Cum poţi ajunge în cer – înţelegeri greşite

Multă lume crede că răspunsul la întrebarea „cum poţi ajunge în cer” este: să fii un om bun. Pentru unii, a fi bun înseamnă să nu fi rău. Poate una sau mai multe din următoarele caracteristici te descriu pe tine: Nu ai omorât pe nimeni. Nu furi. Nu înjuri prea mult. Nu minţi prea des. Nu eşti dependent de droguri. Nu înşeli. Rareori mergi la jocuri de noroc. Conştiinţa îţi este curată pentru că nu eşti chiar aşa de rău cum sunt oamenii despre care citeşti în ziare sau pe care îi vezi la televizor. Eşti exact aşa cum sunt toţi ceilalţi pe care îi cunoşti şi nu se poate să mergi în iad. Prin urmare, eşti destul de sigur că după ce mori Dumnezeu te va lăsa în cerul Său, nu-i aşa?

Mulţi alţii cred că răspunsul la întrebarea cum să ajungi în cer se decide în jurul faptelor bune. Poate una sau mai multe din următoarele caracteristici te descriu pe tine: Dai bani cerşetorilor sau ceva de mâncare celor fără adăpost care stau la colturile străzii. Eşti implicat activ în activităţile comunităţii şi cele civice. Îţi dăruieşti cu generozitate timpul, talentele, şi/sau îţi donezi banii organizaţiilor caritabile şi non-profit. Eşti mai bun decât mulţi pe care îi cunoşti. De fapt, eşti aşa de bun, încât eşti convins că după ce mori, cu siguranţă Dumnezeu te va lăsa în cerul Său, nu-i aşa?

Mai sunt şi alţii care cred că ritualurile religioase le vor fi biletul de intrare în cer. Următoarele afirmaţii probabil te descriu pe tine: Îmbrăţişezi credinţele religioase care îţi spun cum să trăieşti o viaţa spirituală. Religia ta afirma că există Dumnezeu, dar nu îţi spune cum poţi avea o relaţie personală cu El. Şi în ciuda tuturor ritualurilor religioase, religia ta nu îţi garantează că urmarea lor te va ajuta să ajungi în cerul lui Dumnezeu, nu-i aşa?

Cum să ajungi în cer – Crede adevărul!

Adevărul este că există doar o singură cale pentru toate fiinţele umane prin care acestea pot ajunge în cer. Această cale este credinţa în Domnul Isus Hristos.

Fiecare fiinţă umană este, prin natura ei, o fiinţa păcătoasă. Biblia spune că eforturile noastre de a face „fapte bune” nu sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-9). Doar Dumnezeu singur este sfânt. Doar Dumnezeu singur este bun. Dumnezeu a creat o cale prin care fiinţele umane păcătoase pot intra în cer.

Dumnezeu este singură Fiinţă perfectă în întregul univers, şi El a venit pe pământ acum 2000 de ani ca om – Isus. Mama Lui a fost o fecioară pe nume Maria. Însă Maria nu a fost însărcinată printr-un om, ci prin Duhul Sfânt al Dumnezeului cel Viu. Ea a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.

Legile lui Dumnezeu cereau pentru salvarea unei vieţi, luarea altei vieţi. Omenirea a fost atât de păcătoasă că jertfele animalelor aduse de poporul evreu nu o mai puteau curăţi de păcatele ei. Aşa că Dumnezeu S-a jertfit pe Sine, prin persoana Domnului Isus Hristos, astfel încât păcatele noastre să fie iertate prin sângele Lui. În timpul vieţii Sale pe pământ, Isus a trăit o viaţă desăvârşită şi fără păcat.

Isus Hristos a murit pe cruce. A fost îngropat în mormânt pentru trei zile şi a treia zi a fost înviat din morţi. După patruzeci de zile, S-a întors în cer, unde domneşte şi acum. El Se va întoarce pe pământ a doua oară pentru a-i lua la Sine pe cei care şi-au mărturisit credinţa în El.

Cum să ajungi în cer – Atitudine personală

Isus a murit pentru ca cei care cred în El să nu mai fie condamnaţi la o veşnicie trăită în separare de Dumnezeu. Dacă vrei să fii sigur că ajungi în cer după ce vei muri şi crezi că Isus Hristos a murit să te mântuiască de pedeapsa pentru păcatele tale, răspunde la aceste întrebări.

Recunoşti că eşti păcătos şi crezi că Isus Hristos a venit ca singurul Răscumpărător pentru păcat? Eşti gata să primeşti darul lui Dumnezeu – Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-I Lui ca Domn tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Cum poţi fi mântuit – de ce are nevoie omul de mântuire?

Cum poţi fi mântuit – este cea mai importantă căutare în viaţa oricărui om. Căutarea începe atunci când un bărbat sau o femeie înţeleg mai întâi adevărata lor stare înaintea unui Dumnezeu sfânt.

Acea dulce şi intimă părtăşie pe care Tatăl a dorit-o pentru om, coroana creaţiei Sale, a fost pierdută în momentul în care Adam şi Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu în grădina Edenului. Atunci când Adam şi Eva au păcătuit, au pierdut dreptul de a mânca din pomul vieţii care i-ar fi putut face să trăiască veşnic. Ei au fost izgoniţi din grădină şi astfel au pierdut relaţia de dragoste pe care Dumnezeu a vrut să o aibă cu ei. Starea lor păcătoasă i-a făcut nevrednici să stea în prezenţa lui Dumnezeu. Departe de a fi un simplu eveniment, căderea şi izgonirea omului au fost punctul de cotitură cataclismică în istorie şi au condus omenirea la o decădere care continuă până în ziua de astăzi.

Omul fără Dumnezeu îşi face singur planurile, îşi urmează sfaturile şi trăieşte după propriile lui reguli. Cu toate acestea, fiindcă omul a fost creat să trăiască în părtăşie cu Dumnezeu, în interiorul lui rămâne o neîmplinire şi o dorinţă care poate fi satisfăcută doar de Dumnezeu Însuşi. Pentru că omul este căzut şi pierdut, iar Dumnezeu este perfect în sfinţenia Lui, este nevoie ca omul şi Dumnezeu să fie împăcaţi, astfel încât părtăşia dintre ei să fie restaurată.

Cum poţi fi mântuit – ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului?

Adevărul despre cum poţi fi mântuit a fost prezentat pentru fiecare om în predicarea Evangheliei. Evanghelia este vestea bună despre Isus Hristos. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19) Dumnezeu, ştiind pe deplin că omul va cădea, a adus mijlocul de reconciliere pentru acesta; El a ştiut că niciun om nu poate face omenirea plăcută lui Dumnezeu.

Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos, care a adus restaurarea relaţiei dintre om şi Dumnezeu prin faptul că Şi-a dat viaţa şi Şi-a vărsat sângele. Nu a existat nicio altă modalitate de a distruge efectul păcatului decât prin sânge. „… Fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22) Vărsarea sângelui a fost indiciul că plata păcatului a fost plătită. O viaţă a fost sacrificată pentru vieţile tuturor celor care au păcătuit. Supunerea voluntară a lui Isus Hristos suferinţelor de pe cruce a plătit preţul pentru păcatele noastre şi a făcut posibilă împăcarea. „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Romani 5:19)

Cum poţi fi mântuit – Ce trebuie să facă omul pentru a fi mântuit?

Mântuirea este la îndemâna fiecărei fiinţe umane de pe faţa pământului. Atunci când Isus Hristos a murit pe cruce, El a adus mântuire pentru toţi oamenii. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii – Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” (Ioan 12:32-33) Mântuirea a fost asigurată; acum ea trebuie doar să fie acceptată. Odată ce un om sau o femeie recunosc că au nevoie de mântuire şi realizează că Dumnezeu a făcut-o posibilă prin Isus Hristos, el sau ea trebuie doar să o accepte.

Mântuirea este pur şi simplu un proces de mărturisire şi credinţă. Omul trebuie să mărturisească că Isus este Domnul, ceea ce înseamnă că el înţelege faptul că Isus Hristos trebuie să aibă controlul deplin în viaţa lui, cu toate cerinţele Lui drepte. Mărturisirea lui Hristos ca Domn de asemenea presupune că de acum Hristos va fi Cel care va lucra şi va îndeplini dreptatea Sa în om.

Apoi, el trebuie să creadă că Dumnezeu L-a înviat pe Isus Hristos din morţi. Această credinţă în moartea şi învierea lui Isus poartă în ea înţelegerea că plata pentru păcat a fost plătită şi omului îi este asigurată puterea de a trăi o viaţă lipsită de păcat. Astfel, relaţia dintre om şi Dumnezeu este restaurată. „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” (Romani 10:9-11) Te simţi nevrednic să „mergi în cer”? Pacea cu Dumnezeu este la dispoziţia ta.

Recunoşti că eşti păcătos şi crezi că Isus Hristos a venit ca singurul Răscumpărător pentru păcat? Eşti gata să primeşti darul lui Dumnezeu – Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-I Lui ca Domn tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Cum să devii creştin – opţiunile veşnice

A realiza cum să devii creştin este cea mai mare descoperire din viaţa ta! A deveni creştin este mai mult decât să aparţii unei biserici sau să spui o rugăciune. Este o relaţie personală care va dura toată veşnicia. Ştii ce ţi se va întâmpla în momentul când vei muri? Unde te vei afla? Care îţi este destinaţia?

Există doar două destinaţii – şi amândouă sunt veşnice: Îţi vei petrece veşnicia ori în cer, ori în iad. Unde vei fi tu?

• Veşnicia în cer – Această destinaţie este rezervată celor care acceptă darul lui Hristos, viaţa veşnică. Contrar credinţei populare, cerul nu este pentru cei care merg la biserică, pentru cei evlavioşi, sau „oamenii buni”. Singura condiţie este să primeşti darul mântuirii al lui Dumnezeu.

• Veşnicia în iad este rezervată pentru cei care Îl resping pe Isus Hristos şi Vestea Sa Bună. Biblia rezumă mesajul acestei Veşti Bune în felul următor: „… Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3-4) Iadul este descris în Biblie ca un iaz cu foc şi pucioasă.

Cum să devii creştin – cercetarea faptelor

Biblia explica cum să devii creştin în termeni foarte simpli:

• Trebuie să înţelegi că toţi au păcătuit şi nu pot trăi după standardul de sfinţenie al lui Dumnezeu. Romani 3:23 spune: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

• Trebuie să înţelegi că pedeapsa pentru păcat este moartea. Romani 6:23 afirmă: „Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

• Trebuie să primeşti darul lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să moară în locul nostru, ca să fim despărţiţi de iad. Romani 5:8 spune: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Conform învăţăturii Bibliei, nu este nevoie să recurgem la vreo formulă religioasă sau să facem mai multe fapte bune decât rele. Dumnezeu oferă darul Său în mod liber tuturor celor ce Îl roagă. „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:13)

Cum să devii creştin – siguranţă 100%

Odată ce descoperi cum să devii creştin şi apoi accepţi darul lui Dumnezeu, Biblia spune că poţi fi 100% sigur de destinaţia ta veşnică.

1 Ioan 5:11-13 spune: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”

Eşti sigur că îţi vei petrece veşnicia cu Dumnezeu în cer? Dacă nu, atunci aceasta este o decizie ce nu poate fi amânată.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Doamne, ajută-mă: Scăpând de teamă şi furie

Fiecare din noi are un nivel particular dincolo de care se revarsă sentimentele noastre şi noi strigăm: „Doamne, ajută-mă!” Poate tocmai am primit rezultatele de la analizele medicale care ne-au dezamăgit sau nişte veşti devastatoare de la un membru de familie. Sentimentele noastre sunt amestecate! Nu ştim dacă suntem furioşi, panicaţi, speriaţi, îngroziţi de viitor… nu ştim dacă putem continua prin puterile noastre.

Uneori sentimentele acestea sunt prea mult ca să le putem controla şi ele se revarsă asupra altora. Când am aflat la început că am fost diagnosticat cu cancer, m-am temut să nu-mi pierd vederea. Am izbucnit furios asupra îngrijitorilor mei. Aţi observat vreodată că teama şi furia sunt prevestitoare? Oamenii fac schimb de cuvinte grele, temându-se de trădare în relaţiile lor. Teama pentru analizele medicale generează furie atunci când se confirmă cancerul. Nu contează dacă furia/teama este justificată… ele continuă să fermenteze.

Teama distructivă (îngrijorarea, panica, suspiciunea) este generată de anticiparea necunoscutului. Tuturor ne place să controlăm circumstanţele. (Şi nu te înfurii când ştii că nu poţi fi în control?) Dar atunci când compar capacităţile mele umane minimale cu cele ale Dumnezeului Atotştiutor, Atotputernic, Atotprezent, îmi predau controlul. Imediat temerile mele (şi furia) scad (Psalmul 131:1-2).

Doamne, ajută-mă – Găsind o viaţă care merită să fie trăită

Atunci când strigi, „Dumnezeule, ajută-mă!”, crezi că mai este posibilă o viaţă împlinită? Relaţia ta cu Tatăl Ceresc devotat şi iubitor îţi schimbă perspectiva asupra vieţii de la una temporară la una veşnică (2 Corinteni 4:17-18). Relaţia pe care o dezvolţi prin cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, ca Domnul şi Mântuitor personal, te reînnoieşte din punct de vedere mental şi fizic.

Nu poţi schimba lumea din jurul tău până nu schimbi propria ta lume. Noi putem alege să trăim în neascultare de planul lui Dumnezeu – trăind în păcat (Romani 3:23). Sau putem cere iertare şi mulţumi lui Isus Hristos că Şi-a jertfit viaţa pentru a plăti păcatele noastre.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmăşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să va facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.” (Coloseni 1:21-22)

Acceptându-L pe Isus ca Domn în vieţile noastre noi suntem născuţi din nou – membri în familia lui Dumnezeu – cu garanţia vieţii veşnice în ceruri. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Doamne, ajută-mă – Făcând alegerea corectă

Dumnezeu doreşte să te ajute (Romani 5:6-11). El te iubeşte atât de mult şi nu vrea să treci singur prin această încercare.

Tot ce ai nevoie este să crezi. Roagă-te cu o rugăciune simplă şi sinceră: „Tată ceresc, cred că Fiul Tău Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatul meu şi a înviat din morţi. Îmi mărturisesc păcatele şi Te rog să mă ierţi. Îţi mulţumesc că mă ierţi şi mă iubeşti. Ajută-mă să trăiesc o viaţă nouă care Îţi place Ţie, ca o creaţie nouă în Isus Hristos. Fii un sprijin pentru mine în această circumstanţă. Este mai mare decât mine şi eu nu pot fără Tine. În Numele lui Isus, Amin.”

Dacă te-ai decis astăzi să devii copil al lui Dumnezeu, bine ai venit în familia Lui. El nu te va lăsa niciodată. Evrei 13:5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne spune să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Dumnezeu este dragoste: Cum definim noi dragostea?

„Dumnezeu este dragoste”, dar cum o definim noi? The American Heritage Dictionary defineşte dragostea ca „afecţiune intensă faţă de o altă persoană bazată pe legături personale sau de familie”. Deseori această „afecţiune intensă” se naşte din atracţia sexuală faţă de cealaltă persoană. Îi iubim pe alţii, sau spunem că îi iubim atunci când suntem atraşi de ei sau când aceştia ne fac să ne simţim bine. Observă că cuvântul cheie în definiţia dicţionarului pentru dragoste este cuvântul „bazată pe”. Acest cuvânt implică faptul că noi iubim condiţionat; cu alte cuvinte, îi iubim pe alţii pentru că ei îndeplinesc o condiţie pusă de noi înainte de a-i putea iubi. Însă dragostea nu este doar condiţionată, ci şi schimbătoare. Noi iubim bazaţi pe sentimentele şi emoţiile noastre care se pot schimba de la un moment la altul. Rata divorţului este extrem de mare în societatea de astăzi, fiindcă soţii şi soţiile încetează să se mai iubească unul pe altul ori „eşuează în dragoste”. Poate trec printr-o perioadă mai dificilă în căsnicia lor, nu mai „simt” nimic faţă de partener şi de aceea pun capăt relaţiei. În mod evident, jurământul lor de căsnicie „până moartea ne va despărţi” înseamnă mai degrabă că se pot despărţi când moare dragostea lor unul faţă de celălalt, decât atunci când intervine moartea fizica.

Oare poate cineva înţelege cu adevărat dragostea „necondiţionată”? Se pare că dragostea părinţilor faţa de copii este cât se poate de aproape de dragostea necondiţionată pe care o putem avea fără ajutorul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Continuăm să ne iubim copiii în vremuri bune şi rele, fără să ne oprim să-i iubim chiar şi atunci când nu împlinesc aşteptările noastre privitoare la ei. Decidem să-i iubim pe copiii noştri chiar şi atunci când considerăm că nu merită să fie iubiţi; dragostea noastră nu încetează nici atunci când nu „simţim” dragoste faţă de ei. Această dragoste seamănă cu dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, însă, aşa cum vom vedea, dragostea lui Dumnezeu întrece definiţia oamenilor pentru dragoste, până acolo încât ne este greu să o pricepem.

Dumnezeu este dragoste: Cum defineşte Dumnezeu dragostea?

Biblia ne spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Însă cum putem noi înţelege acest adevăr? Sunt multe pasaje în Biblie care ne oferă definiţia lui Dumnezeu pentru dragoste. Cel mai cunoscut verset este Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Deci, un mod în care Dumnezeu defineşte dragostea este în actul de a dărui. Totuşi, ceea ce a dat Dumnezeu (sau mai degrabă „pe Cine” a dat Dumnezeu) nu este un simplu cadou împachetat că atare; Dumnezeu L-a jertfit pe singurul Lui Fiu, pentru ca noi, cei care ne vom pune credinţa în Fiul Său, să nu ne petrecem veşnicia în separare de El. Această dragoste este uimitoare, fiindcă noi am ales să fim separaţi de Dumnezeu prin păcatul nostru, şi totuşi Dumnezeu este Cel care îndepărtează separarea prin jertfa Sa personală şi intensă, iar tot ce trebuie să facem noi este să acceptăm darul Lui.

Un alt verset important despre dragostea lui Dumnezeu este Romani 5:8: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” În acest verset şi în cel din Ioan 3:16, nu găsim nicio condiţie pusă de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu nu spune: „Vă voi iubi de îndată ce vă veţi îndrepta comportamentul”, nici că „Îmi voi jertfi Fiul dacă promiteţi că Mă veţi iubi.” De fapt, în Romani 5:8 găsim tocmai opusul. Dumnezeu vrea să ştim că dragostea Lui este necondiţionată, că El L-a trimis pe Fiul Lui, Isus Hristos, să moară pentru noi când noi eram păcătoşi nevrednici de dragoste. Nu trebuia să ne schimbăm, nici să facem vreo promisiune lui Dumnezeu înainte de a experimenta dragostea Sa. Dragostea Lui faţă de noi a existat dintotdeauna, şi din acest motiv, El S-a dat şi S-a jertfit pe Sine cu mult timp înainte că noi măcar să înţelegem că avem nevoie de dragostea Lui.

Dumnezeu este dragoste: ea este necondiţionată

Dumnezeu este dragoste şi dragostea Lui este foarte diferită de dragostea omenească. Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată şi nu este bazată pe sentimente şi emoţii. El nu ne iubeşte pentru că merităm aceasta sau Îl facem noi să Se simtă bine; El ne iubeşte pentru că El este dragoste. Dumnezeu ne-a creat să avem o relaţie plină de dragoste cu El, iar El L-a jertfit pe singurul Său Fiu (care a dorit să moară pentru noi) pentru a restaura această relaţie.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]