în sat „reușind” să-i omor pe acei oameni și am trimis sângele lor Reginei Coastei. Ca urmare a circumstanțelor misterioase ale morţii lor, bătrânii satului s-au dus să consulte un alt puternic vrăjitor localic, care în mod normal, trimitea un fulger pentru a-l investiga pe ucigaş. Din păcate pentru acei oameni, m-am întâlnit cu vrăjitorul localnic în planul spiritual, unde se afla ca să consulte spiritele, şi l-am avertizat să nu spună nimic dacă ţinea la viața lui. El a ieșit și le-a zis bătrânilor să meargă acasă și să-l solicite pe unul dintre copiii lor, pe care îl jigniseră, şi nu a menționat deloc numele meu.

Fulgerul pe care l-a trimis s-a întors şi a căzut în mijlocul lor, ucigând pe unii și lăsând mulţi răniți. După acest prim act, puterile din mine au început să se manifeste. Puteam deforma o fată care îmi refuza prietenia etc.

Întâlnirea mea cu Satan

Mai târziu, m-am întors la Lagos. Într-o zi, a venit la mine o fată pe nume NINA. NINA, ai cărei părinţii erau originari din Statul Anambra, era o tânără foarte frumoasă, dar care în cea mai mare parte trăia în mare, adică în lumea spirituală submarină. Era o agentă devotată a Reginei Coastei și era foarte rea. Îi ura pe creștini din străfundul sufletului, și era gata să facă orice pentru a combate creștinismul. Am întâlnit-o pentru prima dată în timpul vizitei mele în mare. NINA a venit ca să îndeplinească un comision din partea Reginei Coastei.

Am plecat imediat şi ajungând acolo am aflat că vom avea o conferință cu Lucifer. La acea întâlnire, Satan ne-a dat următoarele instrucţiuni: să luptăm împotriva credincioșilor și nu a necredincioșilor, deoarece necredincioșii erau deja ai lui. Când a spus aceasta, unul dintre noi a întrebat: „De ce?” El a spus că motivul era că Dumnezeu l-a alungat din „acel loc” (a refuzat să menționeze cuvântul: „rai”, și de-a lungul întâlnirilor noastre cu el, nu a menționat niciodată cuvântul: „rai”. Mai degrabă folosea întotdeauna cuvântul „acel loc”), din cauza mândriei, şi prin urmare nu vrea ca vreun creştin să ajungă acolo (în rai).

De asemenea, ne-a spus că nu ar trebui să luptăm cu ipocriții. „Ei sunt ca mine”, a spus el. Şi-a continuat discursul și a spus: „Trebuie să luptăm doar cu adevăraţii creștini.” Căci timpul lui este aproape, aşadar „trebuie să luptăm cum n-am luptat niciodată, şi să ne asigurăm că nimeni nu intră în «acel loc». Deci, unul dintre noi i-a spus: „Am auzit că Dumnezeu a trimis pe Cineva să salveze omenirea și să o aducă la Dumnezeu.” Satan apoi a întrebat: „Cine este acela? ” Un membru a răspuns: „Isus”, şi spre surpriza noastră cea mai mare, Lucifer a căzut de pe scaunul său. A strigat la acel om și l-a avertizat să nu mai menţioneze niciodată acel nume în oricare dintre întâlnirile noastre, dacă ținea la viața lui. Este adevărat că în Numele lui Isus orice genunchi trebuie să se plece (Filipeni 2:10), inclusiv Satan.

După incident, ne-a încurajat și ne-a spus să nu ne facem griji cu privire la „acești creștini”, căci el, Lucifer va veni curând să domnească în lume și ne va da nouă, agenților săi, un loc mai bun, ca să nu suferim cu restul lumii, și ne va face conducători. A spus în continuare că dat fiind faptul că omul iubeşte lucrurile care izbesc privirea şi lucrurile fanteziste, el va continua să producă acele lucruri şi să se asigure că omul nu are timp pentru Dumnezeul său, şi că va folosi următoarele ca să distrugă biserica:

1) banii,

2) bogăţiile,

3) femeile.

La finalul discursului său a dat drumul adunării. A fost prima mea întâlnire cu Satan. După acea întâlnire au urmat alte câteva. În timp ce plecam, Regina Coastei, care acum apare în diferite forme, m-a invitat în casa ei. A introdus cenuşă umană înăuntrul oaselor picioarelor mele, o piatră (nu o piatră obişnuită) în degetul meu, şi altceva în interiorul osului mâinii mele drepte.

Fiecare dintre obiecte avea câte o întrebuinţare. Piatra din degetul meu avea menirea să pot cunoaşte gândurile oricui era împotriva mea. Cea din mâna mea dreaptă era destinată să-mi dea putere să distrug, iar celelalte din picioare trebuiau să mă întărească mai mult, să mă facă mai periculos, şi de asemenea să mă pot transforma în femeie, în animal, în pasăre, în pisică etc. Ea m-a luat la unul din laboratoare şi mi-a dat un telescop, un televizor şi un video. Nu erau obiecte obişnuite, ci urmau să fie folosite pentru a-i detecta în Biserică pe creştinii născuţi din nou şi pe cei care pur şi simplu frecventau biserica.

La sfârşit ea mi-a dat şaisprezece fete ca să lucreze ca agenţii mei. NINA era una dintre ele. M-am dus înapoi la Lagos, înarmat cu „darurile” mai sus menţionate.

Transformat în  agentul lui Satan

Nu mai aveam sentimente umane, nici milă în inimă. Am început imediat să „lucrez” şi am distrus cinci apartamente duble dintr-o lovitură. Toate s-au prăbuşit înăuntrul pământului, cu locuitorii lor. S-a întâmplat în Lagos, în august 1982. Antreprenorul a fost găsit responsabil pentru că nu a pus o fundaţie solidă şi a plătit scump pentru acest lucru. Multe din dezastrele care au loc astăzi în lume nu sunt făcute de om. Îndatorirea diavolului este să fure, să ucidă şi să distrugă. Vă spun din nou: „Satan nu are niciun dar gratuit.”

Am început să provoc accidente pe drumuri etc. Un caz pe care aş dori să-l menţionez este acela al unui tânăr convertit care s-a dus să depună mărturie despre salvarea şi eliberarea lui. Cauza daune mari în lumea spirituală făcând aceasta, deci am plănuit un accident pentru el. Într-o zi, se afla într-un autocar de lux în drum spre Lagos. Avea o întâlnire unde trebuia să depună mărturie. În timp ce autobuzul mergea cu mare viteză, l-am făcut să iasă de pe stradă şi aşa s-a şi întâmplat, izbindu-se de un copac. Toţi pasagerii au murit, cu excepţia acelui tânăr convertit.

Salvarea lui a fost miraculoasă, fiindcă a ieşit din vehicul prin partea din spate a autobuzului, strigând: „Sunt în siguranţă! Sunt salvat!“ Am încercat să-l oprim să depună mărturie, dar nu am reuşit.

Prin televiziune ştiam când un om s-a pocăit recent, şi îl urmăream serios, pentru a vedea dacă reuşeam să-l facem să cadă din nou în păcat. Dacă după şase luni nu reuşeam, intram în afacerea lui şi îi falimentam compania. Dacă era funcționar civil, îl oprimam prin şeful lui, iar dacă era posibil, făceam ca şeful să renunţe la el. Dacă, după toate acestea, refuza să cadă în păcat, atunci renunţam la el. Dar dacă el cădea în păcat, urma să fie ucis, pentru a ne asigura că nu are o a doua şansă de a se pocăi.

Am distrus vieţi, în aşa măsură încât Lucifer a devenit foarte mulţumit şi m-a numit preşedintele vrăjitorilor. La o lună după numirea mea ca preşedinte, s-a convocat o reuniune. Am participat la întâlnire în formă de păsări, şerpi şi pisici. Aceste creaturi sunt folosite pentru următoarele motive:

1. Transformarea în păsări îi face pe vrăjitori mai periculoşi.

2. Transformarea în pisici îi face pe vrăjitori capabili să ajungă atât la spirite cât şi la oameni.

3. Transformarea în şobolani îi face pe vrăjitori capabili să intre cu uşurinţă într-o casă, apoi noaptea să se transforme într-o umbră, iar apoi într-o fiinţă umană, şi să sugă sângele victimei.

La acea întâlnire, am avut doar un punct în agendă: „Creştinii”. Atunci ne-am programat să ţinem o conferinţă pentru vrăjitorii africani în oraşul Benin în 1983. Am publicat despre conferinţă în toate ziarele şi în toată mass-media publică. Au fost mobilizate toate forţele întunericului şi eram foarte încrezători că nimic nu avea să împiedice întâlnirea. De fapt, totul a fost bine planificat şi nu era nicio fisură.

Brusc, creştinii din Nigeria au început să se roage şi să-L laude pe Dumnezeul lor, iar toate planurile noastre au fost distruse. Nu numai că planurile noastre au fost distruse, dar a fost, de asemenea, o adevărată confuzie în împărăţia întunericului. Rezultatul a fost că, conferinţa vrăjitoarelor şi a vrăjitorilor nu a putut fi ţinută în Nigeria. Creştinii ar trebui să reţină că în momentul în care Îl laudă cu adevărat pe Dumnezeul atotputernic, va fi tulburare şi confuzie atât în mare cât şi în aer, iar agenţii lui Satan nu vor avea loc de odihnă. Rugăciunea este ca aruncarea unei bombe cu ceas în mijlocul agenţilor Satanei, şi fiecare va fugi pentru a-şi salva viaţa.

Dacă creştinii ar realiza şi ar folosi puterea şi autoritatea pe care li le-a dat Dumnezeu, ar controla afacerile naţiunii lor! Numai creştinii pot salva naţiunea noastră.

După eşecul conferinţei, care a fost ţinută mai târziu în Africa de Sud, am fost chemat să mă întorc în mare. Când am ajuns, mi s-a spus că din acel moment aveam să fac din mare locuinţa mea, şi urma să vizitez pământul numai pentru operaţiuni dificile. Mi s-a dat o nouă însărcinare: să inventez vrăji pentru magii vindecători locali, să răspund de comanda camerei de control şi să trimit cadouri, de ex. să deschid biserici în haine albe (case de rugăciune), să deschid maternităţi, să deschid magazine şi să le fac să prospere, dând „copii” şi bani. Voi explica aceste lucruri, fiecare pe rând:

1. Deschiderea „bisericilor în haine albe”

Când un om vena la noi să primească asistenţă în construirea unei case de rugăciune şi pentru a fi ajutat să facă vindecări etc., i se dădeau unele condiţii:

a) Va fi de acord să ne doneze unul sau două suflete în fiecare an.

b) Odată ce ajunge la un anumit grad de responsabilitate în biserică, va fi iniţiat în societatea noastră.

c) Niciunui membru nu i se va permite să intre în casa de rugăciune încălţat.

Când acceptă aceste condiţii, i se dă ceva ce arată ca pietriş alb, oase umane, sânge şi amulete, toate puse într-un vas indigen. Este instruit să îngroape vasul și tot conținutul său în faţa bisericii, şi să îngroape crucea de pe el. După îngropare, numai crucea trebuie să se vadă. Era sfătuit să construiască un bazin sau să păstreze un lighean unde spiritele continuau să pună apă specială. Această apă este apa pe care ei o numesc „apă sfinţită”.

Mulţi oameni, când sunt tulburaţi de spiritele rele, merg la aceşti „profeţi” ca să le alunge. Adevărul este că ei pot doar să adauge mai mulţi demoni. Un diavol nu poate alunga un diavol. (Luca, 11:17-19) Ceea ce face profetul este să se roage pentru membru, şi apoi îi dă o cârpă roşie ca să o pună în casă, după care îl sfătuieşte să se roage folosind întotdeauna lumânări şi tămâie. Prin acest act persoana ne invită în casa sa. Uneori membrul era sfătuit să aducă o capră etc. ca sacrificiu. Sacrificiile sunt pentru ca noi să venim şi să ajutăm la vindecarea persoanei. Profetul nu are putere să lecuiască sau să vindece.

2. Deschiderea maternităţilor

Dacă o femeie venea la noi pentru ajutor, pentru a deschide o maternitate şi a o face să prospere, noi îi puneam această condiţie: „Vom alege o lună în care toţi copiii născuţi în maternitate vor muri, dar în celelalte luni copiii vor trăi.”

Dacă acceptă, şi ei i se dădea o amuletă care atrage femeile la acea maternitate. Există astfel de maternităţi la Onitsha, Lagos etc. Nu este permisă încălţămintea în aceste maternităţi.

3. Deschiderea magazinelor extravagante

Când un om ne contacta pentru asistenţă în acest sens, i se dădea un inel, cu condiţia ca niciunei femei să nu i se permită să-l atingă. El trebuia, de asemenea, să accepte să fie membrul nostru. Dacă era de acord să îndeplinească aceste condiţii, magazinul său era întotdeauna aprovizionat de noi cu cele mai bune şi mai noi produse.

4. Oferirea de copii

Dacă o femeie sterilă mergea să consulte un mag-vindecător, după ce îşi prezenta plângerea, i se cerea să aducă următoarele lucruri: un cocoş alb, o capră, tencuială din zona ei şi produse destinate pentru îngrijirea copilului. Era sfătuită să plece, iar în lipsa ei, magul-vindecător venea la noi aducând toate acele lucruri. Atunci, noi începeam să amestecăm anumite lucruri care sunt dificil de explicat în scris, şi care conţineau cenuşă umană. El folosea acea amuletă pentru a găti mâncare pentru femeie etc. Ea rămânea însărcinată şi năştea un copil, dar el nu era o fiinţă umană normală. Dacă copilaşul era o fetiţă, ea ar fi trăit şi chiar s-ar fi căsătorit, dar rămânea sterilă pentru tot restul vieţii ei. Dacă copilul era băiat, ar fi trăit şi ar fi fost chiar şi bine educat, doar ca să moară instantaneu. Astfel de copii nu trăiesc niciodată ca să-şi poată îngropa părinţii.

Aici aş dori să menţionez că de cele mai multe ori infertilitatea este cauzată de demoni. Poţi să vezi o femeie este sterilă pe pământ, dar ea va avea copii din mare. De aceea le recomand copiilor lui Dumnezeu să aştepte numai de la Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu dăruieşte copii adevăraţi.

5. Oferirea de bani

Dacă un om venea la noi pentru a primi bani, i se dădea următoarele condiţii de îndeplinit. I se cerea să dea o parte din corpul său, sau dacă avea familie, i se cerea să aducă pe fiul său. Dacă era necăsătorit, i se cerea să aducă pe fratele lui mai în vârstă sau mai mic.

Indiferent pe cine decidea să aducă, trebuia să provină din acelaşi pântece matern. Este important să se sublinieze că în timpul uciderii victimei, persoanei care o aducea i se dădea o suliţă sau o săgeată. Rudele lui erau făcute să treacă prin oglindă. De îndată ce persoana pe care o oferise trecea prin oglindă, i se cerea să lovească oglinda, iar când avea loc aceasta, oriunde s-ar fi aflat victima, murea.

Există şi alte metode, dar un lucru pe care îl face Satan este acesta: să se asigure că prin diferite metode, donatorul devine responsabil pentru moartea victimei, făcând donatorul să lovească victima. Ţine minte, Satan nu are daruri gratuite!

Capitolul 4: Cum luptă Satan împotriva creştinilor

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.” (Efeseni. 6: 10-12)

Lupta împotriva creştinilor

După ce am primit de la Lucifer ordinul de a lupta împotriva creştinilor, ne-am aşezat şi am proiectat următoarele moduri de a-i combate:

a) Cauzând boli.

b) Cauzând sterilitate.

c) Cauzând somnolenţă în biserică.

d) Cauzând confuzie în biserică.

e) Cauzând starea de căldicel în biserică.

f) Făcându-i ignoranţi cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu.

g) Folosind moda şi emularea [dorinţă, sentiment, strădanie de a egala sau de întrece pe cineva într-un domeniu de activitate].

h) Luptând cu ei pe planul fizic.

Drintre aceste metode aş dori să explic două:

1. Atacurile pe plan fizic

Prin intermediul televizorului pe care l-am primit, îi puteam vedea pe creştinii născuţi din nou. Noi nu luptam împotriva făţarnicilor, deoarece ei ne aparţineau deja. După aceasta le trimiteam pe fetele noastre mai întâi în bisericile mari. În biserică ele mestecau gumă sau făceau vreun copilaş să ţipe, ori să facă orice altceva care să distragă atenţia oamenilor de la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Ele puteau să decidă să meargă în spirit şi să-i facă pe oameni să doarmă în timpul predicii. În momentul în care vedeau că cineva medita serios datorită predicării, îl aşteptau în afara bisericii, şi cum ieşea, una din ele îl saluta şi-i dădea chiar şi un cadou (şi era întotdeauna ceea ce îi plăcea), şi astfel părea foarte prietenoasă. Ea făcea orice, şi înainte ca persoana să-şi dea seama de ceea ce se întâmpla, uita tot ce învăţase în biserică. Dar dacă era vorba de un creştin adevărat, după adunare, una din fete se grăbea să îl salute şi îşi manifesta dorinţa să ştie unde locuia, pe motiv că ar fi fost nouă în oraş şi nu cunoştea mulţi creştini în zonă. În drumul spre locuinţa lui, ea se grăbea să cumpere banane, iar creştinul lua acest lucru ca pe un gest de dragoste. Ea îşi continua vizitele până când în cele din urmă stingea lumina lui Hristos care era în el, iar apoi înceta să mai vină. Operaţiunile majore în bisericile şi în comunităţile vii, sunt: descurajarea creştinilor de a citi şi studia Cuvântul lui Dumnezeu, şi prin urmare a-i face ignoranţi cu privire la autoritatea lor şi la promisiunile lui Dumnezeu. În locurile unde se ţineau campanii de evanghelizare, fetele erau trimise ca să provoace neînţelegeri şi certuri.

Cum sunt recunoscuţi creştinii?

Creştinii născuţi din nou nu sunt recunoscuţi după Biblia pe care o poartă întotdeauna, sau după numărul de întâlniri la care participă. Ei sunt cunoscuţi în lumea spirituală prin lumina care străluceşte continuu, ca o candelă foarte strălucitoare, în inimile lor, sau printr-un cerc de lumină în jurul capului lor, sau print-un zid de foc în jurul lor. Când un creştin mergea pe jos, noi vedeam îngeri mergând împreună pe jos cu el, unul la dreapta, unul la stânga şi unul în spatele lui. Din acest motiv, ne era imposibil să ne apropiem de el.

Singura cale prin care puteam să avem succes era să-l facem pe creştin să păcătuiască, oferindu-ne astfel o breşă prin care să putem pătrunde. Când un creştin conducea o maşină şi vroiam să-i facem rău, descopeream că niciodată nu era singur în maşină. Întotdeauna se afla un înger lângă el. O, de-ar cunoaşte creştinul tot ceea ce are Dumnezeu pregătit pentru el, nu ar intra în păcat şi nu ar trăi în neglijenţă!

2. Cum îi făceam pe creştini să cadă din nou în păcat

Ca preşedinte desemnat de Lucifer, trimiteam acele fete în bisericile şi în comunităţile pline de viaţă. Fetele erau bine îmbrăcate, iar după predică ieşeau în faţă la apelul de la amvon, prefăcându-se că L-au primit pe Hristos, şi se făceau rugăciuni pentru ele. La sfârșitul reuniunii sau al serviciului, zăboveau în aşteptarea predicatorului, care fireşte era foarte mulţumit pentru noile „convertite”.

„Convertitele” puteau chiar să-l urmeze pe predicator la el acasă. Dacă predicatorul nu avea duhul de discernământ, o fată îl ademenea în păcatul curviei sau al adulterului. Acest lucru se întâmpla atunci când el o admira în mod senzual. Ea se asigura că el persista în acel păcat, până când în cele din urmă ea stingea Duhul lui Dumnezeu în el, iar apoi îl lăsa, misiune îndeplinită.

La acest punct, aş dori să vă dau mărturie despre un slujitor al Evangheliei. În lumea răului era cunoscut ca un om al lui Dumnezeu. Când se punea pe genunchi, exista confuzie printre noi. Prin urmare i-am trimis aceste fete. Omul chiar le hrănea, dar refuza să fie sedus. Au făcut tot ce au putut, dar nu au reuşit niciodată. Ca rezultat, fetele au fost ucise pentru eşecul lor.

Atunci m-am transformat în femeie şi m-am dus la el, iar prin cuvinte şi acţiuni am încercat să-l seduc, dar a fost de neclintit. Ceea ce a fost prea mult pentru mine, aşa că am decis să-l omor fizic. Într-o zi, acel slujitor al Evangheliei a mers la piaţa de pe Strada Oduekpe. L-am pândit, iar când s-a aplecat pentru a estima preţul unor produse, am făcut ca o remorcă încărcată cu bidoane de ulei, care se apropia, să devieze înspre piaţa unde se afla el. Remorca a lovit linia de înaltă tensiune ANPM şi s-a răsturnat chiar în piaţă, omorând mulţi oameni, dar acel slujitor a scăpat. Modul în care a scăpat a fost un miracol. Într-o altă zi, l-am văzut mergând pe jos înspre oraşul Nkpor. Din nou, am îndreptat înspre el un camion al armatei încărcat cu cartofi, ca să-l omor. Camionul a intrat direct pe strada cimitirului nou, omorând mulţi oameni, dar slujitorul a scăpat din nou. După cea de a doua încercare am renunţat. El este încă în viaţă!

Doar pentru un singur creştin, diavolul poate decide să distrugă multe suflete, gândind că l-ar putea omorî, dar întotdeauna eşuează. Asemenea incidente li s-au întâmplat multor creştini, fără ca ei să ştie, dar Dumnezeul lor întotdeauna i-a eliberat. Problema este că diavolul nu renunţă. Gândurile lui sunt întotdeauna: „Poate că voi reuşi.“ Dar nu reuşeşte niciodată. Atât timp cât creştinul umblă în iubirea lui Dumnezeu şi rămâne în El şi nu se implică în lucrurile acestei vieţi, diavolul nu are niciodată succes, indiferent cât de tare încearcă. Doar necredinciosul este la dispoziţia lui.

Asuprirea creştinilor

Aceasta are loc mai ales în vis. Un creştin poate vedea în vis următoarele lucruri:

1. O rudă moartă care îl vizitează.

2. Fiinţe mascate care îl urmăresc.

3. Prieteni care înoată în râu.

4. Prieteni care îi aduc alimente şi îi cer să mănânce.

5. O femeie necăsătorită care are relaţii sexuale, sau chiar o femeie căsătorită care are relaţii sexuale cu un bărbat. Acest lucru, dacă nu este confruntat imediat, uneori duce la sterilitate. Sau o femeie gravidă vede că are relaţii sexuale cu un bărbat. Acest lucru, dacă nu se abordează imediat, ar putea duce la un avort.

Dacă un creştin experimentează cele de mai sus în visele sale, nu ar trebui să le dea la o parte cu un gest nepăsător al mâinii, ci imediat cum se trezeşte ar trebui să se examineze şi să mărturisească orice păcat pe care îl ştie lui Dumnezeu, să lege toţi acei demoni şi să se roage lui Dumnezeu pentru a restaura orice a fost corupt. Acest lucru este foarte important. Persoana, de asemenea, ar trebui să caute ajutor şi sfaturi de la un creştin matur umplut cu Duhul, mai vechi în credinţă.

Cum câştigă diavolul sufletele

Când Isus a plecat de pe pământ, le-a dat ucenicilor Săi o poruncă: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.“ [Matei 28:19] În timp ce unii creştini sunt încă în aşteptare pentru un timp mai potrivit şi mai convenabil ca să se supună acestei porunci, diavolul le-a dat şi el aceeaşi poruncă agenţilor săi. Diferenţa este că agenţii diavolului sunt mai serioşi în câştigarea sufletelor decât creştinii!

Unul din locurile unde câştigă diavolul suflete sunt liceele, îndeosebi şcolile de fete. Unele din fetele noastre erau trimise în şcoli ca eleve. Noi le procuram cele mai noi şi mai scumpe lenjerii intime. Aceasta era prima prioritate, deoarece în căminele pentru fete, le place să folosească numai lenjeria intimă. Agentei noastre nu îi lipsea niciodată nimic, cosmetice, rochii, lenjerie intimă, cărţi, mâncare şi bani. Un anumit săpun pentru baie era oferit fiecărei eleve care îi cerea săpun. O fată care vroia să-i semene era atrasă şi devenea prietena ei. Treptat, agenta noastră i se prezenta. În acel moment noi o vizitam fizic şi începeam să-i dăm cadouri şi să-i împlinim nevoile. Astfel, ea ni se alătura de bună voie. Ea câştiga la rândul ei o alta, şi aşa mai departe. Acest lucru este considerat ca o misiune şi se efectuează cu fermitate, pentru a reuşi.

Un lucru trebuie să fie clar: Satan nu forţează pe nimeni. Ceea ce face el este să te atragă şi să te facă să vii la el de bună voie. De aceea, Biblia spune: „Împotriviţi-vă diavolului, si el va fugi de la voi.” (Iacov.4:7) Un alt domeniu în care diavolul câştigă sufletele este când se iau în maşină persoane care fac autostopul. Noi le trimiteam pe fetele noastre să stea pe drum, şi de obicei erau foarte frumoase şi atractiv îmbrăcate. Le vei găsi de asemenea în hoteluri, şi prin aceste căi prindeam atât bărbaţi cât şi femei. Mulţi oameni care au fost raportaţi în ziare ca dispăruţi, au dispărut luând în maşinile lor fete necunoscute.

Prin urmare ar trebui să fii atent pe cine iei în maşină.

Capitolul 5: Întâlnirea mea cu Isus Hristos

În luna februarie a anului 1985, am avut întâlnirea noastră obişnuită în mare, după care eu am decis să merg la Port Harcourt din Statul Rivers, pentru a o vizita pe soţia unchiului meu decedat. Am întâlnit un om numit Anthony. El are un magazin la intersecţia Nwaja, de-a lungul străzii Trans-Amadi în Port Harcourt, în Statul Rivers. El a trimis după mine, şi deoarece în societatea noastră aveam regula de a nu respinge niciodată apeluri, am decis să răspund apelului său. M-am dus la el în după-amiaza zilei de joi a aceleiaşi săptămâni. El a început prin a-mi spune că Dumnezeu i-a dat un mesaj pentru mine. Şi-a scos Biblia şi a început să predice. Alţi trei creştini şedeau acolo (un bărbat şi două femei). Şi-a continuat predica o lungă perioadă de timp, şi nu eram sigur că am auzit tot ce a spus. Mi-a cerut să îngenunchez pentru rugăciune. Am ascultat şi am îngenuncheat în linişte.

Imediat şi-a început rugăciunea. Am fost lovit de Duhul Domnului şi am căzut la pământ. M-am ridicat cu mare greutate şi am stat în picioare, ca o bucată de fier. Am distrus scaunele de fier din interiorul magazinului. M-am uitat afară şi am văzut trei membri ai societăţii noastre secrete, un bărbat şi două fete. Veniseră în formă umană, s-au îndreptat spre uşă, dar datorită puterii lui Dumnezeu nu au putut să intre.

Sunt sigur că alarma din mare i-a avertizat cu privire la acel necaz, iar datorită televiziunii au ştiut unde era problema şi au trimis acea echipă de salvare lipsită de putere. Acest lucru se întâmplă întotdeauna când un membru intră în necazuri. În timp ce cei doi bărbaţi creştini m-au împins pe genunchi, fetele au continuat să se roage şi să lege demonii, dar nu au fost specifice. M-au întrebat dacă credeam în Isus Hristos, eu nu am spus nimic. Mi-au cerut să chem Numele lui Isus, eu am refuzat. Mi-au cerut numele, iar eu li l-am spus. S-au luptat mai multe ore, iar apoi m-au lăsat să plec. Nu a fost alungat niciun spirit, deci am ieşit în aceeaşi stare în care intrasem.

Evenimentele din biserică

A doua zi fiind vineri, am fost invitat de acelaşi Anthony să particip la noaptea lor de veghe la Biserica Adunărilor lui Dumnezeu din Silver Valley, Port Harcourt. Am acceptat invitaţia, deoarece să participăm la serviciile bisericii pentru a cauza somn şi confuzie făcea parte din sarcinile noastre. Programul a început cu corurile. Am cântat până când unul dintre membri a cerut un cor folcloric, cântat de o anumită trupă creştină, care vorbea despre lipsa de putere a oricăror altor puteri, cu excepţia puterii lui Isus.

Atunci am început să râd. Am râs deoarece când m-am uitat în duh în viaţa lor, aproape trei sferturi dintre cei care cântau acel cor trăiau în păcat. Ştiam că datorită păcatului din viaţa lor, erau expuşi şi puteau fi grav răniţi de aceste puteri. Este important ca creştinii să se supună Cuvântului lui Dumnezeu şi să nu permită păcatelor care îi asediază să rămână în vieţile lor. La acea slujbă, eram patru din mare, şi cântam şi băteam din palme împreună cu ei. Din nou, vreau să subliniez aici că atunci când începe un serviciu divin, membrii ar trebui să fie sfătuiţi mai întâi să-şi mărturisească păcatele şi apoi să înceapă adevăratele laude la adresa lui Dumnezeu. Acest lucru va face ca un agent al lui Satan prezent să se simtă foarte inconfortabil, şi de fapt va fugi ca să-şi scape viaţa.

La acea slujbă religioasă ne simţeam foarte în largul nostru şi am intrat chiar în acţiune. Mulţi au început să doarmă, corurile se cântau fără putere, iar lucrurile au început să meargă în zig zag. Fratele Anthony le vorbise deja despre mine şi astfel, în jurul orei 2 noaptea, m-au chemat ca să se roage pentru mine. De îndată ce am ieşit în faţă, au început să invoce sângele lui Isus. I-am oprit şi am spus: „Nu invocarea sângelui lui Isus este soluţia; eu sunt membru al unei societăţi foarte secrete. Dacă sunteţi de acord că puteţi să mă eliberaţi, atunci mă voi aşeza pe genunchi.” Cuvintele pe care le-am spus nu au fost premeditate. Sângele lui Isus sperie demonii şi îl protejează pe credincios, dar nu leagă demonii. Legarea demonilor are loc numai când creştinii îşi folosesc autoritatea şi dau porunca.

Ei au fost de acord, iar eu am îngenuncheat. În acel moment, o soră călăuzită de Duhul lui Dumnezeu a strigat şi a spus: „Dacă nu sunteţi vrednici, nu vă apropiaţi!“ Sunt sigur că mulţi nu au înţeles ce a vrut ea să spună. Este periculos pentru un creştin care trăieşte în păcat să alunge demoni. Mulţi s-au retras şi doar câţiva au venit să se roage pentru mine. Când au început cu „În Numele lui Isus”, am auzit o mare lovitură în mine şi am căzut pe podea. Imediat demonul zburător din mine a intrat în acţiune. Am început să alerg cu pieptul. Oricine este posedat de un demon zburător este întotdeauna foarte rău şi periculos. Fraţii nu vedeau ceea ce se întâmpla din punct de vedere spiritual. Eu alergam din cauza puterii mai mari care era în încăpere.

Două forţe opuse au intrat în acţiune şi atmosfera s-a schimbat. Brusc m-am ridicat şi am devenit foarte violent etc. Un demon a ieşit din mine şi a posedat un băiat din mijlocul lor, iar el şi a început să se lupte cu ei, încercând să mă scape de ei. Fraţii nu şi-au irosit timpul cu el, mai degrabă l-au dus pe el şi pe alţii cărora le era frică, în sacristia bisericii şi i-au închis înăuntru. Aceasta a continuat până la 7 dimineaţa. Fizic eram epuizat şi am devenit liniştit, aşa că fraţii s-au adunat din nou în jurul meu şi au început să strige: „Spune-ne numele lor!” „Cine sunt ei?” etc. Am rămas liniştit. După ce au aşteptat un timp îndelungat şi văzând că nu spuneam nimic, au fost induşi în eroare să creadă că eram eliberat. S-au rugat şi apoi ne-am despărţit. Eram atât de slăbit fizic încât mi-a fost greu să ies din biserică. Dar s-a întâmplat ceva, pentru că de îndată ce am ieşit din biserică şi am traversat strada, am devenit foarte puternic din punct de vedere fizic. Poate unii dintre demonii care ieşiseră din mine au revenit. M-am supărat foarte tare şi am decis să mă răzbun pe biserică. „Oamenii aceştia m-au insultat”, mi-am spus în sinea mea, şi din cauza insultei aveam să mă întorc la Lagos, pentru a obține mai multă putere, împreună cu alţii la fel de răi ca mine, iar apoi aveam să mă întorc din nou în Port Harcourt ca să mă răzbun pe TOŢI membrii Adunării lui Dumnezeu din Silver Valley.

În drum spre Lagos

Ajungând la casa soţiei unchiului meu, le-am spus că plecam imediat la Lagos. Am refuzat să mă las convins să rămân, şi am luat un taxi până la parcul de maşini Mila 3, de unde am luat un taxi spre Onitsha. Intenţia mea era să mă opresc în Onitsha ca să văd un prieten, iar apoi să continui drumul spre Lagos. La Mila 3 am pornit, şi cum mergeam spre Omagwe, la intersecţia de la Aeroportul Internaţional, am auzit o voce care m-a chemat cu numele meu indigen: „NKEM.” M-am întors să văd dacă în taxi era o faţă cunoscută, dar nu era. Cine putea să fie? Doar răposata mea mamă mă chema cu acel nume, toţi ceilalţi, inclusiv lumea spirituală, mă cunoşteau de Emmanuel.

În timp ce încă mă întrebam, am auzit din nou vocea: „NKEM, din nou Mă trădezi?” Nu am recunoscut vocea, dar vocea a continuat să mă întrebe: „Ai de gând să Mă trădezi din nou?” Deodată am avut o febră puternică. Căldura care ieşea din corpul meu era atât de mare că ceilalţi pasageri au simţit-o. Unul dintre ei m-a întrebat: „Domnule, înainte să fi urcat, erai bine?” Le-am răspuns că fusesem bine şi că înainte de a părăsi Port Harcourt, nu avusesem nici măcar o durere de cap.

La Umuakpa, în Owerri, m-am prăbuşit în taxi. Următorul lucru de care am fost conştient a fost că doi bărbaţi înalţi şi imenşi au venit să mă ia, unul la stânga mea şi celălalt la dreapta mea, fără să-mi spună vreun cuvânt. Ei m-au dus pe un drum foarte accidentat, cu sticle sparte şi bucăţi de tablă. Aşa cum ne deplasam, acele sticle şi metale mă tăiau, şi am început să plâng, dar bărbaţii tot nu mi-au spus niciun cuvânt. Am mers înainte şi am ieşit la o autostradă. Doar aici unul dintre ei a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Eşti un om căutat!”, şi am continuat să mergem. Am ajuns la o clădire foarte mare şi lungă, care semăna cu o sală de conferinţe. De îndată ce am urcat pe trotuar, o voce dinăuntru a spus: „Aduceţi-l înăuntru!” Ei m-au dus înăuntru şi au dispărut, lăsându-mă singur.

Ceea ce am văzut în interiorul sălii este greu de explicat, dar voi încerca să explic cât pot de bine. Camera era decorată frumos, şi atât de spaţioasă şi de lungă încât era dificil să-i vezi capătul. Am mers până la mijlocul sălii şi abia atunci am putut să-i văd capătul. La capăt era un altar. Am văzut o lună şi stele în jurul soarelui. Apoi am văzut un tron, iar pe el şedea un Bărbat foarte frumos, cu o manta care strălucea ca soarele. El mi-a spus: „Vino!” Dar din cauza strălucirii Lui, nu m-am putut apropia. Ori de câte ori încercam să mişc un picior, cădeam.

M-am ridicat, am încercat din nou şi am căzut. Dintr-o dată o lună a ieşit din tronul unde era El aşezat, şi a venit de-a lungul plafonului exact unde mă aflam eu. Apoi două mâini au ieşit afară din lună, mi-au ţinut capul, m-au scuturat, şi trupul meu fizic s-a desfăcut, cum dezbraci o haină. Iar adevăratul „eu” a rămas în picioare. Mâinile acelea mi-au împăturit corpul fizic ca pe o pânză şi l-au lăsat să cadă într-un colţ. După aceea luna s-a mutat înapoia tronului, iar Cel care era aşezat pe el a spus din nou: „Vino!”

Curăţirea spirituală

Am păşit până la un punct, iar El a coborât de pe tron la mine, mi-a luat picioarele unul după celălalt şi a scos ce era în ele, şi le-a aranjat la loc. A făcut acelaşi lucru cu mâinile mele şi le-a pus la loc; de fapt, erau locurile unde Regina Coastei îşi ţinea puterile. Mă întrebam în mintea mea, cine ar putea fi şi cum de ştia locurile în care erau ţinute acele lucruri. După aceea, S-a întors la tron şi mi-a cerut să mă apropii. Cum am început să păşesc, anumite lucruri au început să cadă din corpul meu, solzi au căzut de pe ochii mei etc., dar înainte ca să ajung la altar, acest lucru s-a oprit. „UNDE TE DUCI?” a întrebat El.

I-am răspuns spunând: „Mă duc la Onitsha pentru a vedea un prieten.” El a zis: „Da, dar îţi voi arăta ce ai în minte.” Până în acel moment nu am ştiut cine era, dar un lucru era sigur, şi anume că era mai puternic decât toate puterile pe care le cunoscusem. A făcut semn unui om şi i-a cerut să-mi arate ce concepusem în inima mea. Omul m-a luat într-o cameră şi a deschis ceva ca o tablă neagră de scris. De fapt, dacă ar fi existat o cale de ieşire aş fi fugit, pentru că în faţa mea era scris tot ceea ce planificasem împotriva creştinilor şi planul meu împotriva Bisericii Adunărilor lui Dumnezeu din Silver Valley. Omul m-a adus înapoi la altar şi a plecat.

El a coborât de pe tron, m-a prins cu mâinile şi mi-a spus că o să-mi arate anumite lucruri. Aşa cum mergeam, mi-a spus: „Eu nu vreau ca tu să pieri, ci să te salvez, iar aceasta este ultima ta şansă. Dacă nu te pocăieşti şi nu vii să Mă slujeşti, vei muri. Îţi voi arăta locuinţa celor salvaţi şi a celor neascultători.” Când a spus acest lucru, am ştiut că era Isus Hristos.

Revelaţii divine

Am intrat într-o cameră, iar El a deschis ceva ca o perdea; am văzut întreaga lume, oamenii şi toate activităţile care se desfăşurau. Am văzut atât creştini cât şi necredincioşi, toţi făcând un lucru sau altul. Am intrat într-o a doua cameră. Din nou El a dat la o parte o perdea şi ceea ce am văzut a fost o privelişte tristă. Oameni în lanţuri! El i-a numit pe acei oameni „făţarnicii”. Păreau foarte trişti, iar El a spus: „Vor rămâne în această stare până în ziua judecăţii.”

Am intrat într-o a treia cameră. A deschis din nou o perdea şi am văzut mulţi oameni bucurându-se şi fiind îmbrăcaţi în haine albe. De data aceasta L-am întrebat: „Cine sunt aceştia?” El a spus: „Sunt răscumpăraţii care îşi aşteaptă răsplătirea.” Am intrat într-o a patra cameră, iar ceea ce am văzut a fost foarte înfricoşător.

Dragă cititorule, este greu de descris. Arăta ca un întreg oraş în flăcări. Iadul este real şi teribil. Dacă te-au făcut să crezi că raiul şi iadul sunt aici pe pământ şi că omul nu trăieşte după moarte, doar suferă o anihilare totală după moarte, este bine să fii informat aici şi acum că există un iad real şi există şi un rai real! Nu este de mirare că atunci când Isus Hristos a fost pe pământ, l-a avertizat pe om despre iad. O spun din nou, iadul este real. L-am văzut, şi este un loc teribil. L-am întrebat: „Ce este acesta? ” Răspunsul Lui a fost: „Acest loc este pregătit pentru Satan şi îngerii lui şi pentru cei neascultători.” El i-a numit aşa cum scrie în Apocalipsa, 21:8: „Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Am intrat într-o a cincea cameră, iar când a dat la o parte perdeaua, ceea ce am văzut poate fi descris doar ca GLORIOS. Era ca şi cum priveam de pe vârful unui munte. Am văzut un oraş nou. Oraşul era atât de mare şi atât de frumos! Străzile erau făcute din aur. Clădirile nu puteau fi comparate cu nimic din această lume. El a spus: „Aceasta este speranţa sfinţilor. Vei fi tu acolo?” Imediat i-am răspuns: „Da!” După care ne-am întors înapoi la tron, iar El a spus: „Du-te şi mărturiseşte ce am făcut pentru tine.”

Din nou, m-a dus într-o altă cameră, iar când a deschis perdeaua am văzut tot ceea ce aveam înfruntat în călătoria mea de la Onitsha la Lagos şi modul în care, în cele din urmă, avea să mă elibereze. După aceasta a spus: „Nu te teme, du-te, voi fi cu tine.” M-a condus afară din acea sală şi a dispărut, şi m-am trezit pe un pat, la un om acasă. Am ţipat, astfel că bărbatul şi soţia lui au ieşit în fugă din camera lor. Mai întâi au tras cu coada ochiului, iar apoi au intrat în cameră. „De ce mă găsesc aici?” Atunci omul mi-a povestit cum am leşinat în taxi şi cum m-au dus în Catedrala Catolică din Owerri. Cum au trimis după un medic, care a venit, şi care, după ce m-a examinat, a spus că pulsul era normal şi că trebuiau să aştepte să vadă ce se va întâmpla. Medicul i-a asigurat că-mi voi recăpăta simţurile. Apoi bărbatul m-a dus cu maşina lui la el acasă, şi de atunci a aşteptat. Mi-a mărturisit, de asemenea, că nu ştia de ce l-a crezut pe medic şi pentru ce şi-a luat responsabilitatea de a mă duce la el acasă.

Mi-au cerut numele şi adresa, pe care li le-am dat, iar apoi am rămas tăcut şi nu le-am spus nimic despre experienţa mea. Am rămas liniştit cu acea familie de treabă două zile, iar apoi bărbatul şi soţia lui m-au dus cu maşina la parcul de maşini din Owerri, de unde am luat un taxi spre Onitsha. Toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul despre călătoria mea au avut loc întocmai, unul după celălalt. Primul lucru pe care l-am făcut în dimineaţa următoare a fost să iau un alt taxi către Lagos. L-am ascultat, şi a doua zi de dimineaţă am plecat din Lagos pentru a merge la Port Harcourt. Adesea mă întreb de ce a salvat Domnul un om ca mine. Un om atât de rău şi distructiv, un agent al Satanei! Am găsit răspunsul în aceste trei cuvinte: Dumnezeu este dragoste. Într-adevăr, Dumnezeu este dragoste! (1 Ioan, 4:8, 4:16)

Capitolul 6: Ispita şi victoria

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10:27-28)

După convertirea mea la Hristos, primul lucru care s-a întâmplat a fost că toate darurile pe care le primisem din mare: telescopul, televizorul, tricourile şi fotografiile pe care le făcusem în laboratoarele din mare, şi fotografia Reginei Coastei care erau expuse în apartamentul meu, au dispărut.

Când am revenit în Port Harcourt, aveam o mare dorinţă de a mărturisi ce făcuse Domnul pentru mine, dar în biserică nu mi s-a permis. Soţia unchiului meu decedat, care este de asemenea creştină, m-a dus la unul dintre pastori, dar întrebarea care i s-a pus a fost: „A adus hârtia?” Am înţeles mai târziu că hârtia la care se referea el era „certificatul de membru în biserică”. Ce avea de a face un certificat de membru cu dezvăluirea mărturiei mele despre puterea lui Hristos şi despre ce a făcut El pentru mine? El, Dumnezeu, care m-a mutat de sub puterea întunericului în Împărăţia Fiului Său preaiubit, în care am răscumpărarea prin sângele Lui, chiar şi iertarea păcatelor mele?

Eram trist fiindcă ştiam că Satan nu le permite tinerilor convertiţi să meargă să mărturisească, mai ales celor care anterior fuseseră profund implicaţi în activităţile lui, şi că ar face tot posibilul pentru a opri asemenea mărturii. Mi-am amintit din nou că Domnul m-a însărcinat în modul cel mai clar: „Du-te şi mărturiseşte ce am făcut Eu pentru tine”, iar acolo m-am trezit faţă în faţă cu respingerea. Poate că nu era încă timpul. Aşa că am decis să amân să mărturisesc altora. Am călătorit cu trei comercianți din Aba în Togo, pentru o călătorie de afaceri. În acel loc am cumpărat bunuri în valoare de 160000 N. Din acea sumă de bani, banii mei erau de 70000 N, în timp ce restul de 90000 N i-am împrumutat de la comercianţii din Aba. Printre lucrurile pe care le-am cumpărat erau rulouri de dantelă, diverse tipuri de medicamente (în special antibiotice), injecţii, termometre etc. La frontiera nigeriană am fost reţinuţi la vamă, iar mai târziu ni s-a cerut să plătim mită. Noi am refuzat, iar bunurile, inclusiv cele care aparţineau celor trei colegi ai mei, au fost confiscate. Câteva luni mai târziu, mărfurile care aparţineau colegilor mei li s-au dat înapoi, cu excepţia celor care erau ale mele. M-am dus înapoi mai târziu şi mi s-a cerut să plătesc 40000 N, dar controlând marfa am observat că toate bunurile de valoare – rulourile de dantelă, injecţiile, medicamentele etc. fuseseră deja furate. Am evaluat bunurile rămase şi am ştiut că plătirea a 40000 N vameşilor doar ar mări pierderea, deci am decis să renunţ la mărfurile rămase.

Comercianţii care mi-au împrumutat banii au început să mă urmărească. Unii dintre ei au chemat poliţia, alţii au luat legea în propriile lor mâini şi au plănuit să-mi ia viaţa. Singura soluţie a fost să-mi închid conturile bancare şi să folosesc toţi banii pe care îi aveam ca să-mi plătesc toate datoriile. Prin harul lui Dumnezeu, am plătit totul, cu excepţia a 1000 N, pe care trebuia să-i dau proprietarului meu din Lagos. Am ajuns în stare de faliment total şi chiar a trebuit să împrumut 20 K pentru a plăti taxiul.

M-am dus la unii creştini care aveau afaceri şi pe care îi cunoşteam atunci, pentru a le cere ajutorul ca să o iau de la capăt. Nimeni nu a spus da sau nu, mai degrabă îmi cereau adesea să vin în ziua următoare, până când am obosit să cer ajutor. Nu cunoşteam Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu toată confuzia care era în inima mea, citeam Biblia şi nu o înţelegeam. În timp ce încă mă gândeam ce să fac, am primit un telefon de urgenţă din satul meu. Am alergat acasă și am constatat că clădirea cea mică pe care o construiam fusese distrusă de unchiul meu, care era şi el prezent, și care m-a amenințat că mă omoară. Natura mea cea veche din mine era provocată. Mi-am amintit cât de frică îi era de mine când eram cu societatea secretă, şi cum îngenunchea în faţa mea. Dar acum ştia că eram un om schimbat (cum de ştia, nu aveam de unde să ştiu, dat fiind că de la convertirea mea nu mai trecusem pe acasă), iar acum mă ameninţa. L-am chemat pe Domnul şi I-am spus: „Deci m-ai salvat ca să mă laşi frustrat şi ca să le permiţi duşmanilor mei să se bucure de mine!” Am plâns şi am decis să mă întorc la societatea secretă.

Cel puţin aş fi fost salvat de toată confuzia şi chiar i-aş fi dat unchiului meu o lecţie pe care nu ar fi uitat-o pentru toată viaţa. În ciuda faptului că luasem această decizie, aveam două temeri înăuntrul meu:

1. La convertirea mea, Domnul mi-a spus clar: „Este ultima ta şansă.” Întoarcerea mea în societatea secretă ar fi putut însemna moartea, nu numai cea fizică, dar şi moartea spirituală.

2. Dacă rămâneam în Domnul, unchiul meu mă ameninţa că mă va omorî.

Eram atât de confuz şi aveam nevoie de ajutor. Eram ignorant cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu ştiam niciodată ce spune Cuvântul cu privire la lucrurile menţionate mai sus. Dragă cititorule, înţelege că mă găseam în toată acea confuzie, deoarece, ca tânăr convertit, îmi lipsea ucenicizarea. Ucenicizarea tinerilor convertiţi este foarte importantă, iar creştinii ar trebui să o ia în serios. Dacă ştii că nu poţi să-i ucenicizezi pe convertiţii tăi, te rog să nu mergi în afară pentru a depune mărturie. Isus Hristos a subliniat acest lucru de trei ori atunci când l-a întrebat Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?… Paşte mieluşeii Mei.” [Ioan 21:15] Mulţi convertiţi se întorc înapoi în păcat din cauză că le lipseşte ucenicizarea corespunzătoare. Dacă Îl iubeşti pe Isus, ai grijă de mieluşeii Lui!

Lupta cu agenţii lui Satan

În acea perioadă, agenţii Regina Coastei au început să mă urmărească. Am suferit mult din cauza ei. Aveam coşmaruri. Pe 1 mai 1985, la o lună după convertirea mea, pe la 2 noaptea, ceilalţi din casă dormeau. Am fost trezit de acei agenţi. Mi-au poruncit să ies afară din casă. Am ascultat, am ieşit afară, iar ei m-au urmat din spate. Totul se întâmpla ca un vis, dar era realitate. Ne-am deplasat spre cimitirul de lângă Biserica Anglicană Sf. Pavel, dincolo de Aba Road, în Port Harcourt.

Odată ajunşi acolo mi-au spus: „Trebuie să te întorci la noi. Dacă refuzi, te vom ucide sau te vom face să fii sărac.” După ce mi-au dat aceste ordine, au plecat. Mi-am revenit în simţire şi m-am întrebat cum de am ajuns în cimitir. M-am întors la culcare şi am adormit. Au decis să mă atace după-amiaza. Uneori mă atacau în timp ce mergeam pe stradă. Oameni care erau în jurul meu vedeau că luptam împotriva aerului sau că fugeam ca şi cum aş fi fost urmărit. Acest lucru l-au făcut de patru ori şi s-au oprit. Apoi conducătoarea lor, Regina Coastei, a preluat controlul. În prima zi, a venit cu maşina şi a parcat lângă casa noastră. Era bine îmbrăcată şi, ca întotdeauna, foarte frumoasă. Oamenii din apropiere au luat-o drept prietena mea. A intrat imediat. Ştiam cine era. A venit în jurul prânzului, când întreaga zonă nu este prea aglomerată. S-a aşezat, şi printre altele mi-a spus: „Poţi să mergi la biserica ta, să crezi orice vrei tu să crezi, dar numai să nu faci dezvăluiri despre mine, eu îţi voi oferi orice ai nevoie în această viaţă.” Nu cunoşteam Scripturile, deci doar am ascultat şi am privit-o în timp ce-mi vorbea. A stăruit şi a încercat să mă convingă să mă întorc înapoi la ea. Nu i-am spus nici da, nici nu. S-a ridicat, a intrat în mașină și a plecat.

De două ori soția unchiului meu a conversat cu ea, fără să știe cine era, iar eu nu i-am spus niciodată soției unchiului meu cine era acea doamnă. În timpul ultimei vizite, şi-a schimbat abordarea. De data aceea mi-a dat un aspru avertisment, spunând că a încercat în timpul acelor vizite să mă convingă să mă întorc la ea, iar eu am fost foarte încăpăţânat, şi că era ultima ei vizită. Dacă voi refuza în continuare să mă întorc, va veni la mine în august şi ori mă va ucide, ori mă va desfigura, ori mă va face sărac. Cu aceste cuvinte a plecat.

Îmi era teamă, astfel încât într-o zi am mers la biserică şi am chemat un frate. I-am povestit problemele mele şi i-am spus ceea ce observasem la unii membri din biserică etc. Fratele mi-a dat adresa birourilor UNIUNII SCRIPTURII (S.U.), şi mi-a spus: „Acolo vei găsi ajutor.” Întâmplător, a fost ultima zi în care l-am văzut pe acel „frate”. Până acum nu l-am mai văzut nicăieri în Port Harcourt. Am luat adresa şi în ziua următoare am luat un taxi până la Strada nr. 108, unde se afla biroul, şi am întâlnit-o pe dactilografă, care mi-a dat programul trimestrial al activităţilor Grupului de Pelerini Rumuomasi S.U. care se afla cel mai aproape de casa mea. Ea mi-a zis: „Vino duminică!” La ora 2 după-amiaza eram la Centrul de Părtăşie – Şcoala de Stat Sf. Michael, din Rumuomasi, neştiind că părtăşia începea la 3 după-amiaza, dar am întâlnit grupul de rugăciune, aşa că m-am alăturat lor.

După părtăşia din ziua aceea am ştiut că acela era locul potrivit pentru mine. Dumnezeu mi-a dăruit o doamnă creştină, pe care am considerat-o ca o mamă, care şi-a dat interesul să-mi explice Cuvântul lui Dumnezeu şi care, de asemenea, m-a consiliat. Fraţii au devenit foarte interesaţi de mine şi au avut grijă de mine. Am văzut o dragoste reală. Duhul Sfânt a început să-mi dea înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, iar credinţa mea a crescut. Dar Regina Coastei nu a apărut aşa cum m-a ameninţat. Isaia 54:17: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” Şi aceasta s-a împlinit.

În septembrie 1985 am primit un mesaj că numele meu a apărut ca distribuitor la Mărcii Coment Silver din Lagos, şi că eram aşteptat să mă prezint la birou în data de 27.09.1985. Am plecat din Port Harcourt pe 26.09.1985 şi am ajuns în Lagos noaptea. În dimineaţa următoare, pe 27.09.1985, am intrat în birou doar ca să mi se spună de către Şeful de la Personal că locul meu fusese atribuit altcuiva. Mi-a cerut să mă întorc a doua zi, pe 28.09.1985, pentru a mă putea vedea cu Directorul General. Pe drumul de întoarcere către apartamentul meu, în timp ce traversam un drum, cineva a venit din spate, m-a apucat cu putere şi a încercat să mă sufoce, adică îmi strângea nasul şi gura. Am luptat pentru viaţa mea, şi în timp ce oamenii treceau, nimeni nu a venit pentru a mă scăpa, dar Domnul a intervenit. În timp ce încă mă luptam cu acele mâini, am auzit pe cineva strigând şi împingându-mă, spunând: „Cine este această persoană din spatele tău?” A repetat întrebarea a doua oară şi apoi a dispărut. După voce am înţeles că era o femeie, dar nu am văzut cine era. Eram ameţit şi m-am dus clătinându-mă la apartament.

Aici mă aştepta proprietarul, care era foarte furios, şi mi-a spus: „De ce ai fugit cu banii de chirie?” Am stăruit şi am încercat să-i explic că pe moment nu lucram, dar îi voi plăti toţi banii imediat ce îi voi avea. Treptat a consimţit. Am crezut că totul fusese stabilit. În ziua următoare, pe 28.09.1985, m-am dus înapoi la birou şi l-am întâlnit pe Directorul General, care şi-a cerut scuze pentru că dăduse locul meu altuia. În timp ce încă vorbea, un tânăr a intrat şi m-a întrebat: „Nu eşti tu Emmanuel?” Am răspuns: „Da, eu sunt.“ El a zis: „Da, în cele din urmă te-am prins! Ai terminat de alergat? Am vizitat Port Harcourt de mai multe ori şi am constatat că erai întotdeauna cu mama ta spirituală. Ea a fost o mare piedică pentru noi, dar acum că ai venit în Lagos te-am prins! Nu vei putea să te mai întorci la Port Harcourt. Eu sunt acela care ţi-a luat locul.” L-am provocat şi i-am spus: „Nu puteţi să-mi faceţi nimic.” Directorul General era surprins de ceea ce se întâmpla în biroul lui. Mi-am cerut scuze şi am plecat spre apartament.

Câteva minute mai târziu am auzit bătând la uşă şi a intrat NINA. Ea m-a întrebat dacă aveam de gând să mă întorc la Port Harcourt. I-am răspuns că da. A stăruit să mă întorc la ei şi că treburile pentru care fusesem special instruit nu fuseseră încă îndeplinite: KOTIPARI (în limba yoruba). Fusesem instruit:

– pentru a răspunde de agenţii puterilor demonice;

– pentru a răspunde de „camera de control din mare“ pentru a monitoriza lucrurile care se întâmplau pe pământ, pentru a trimite şi a primi semnale, şi pentru a mobiliza forţele etc.;

– să fiu alături de Regina Coastei. Aceasta implica nu numai ceremonii, sacrificii, executarea de misiuni speciale ce mi le dădea ea, dar şi altele greu de explicat.

– cu asistenţa puterilor întunericului, să înfiinţez noi societăţi secrete, care să pară inofensive, ca să atragă tineri, precum şi numeroase persoane care frecventau bisericile.

Ea mi-a spus că dacă aş fi mers cu ea, ceea ce mă aştepta era o promovare dublă şi multe binecuvântări. Mi-a mărturisit că ei erau responsabili pentru faptul că bunurile mele fuseseră confiscate şi furate, şi că ei îl instigaseră pe unchiul meu să-mi distrugă construcţia şi să mă ameninţe cu moartea. Că dacă refuzam să o urmez, ei ar face mai mult şi s-ar fi asigurat că nu prosperam. Că au decis să lupte împotriva mamei mele spirituale: „Dacă punem mâna pe ea, te prindem”, a spus ea. În acel moment am început să-i predic. Ea s-a ridicat şi a spus: „Ei te amăgesc”, şi a plecat. Aceasta a avut loc în seara zilei de 28.09.1985.

Dacă trecuseră cincisprezece minute de când plecase, când am auzit bătând din nou la uşă. De data aceasta erau patru bărbaţi. Mi-au făcut semn să ies din apartament şi m-am trezit mergând cu ei. Am mers câţiva metri şi unul dintre ei m-a întrebat: „Ne cunoşti?” Am răspuns că nu. El a continuat: „Am fost angajaţi de proprietarul tău ca să te omorâm.” În timp ce încă mai vorbea, unul din ei a scos un pistol şi un altul a scos un pumnal. Eram lipsit de apărare şi ştiam că mă vor omorî, dar Dumnezeu în maniera Sa supranaturală a făcut un miracol, care ne-a surprins atât pe mine cât şi pe ei. Omul cu pistolul a tras spre mine, dar nu s-a auzit niciun sunet. Omul cu pumnalul mi l-a împlântat în spate, dar lama nu a pătruns, mai degrabă a scos un sunet ca şi cum lovea cu un băţ. Ei erau la fel de speriaţi ca mine. Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine şi am început să la predic. Trei dintre ei au fugit, dar al patrulea s-a prăbuşit, a început să plângă şi m-a implorat să mă rog pentru el. Nici nu ştiam cum să mă rog pe vremea aceea, am spus doar: „Doamne, Te rog iartă-l, uită şi scuză-l. Amin.“ Şi-a predat viaţa lui Hristos, l-am dus la o biserică penticostală şi i-am explicat pastorului ce s-a întâmplat. I l-am încredinţat pastorului şi am plecat. Cum am intrat în casă, proprietarul a alergat la mine, şi în genunchi a început să mă implore, spunând: „Te rog, iartă-mă. M-am gândit că ai decis să fugi din Port Harcourt cu banii mei (1000 Naira).” L-am iertat şi ne-am pus în cele din urmă de acord să-i plătesc banii în rate.

În aceeași noapte, cam pe la ora 2, Domnul m-a trezit. Nu am știut de ce m-am trezit, așa că m-am dus în camera de zi și ceea ce am văzut o broască țestoasă mare, care mă privea fix. Imediat mi-am amintit de studiul biblic pe care l-am avut în Port Harcourt privind puterea Cuvântului. Atunci am rostit cuvintele: „Ţestoaso, de când m-am născut eu, lăcaşul ţestoasei este fie tufişul, fie marea, dar pentru că ai intrat în casa mea în timp ce ferestrele şi uşile erau închise, ai păcătuit, iar pentru aceasta trebuie să mori.” De îndată ce am spus aceasta, a dispărut. M-am dus înapoi în cameră şi am adormit. M-am trezit a doua oară şi am auzit zgomot în camera de zi. M-am dus acolo şi înaintea mea stătea un vultur care arăta oribil. Am repetat aceleaşi cuvinte şi de îndată ce am spus: „Fiindcă ai comis acest păcat trebuie să mori”, şi el a dispărut. În timpul călătoriei la Lagos am văzut bunătatea, măreţia şi credincioşia lui Dumnezeu.

În dimineaţa următoare, pe 29.09.1985, am luat un autobuz luxos pentru Port Harcourt. Când am ajuns la Ore, autobuzul a intrat într-un copac. A fost deteriorat, dar nimeni nu a fost rănit. Şoferul l-a adus înapoi pe drum, iar în timp ce conducea, autobuzul vira brusc când pe o margine, când pe cealaltă margine a drumului. Mi-am amintit de ameninţările NINEI, deci m-am ridicat în picioare în acel autobuz, le-am predicat pasagerilor şi am încheiat spunând: „Accidentele se întâmplă din cauza mea. Dar de acum înainte nu vor mai fi accidente, până vom ajunge la Port Harcourt, în Numele lui Isus!” Şi m-am aşezat. Şi aşa a fost. Vehiculul a mers cu bine până la Port Harcourt. Fără accidente sau defecţiuni. Scriptura pe bună dreptate spune: „Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta.” (Isaia 54:15) Ei (Regina Coastei şi agenţii ei) au încercat, dar cum întrunirea lor nu era prin Domnul, ci împotriva copilului Său, toţi s-au împiedicat şi au căzut: „Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.” (Isaia 59:19) Dau lui Dumnezeu toată gloria pentru că S-a arătat puternic în favoarea mea.

Capitolul 7: Activitățile agenților lui Satan

«Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.» (Efeseni 6:11-12)

Această carte nu ar fi fost completă dacă nu ar fi demascate diferitele metode de operare ale acestor puteri. Este de asemenea important ca diversele forme în care se manifestă ele să fie expuse.

Un lucru este clar, şi anume că diavolul ori te încurajează să crezi că este un mit sau pur şi simplu un mod de a defini gândurile rele, ori te face să vezi mai mult puterile lui şi mai puţin puterea lui Dumnezeu. În timp ce Biblia spune: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” [Efeseni 6:12], Biblia spune de asemenea că armele creştinului împotriva diavolului şi agenţilor săi nu sunt carnale, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile, răsturnând izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând făcându-l rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 4-5) Din nou, Scriptura declară în mod clar: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8) Iar Isus a dezbrăcat stăpâniri şi puteri, expunându-le în mod deschis, triumfând peste ele.

„Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale” (Proverbe 6:2), spune Scriptura. Prin urmare un copil al lui Dumnezeu trebuie să fie atent să mărturisească Cuvântul lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu a promis că Se va grăbi să-l împinească. Sunt mărturisiri în Cuvântul lui Dumnezeu:

1. Mărturisirea domniei lui Hristos.

2. Mărturisirea credinţei în Cuvânt, în Hristos şi în Dumnezeu Tatăl.

3. Mărturisirea păcatului.

Atunci când auzim cuvântul „mărturisire”, ne gândim cu uşurinţă la păcat. Definiţia pe care o dă dicţionarul pentru mărturisire este:

1. Afirmând ceva ce credem.

2. Declarând ca martori ceva ce cunoaştem.

3. Dând mărturie despre un adevăr pe care l-am acceptat.

Este prin urmare regretabil că ori de câte ori folosim cuvântul mărturisire, unele minţi se gândesc imediat la păcat. Autorul îl încurajează aici pe copilul lui Dumnezeu să înceapă de astăzi să mărturisească ceea ce a spus Dumnezeu. Pe voi care odinioară eraţi morţi în greşelile voastre, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu Hristos [Coloseni 2:13], şi v-a înviat împreună cu El şi v-a pus să şedeţi în locurile cereşti (mult mai sus de stăpâniri şi puteri) în Isus Hristos [Efeseni 2:6]. Prin urmare, creştinii ar trebui să-şi dea seama unde sunt aşezaţi. Ei ar trebui să ştie că lucrează de la acea înălţime, mai sus decât Satan şi agenţii lui. Domnul Isus Hristos v-a dat toate puterile și autoritatea, așa cum v-a dat tot ceea ce ţine de viață și evlavie. (2 Petru 1:3) Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca circumstanţele să-i controleze pe copiii Lui, ci mai degrabă ca al Său Cuvânt, prin gura creştinului, să controleze circumstanţele lui. Dumnezeu a vorbit în Ieremia 23:29 spunând: „Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?” Creştinii, vreau să spun creştinii născuţi din nou, ar trebui să înţeleagă că atunci când este pronunţat Numele lui Isus, ceea ce iese din gura lor este foc. Când un creştin se bazează pe autoritatea dată lui de Hristos şi dă o poruncă în Numele lui Isus, foc iese din gura lui, şi orice demon care controlează circumstanţele trebuie să se supună. Isus este viu astăzi pentru a Se asigura că fiecare cuvânt al Lui se împlineşte. Din nou, vreau să subliniez un fapt important pe care mulţi creştini îl trec cu vederea şi pe care Satan îl foloseşte. Isus, după ce Petru i-a arătat smochinul uscat blestemat de Domnul, a spus:

(Relatarea lui Matei) „Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare», se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:21-22)

(Relatarea lui Marcu) „Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va ZICE cineva muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:22-23)

Aici Domnul ne arată puterea Cuvântului pronunţat şi îl încurajează, de asemenea, pe creştin să fie specific în rugăciunile sale şi în exercitarea autorităţii sale. Unii creştini îi cer muntelui să se mute, dar nu-i spun muntelui UNDE să se ducă. Isus a spus că dacă vei spune muntelui: „Ridică-te şi aruncă-te în mare…” Să luăm de exemplu scoaterea demonilor. Unii creştini leagă şi scot demoni fără a-i trimite în destinaţii specifice. Acest lucru este periculos. Când legi un demon, este legat. Dacă îl scoţi afară fără a-l trimite într-un loc anume, rămâne în apropiere. Dacă demonul este doar mustrat, mai târziu se poate întoarce sau poate intra în cineva care nu este creştin. Deci creştinii ar trebui să fie atenţi când au de-a face cu demoni. Asigură-te că demonul este legat, scos afară şi trimis la o destinaţie specificată (și să-i interzici să intre iar).

Unii creştini, când se roagă, spun: „Demonilor, vă opresc în Numele lui Isus.” În lumea spirituală îi vezi cu adevărat pe demoni stând în poziţie de drepţi, aşteptând următoarea poruncă. Dar dacă creştinul se opreşte aici, nu a ajutat cu nimic victima. Nu te juca cu diavolul. Nu te joci cu duşmanul tău. Dumnezeu te-a trimis la o lucrare de eliberare şi reconciliere (împăcarea oamenilor cu Dumnezeu). Prin urmare trebuie să fii atent să faci o lucrare minuţioasă. Repet, când legi un demon, este legat. Când îl scoţi trimiţându-l la o destinaţie, aşa se şi întâmplă. Atât timp cât nu te amesteci cu păcatul ci trăieşti în voia lui Dumnezeu, orice poruncă dai diavolului sau agenţilor săi în Numele lui Isus, trebuie să fie ascultată. Dumnezeu a promis că va sta în spatele fiecărui Cuvânt al Său. În timp ce trecem la următoarea etapă, adică la manifestarea lui Satan şi a agenţilor lui, vreau să ai în minte următoarele pasaje:

1. „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul ORICĂREI domnii şi stăpâniri.” (Coloseni 2:10)

2. „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19)

3. „Oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta. Iată, Eu am făcut pe meşterul care suflă cărbunii în foc şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme. Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” [Isaia 54:15-17]

Vreau să-ţi arăt în această carte că forţele răului operează în principal în biserici, în pieţe, în cimitire, în jungle, în hoteluri, în mare şi în aer.

În biserici

Suntem astăzi martori că există mulţi posedaţi în biserici. Unii vorbesc în limbi şi chiar prorocesc. Numai cei care au Duhul lui Dumnezeu îi pot deosebi. Dar aici vorbim despre agenţii lui Satan din biserici. Din nou, nu vorbim despre membrii cultelor secrete care sunt în biserici (unii sunt chiar lideri), ştim că ei sunt acolo. Eu vorbesc despre aceia care intră în biserici ca agenţi ai lui Satan:

1. Pentru a cauza certuri şi confuzie în biserici.

2. Pentru a fărâmiţa bisericile.

3. Pentru a-i face pe bărbaţi şi femei să doarmă în timpul predicii.

4. Pentru a cauza diferite tipuri de distragere în timpul slujbei.

5. Pentru a câştiga suflete pentru Satan.

Deoarece am spus deja câteva lucruri despre cele de mai sus în capitolul trei, mă voi limita să dau doar o mărturie despre ceea ce s-a întâmplat în trecutul recent. Creştinii ar trebui să rămână în fiecare cuvânt al Domnului Isus Hristos, pentru că atunci când nu ascultă şi fac un compromis, sunt predispuşi să cadă la cea mai mică încercare a lui Satan şi a agenţilor lui. Creştinii au fost chemaţi din întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu. Creştinii au fost chemaţi la o separare totală de lume şi de ceea ce oferă ea – „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei.” (2 Corinteni 6:17)

Era această soră – sora J (nume ascuns). Era născută din nou şi membru plin în una din bisericile „vii”. Mai târziu şi-a transferat membralitatea în propria mea denominaţiune. Participa la toate activităţile din biserică şi era foarte activă în ele. Dar la un moment dat caracterul ei a devenit suspicios. Deci câţiva dintre noi am decis să mergem în vizită la ea acasă pentru a afla ce nu era în ordine cu ea. În timp ce o întrebam, duhurile care erau în ea au fost provocate şi au început să se manifeste, iar apoi ne-au spus că ea era agenta lor în biserică. Demonii au fost alungaţi din ea şi i s-a făcut slujirea de eliberare. „Soră, cum se face că eşti o agentă al lui Satan şi în acelaşi timp membru plin al bisericii?” am întrebat-o noi. Ceea ce ne-a spus ea sunt următoarele. Totul a început într-o zi, după slujba de duminică, când o „soră” (o credincioasă în Hristos, aşa a crezut ea) a venit la ea exprimându-şi dorinţa de a-i fi aproape, deoarece, conform spuselor acelei „surori”, admira viaţa creştină a sorei J. Ea i-a acceptat prietenia fără rezerve. Cele două au mers acasă la sora J. şi aşa-numita „soră” a adus banane si alune, pe care le-au mâncat împreună. Ea a rămas cu sora J. pentru un timp, iar mai târziu a plecat.

Vizitele ei au devenit regulate şi la fiecare vizită îi aducea cadouri sorei J. Cadourile variau de la rochii, la pantofi, bani etc. În unele ocazii prietena sorei J. venea cu multe alte fete. Acest lucru a continuat pentru o perioadă de timp, iar când „sora” a văzut că a reuşit să stingă lumina lui Hristos care era în sora J., şi-a schimbat metoda şi a început să o viziteze pe sora J. în duh. Sorei J. i-a fost dată o pânză roşie, o piatră din apă, un inel pentru degetul mare de la piciorul drept, şi un lanţ pentru gleznă. Pentru că mâncase atât de mult cu ele şi luase atât de multe de la ele, nu mai exista posibilitate de întoarcere. A intrat în legământ cu ele şi a început să participe la întâlnirile lor. Se putea transforma în şarpe, liliac etc. Apoi a devenit agenta lor pentru a câştiga suflete din biserică pentru ele.

Laudă lui Dumnezeu, acum este eliberată! Toate darurile date ei au fost distruse, şi acum este din nou fericită în Domnul. Dragă cititorule, totul a început cu o prietenie neobişnuită, iar fiindcă sorei J. i-a lipsit duhul de discernământ şi nu a vegheat, cum este poruncit de către Domnul: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Marcu 14:38), a alunecat şi a căzut adânc în mâinile duşmanului, iar alergarea ei ar fi putut sfârşi în iad din cauza neglijenţei ei. Îi poţi cu uşurinţă identifica pe agenţii lui Satan prin următoarele:

– Poartă inele pe unul din degetele mari de la picioare, un lanţ în jurul gleznei, inele în nas, brăţări neobişnuite etc.

– Se pot introduce într-o biserică sau într-o comunitate şi pot să fie foarte zeloşi în activităţile de grup sau ale bisericii, şi numai pentru un singur creştin de care sunt interesaţi. Unii se comportă anormal, alţii sunt răi etc.

De aceea copilul lui Dumnezeu ar trebui să-I ceară lui Dumnezeu duhul discernământului, pentru a-i putea identifica dintr-o privire. În clipa în care îşi dau seama că i-ai recunoscut, au grijă să nu se apropia de tine. Motivul din spatele acestui lucru este că stăpânul lor îi va avertiza cu privire la tine!

În pieţe

În piaţă ei operează în diverse forme. Piaţa este unul din principalele lor zone de operare, ca şi hotelul, unde stau în aşteptarea oamenilor. În piaţă îşi aleg victimele, cum ar fi unele femei însărcinate, cărora le cauzează avort pentru a putea avea sânge pentru băncile lor de sânge. Pe unele dintre victime le însoţesc la domiciliul lor, pentru a le vizita mai târziu pe timp de noapte. Acest lucru se întâmplă cu cei necredincioşi! Unele produse fanteziste vândute la piaţă, cum ar fi coliere, rujuri, parfumuri, anumite alimente cum ar fi sardinele „Regina Coastei”, au origini stranii.

Există unele acţiuni la care creştinii trebuie să fie atenţi, fiindcă poate vei vedea o doamnă sau un domn care îţi atinge dintr-odată stomacul sau o altă parte a corpului. Acest lucru cauzează boală. Prin urmare, dacă creştinii ar experimenta un astfel de lucru, ar trebui să pronunţe o poruncă în Numele lui Isus, pentru a distruge sau nărui planurile diavolului etc. Şi fii sigur că tot ceea ce distrugi sau legi aici pe pământ, aşa va fi. (Matei 16:19, Matei 18:18)

Activităţile culturale

De asemenea, este foarte important de reţinut că mulţi oameni sunt iniţiaţi în activităţile lui Satan sau devin posedaţi, prin cele mai multe dintre ceremoniile culturale şi prin dansuri. Cele mai multe din culturile noastre sunt orientate spre demoni. Unii devin posedaţi prin prieteni, alţii citind broşuri sau romane. Demonii rămân în imediata apropiere a fiecărui idol. Ei lucrează prin idoli în practica idolatriei. (Zaharia. 10:2) Ca parte specifică a religiei, idolatria atribuie putere divină agenţilor naturali, şi acordă onoare divină unui obiect creat. (Romani 1:18-22) Scriptura defineşte idolatria ca adulter spiritual. (Ieremia 3:8-10) Prin urmare un copil al lui Dumnezeu nu ar trebui să aibă nicio legătură, direct sau indirect, cu idolatria. Ceea ce se numeşte viaţă luxoasă, juju [obiect folosit ca fetiş, farmec sau amuletă în Africa de Vest, sau puterea atribuită unui astfel de obiect] şi muzica disco, sunt inspirate de Satan şi de demonii lui.

Îmi amintesc într-adevăr că înainte ca Domnul să mă salveze, la una din întâlnirile pe care am avut-o cu Satan, el a spus: „Această lume este a mea, şi voi conduce lumea prin puterea mea, şi îi voi distruge pe toţi cei care cred în Numele Celui Drept.” Satan nu menţionează Numele lui Isus. Dacă cineva o face în prezenţa lui, riscă să-şi piardă viaţa. Ne-a promis că ne va face agenţii lui, guvernatori, etc. Satan este un mincinos şi într-adevăr tatăl minciunii. S-au făcut, de asemenea, planuri de a-i reduce la tăcere pe creştinii din Nigeria prin limitarea importului de Biblii şi literatură creştină.

El operează prin necredincioşii în poziţii de conducere şi autoritate, pentru a iniţia politici şi programe anti-creştine. Înfiinţează centre de vindecare care par foarte religioase, şi prin ele revendică suflete. Aceste centre, numite de obicei case de vindecare spirituală, sunt peste tot în jurul nostru. În ele se fac multe minuni false, pentru a-i seduce pe clienţi. Satan este foarte conştient de a doua venire a lui Isus Hristos şi îşi îndeamnă în mod constant agenţii să se grăbească şi să fie zeloşi în operaţiunile lor, spunând mereu: „Nu mai avem timp.” Drag copil al lui Dumnezeu, Satan nu doarme, tu de ce trebuie să dormi?

Capitolul 8: Armele credinciosului
– NUMELE LUI ISUS
– SÂNGELE LUI ISUS
– CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
– LAUDELE CREŞTINE

«Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.» Efeseni. 6: 10-11

«Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.» Apocalipsa 12:11

Deja am spus multe despre acest subiect mai devreme, dar să dau câteva exemple. Te rog înţelege că există PUTERE în Numele lui Isus! Există putere în sângele lui Isus! Scriptura spune: „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:8-11) Şi din nou Scriptura spune: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (Apocalipsa. 12:11) Lasă ca Numele „Isus” să fie întotdeauna pe buzele tale! Acestea două, Numele şi sângele lui Isus, distrug planurile lui Satan, şi de fapt năruiesc strategiile lui Satan şi ale agenţii săi.

În al doilea rând, trebuie să înveţi să cânţi întotdeauna laude lui Dumnezeu. Există putere în laude. Era acest pastor – pastorul I. K. (nume ascuns). Păstorea o biserică din Ebutte Metta. El a devenit ţinta mea, iar delictele lui erau:

1. Ne tulbura liniştea făcând apeluri dimineaţa devreme, adică predicând dimineaţa.

2. Mergea cu megafonul şi staţiona în staţia de autobuz a liniei nr. 2 de pe Akintola Road, la Ebute Metta. Acolo predica. Nu se limita la acest lucru, ci continua şi să lege demonii etc.

3. În biserica lui, predica demascând lucrările întunericului, după care începea să lege demonii.

4. Se ruga mult.

5. Cânta şi Îl lăuda mereu pe Dumnezeu.

Mi-am trimis mesagerii la el, dar nu au putut să-l ucidă, aşa am decis să împlinesc eu însumi misiunea. Într-o zi, l-am văzut mergând pe jos de-a lungul noii autostrăzi. Un lucru demn de a fi menţionat aici despre acest pastor este că ori de câte ori ne-am dus după el, vedeam stâlpi de nor lângă mâna lui dreaptă şi lângă mâna lui stângă, deci stâlpii ne-au oprit. Dar în acea zi anumită nu am văzut nimic, deci am fost de două ori sigur că misiunea mea va fi încununată de succes. Am poruncit ploii să cadă, pentru a-mi permite să-l lovesc cu fulgerul. Ploaia a început să cadă şi fulgerele au început. Toţi copacii din zonă au început să-şi piardă ramurile, dar pastorul cânta cu bucurie. Îmi amintesc încă şi acum refrenul: „În Numele lui Isus orice genunchi se va pleca.”

În timp ce continua să cânte acest refren, ploaia s-a oprit, fulgerele au încetat. Imediat au apărut doi îngeri, unul de fiecare parte a lui, cu săbii învăpăiate. Ochii lor şi săbiile lor erau ca flăcările unui foc. Apoi un vânt puternic m-a luat de acolo şi m-am trezit în alt oraş! De fapt eram consternat, dar fiindcă eram atât de împietrit, ceea ce am spus a fost: „Acest om mi-a scăpat din nou!” Pastorul nu şi-a dat seama de războiul spiritual care a avut loc pentru el. Deci poţi vedea că un copil al lui Dumnezeu este bine protejat. Când Biblia spune: „Nimic nu vă va putea vătăma” [Luca 10:19] vrea să spună ceea ce spune!

A doua mărturie se referă la un creştin care a luat acelaşi taxi cu mine. Era foarte zelos şi a început să distribuie broşuri evanghelice în interiorul taxiului. Când mi-a dat broşura, am refuzat-o. A început să-mi predice. Deci m-am simţit deranjat şi l-am lovit cu inelul pe care îl purtam pe deget. Aceasta ca să-l omor. Băiatul a strigat: „Sângele lui Isus!” Imediat a apărut un fulger, foc şi un înger. Din nou, un vânt puternic m-a scos cu mare putere din taxi şi m-a dus în jungla deasă. Dacă nu aş fi fost un om însoţit de puterile răului, aş fi putut să mă pierd în junglă. Creştinul nu şi-a putut da seama de războiul care s-a dat pentru el. Tot ceea ce ştia el, împreună cu ceilalţi pasageri, era că dispărusem din taxi!

Numele lui Isus şi sângele lui Isus în gura credinciosului trimit foc etc. Scriptura spune: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.” (Proverbe 18:10)

Dragă cititorule, dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, aminteşte-ţi că Dumnezeu Şi-a mărit Cuvântul mai presus de faima Sa (Psalmi 138:2), prin urmare mărturiseşte Cuvântul (Cuvântul lui Dumnezeu) crezând că ceea ce spui se va întâmpla, şi aşa va fi. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu!

Din nou aş dori să menţionez aici că poţi mărturisi numai ceea ce cunoşti. Scriptura ne porunceşte să ne găsim plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, meditând la el zi şi noapte. (Psalmi 1:2) Ca să poţi împărţi drept Cuvântul Adevărului, trebuie să-l cunoşti. Coloseni 3:16 spune: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Iar Psalmul 1:1-3 spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Apropie-te de Biblie, roagă-te neîncetat, să ai o inimă plină de bucurie, şi stai drept, exercită autoritatea dată ţie de Domnul Isus Hristos!

Capitolul 9: Acum ce urmează?

«Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!» Apocalipsa 22:17

După ce ai citit această mărturie, nu mai ai nevoie de o predică ulterioară pentru a-ţi da viaţa lui Isus Hristos. Scriptura spune: „Hoţul (Satan) nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

Satan te urăşte şi a inventat o varietate de moduri de a te duce în iad cu el. Aceasta o poţi confirma prin mărturia mea. Dacă Satan îţi face o promisiune sau chiar îţi dă un dar, să ştii că este rău intenţionat. Satan este un mincinos şi tatăl minciunilor. (Ioan 8:44) Dumnezeu l-a numit duşmanul tău, de ce să nu-L crezi pe Dumnezeu şi Cuvântul Său?

Nu este o întâmplare că ai dat de această mărturie. Examinează-te şi asigură-te că eşti în Hristos. Vei reuşi doar să te înşeli pe tine însuţi dacă vei alege să rămâi un „frecventator al bisericii” şi, ceea ce este cel mai rău, dacă vei decide să adopţi în continuare o atitudine nonşalantă faţă de cea mai importantă decizie a vieţii tale.

Te implor, de dragul lui Hristos: Împacă-te cu Dumnezeu. Dacă nu eşti încă salvat, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu L-ai acceptat încă pe Domnul Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul tău personal, urmând botezul în apă prin scufundare, te încurajez să o faci fără întârziere.

Mâine s-ar putea să fie prea târziu. (Evrei 3:15)

[Emmanuel Amos Eni, Delivered From The Powers Of Darkness. Copyright © Emmanuel Amos Eni. Sursa: www.scribd.com]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *